ICCJ. Decizia nr. 1702/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1702
Dosar nr.1572/2003
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 13 iunie 2002 reclamanta E.M. Petrila a chemat în judecată pe pârâta Primăria oraşului Petrila solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 761 din 30 aprilie 2002 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenuluiîn suprafaţă de 54 mp înscris în C.F. nr. 667Petrila nr. top.60/1 situat în Petrila; să se constate că este îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 în calitate de persoană juridică continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani şi a S.C.; să se dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu arătat mai înainte, iar dacă acest lucru nu este posibil să i se acordate măsuri reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001.
1. Cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 1921 din 14 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea arătată, tribunalul a reţinut că reclamanta a notificat în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pe pârâtă,susţinătoarea imobilului în litigiu.
Că prin dispoziţia nr. 761 din 30 aprilie 2002 Primarul oraşului Petrila a respins cererea de restituire cu motivarea că reclamanta nu a fost proprietara terenului solicitat şi nu este continuatoarea activităţii fostei S.A.R. Petroşani, condiţie cerută de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Din înscrisurile depuse la dosar şi observând prevederile restrictive ale Legii nr. 10/2001 în art. 3 lit. c) cu privire la persoanele juridice îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituiri în natură sau prin echivalent, instanţa de fond a stabilit că reclamanta nu a dovedit că este proprietara imobilului a cărui restituire în natură a solicitat-o şi că nu este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani, societate de la care a fost naţionalizat bunul prin Legea nr. 119/1948.
Că la data neţionalizării S.A.R. Petroşani era organizată în societate anonimă pe principiile codului comercial, iar ca efect al naţionalizării s-a transformat în întreprindere socialistă de stat, încetându-i personalitatea juridică dobândită la data înfiinţării ca societate comercială.
În acest context, a considerat instanţa de fond că reclamanta, care a fost întreprinderere socialistă de stat nou înfiinţată, fără a avea imobile imobile în proprietate, nu poate fi considerată continuatoarea activităţii societăţii comerciale private, SAR Petroşani în sensul prevederilor art. Lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi nu are vocaţie la restituirea terenului în litigiu, motiv pentru care contestaţia reclamantei a fost respinsă de tribunal.
Împotriva sentinţei pronunţate de tribunal reclamanta a declarat apel.
2. Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei prin Decizia civilă nr. 80/A din 6 februarie 2003 cu motivarea că reclamanta a fost de la înfiinţare întreprindere socialistă de stat şi că în această calitate nu a deţinut niciodată în proprietate imobilele de caresă fi fost deposedată abuziv.
Că nu are calitatea de continuatoare a S.A.R. Petroşani, a cărei personalitate juridică a încetat prin transformare din societate anonimă, organizată şi funcţionând conform prevederilor Codului Comercial, în întreprindere socialistă de stat.
Că din această perspectivă nu se poate discuta de o continuare a activităţii societăţii comerciale naţionalizată şi desfiinţată, deoarece nu există în speţă o unică persoană juridică.
3. În termenul defipt de lege împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, fără a preciza la care din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. se referă, dar din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că acestea pot fin încadrate în art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine că Decizia pronunţată cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv, instanţa de apel, fără ca apelanta să invoce, a reţinut ca motiv de apel faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat să se constate că este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani.
Or, apelanta a precizat că în mod netemeinic nu s-a reţinut că a făcut dovada continuării activităţii S.A.R. Petroşani.
Decizia pronunţată de instanţa de apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii şi considerentele de fapt şi de drept se încadrează în cerinţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Printr-o interpretare corectă a Legii nr. 10/2001 s-a stabilit că nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. 3 lit. c) din legea menţionată deoarece recurenta nu a dovedit că a avut în proprietate imobilul în litigiu şi că ar avea calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, calitate ce trebuia, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 constatată prin hotărâre judecătorească.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de apel a analizat toate probele administrate din care rezultă că terenul în litigiu a fost proprietatea S.A.R. Petroşani, (înfiinţată în anul 1921) şi a fost naţioanlizată prin Legea nr. 119/1948.
Activitatea de exploatare a cărbunelui a fost continuată de societatea S.C., înfiinţată prin Decretul nr. 346/1949 şi apoi de C.C. Petroşani iar în prezent de C.N.H. S.A. din care face parte şi reclamanta.
Prin Legea nr. 119/1948 bunurile naţionalizate devenite proprietate de stat, au fost date în administrarea ministerelor în a cărui domeniu de activitate intra obiectul întreprinderii naţionalizate, în speţă acesta fiind Ministerului Minelor.
În contextul acestor reglementări, reclamanta a avut cel mult administrarea imobilului în litigiu şi nu proprietatea acestuia.
Ca atare, în mod legal s-a apreciat că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada proprietăţii bunului şi nici calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, calitate ce trebuia constatată prin hotărâre judecătorească conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, recursul reclamantei se va respinge ca nefondat, neîndeplinind cerinţele nuci unui motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 80/A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1709/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1704/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs → |
|---|
