ICCJ. Decizia nr. 5354/2003. Civil. Contestatie în anulare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5354
Dosar nr. 4046/2003
Şedinţa publică din 12 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 iulie 2003 s-a înregistrat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 574 din 27 martie 2003, pronunţată de Curtea de apel Piteşti. S-a susţinut că Decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Examinând recursul în anulare, precum şi dosarele ataşate, se constată următoarele:
Prin Decizia nr. 224 din 5 februarie 2002, Curtea de apel Piteşti, secţia civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii A.C. şiA.M. împotriva deciziei civile nr. 2520 din 27 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, care soluţionase, după strămutare, apelul reclamantei D.I.I. împotriva sentinţei nr. 8333 din 21 decembrie 2000 a Judecătoriei Slatina, apel care a fost admis, cu consecinţa modificării sentinţei şi în fond a admiterii acţiunii în rezoluţiune a contractului de întreţinere prin care bunica reclamantei înstrăinase pârâţilor imobilul său din Slatina, compus din 1600 mp teren şi casă cu trei dormitoare, sufragerie, hol, baie şi bucătărie.
Împotriva deciziei nr. 224/2002 a Curţii de apel Piteşti pârâţii au formulat două contestaţii în anulare: prima, introdusă la 30 mai 2002, în baza art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., soluţionată prin Decizia civilă nr. 976 din 28 octombrie 2002 a fost respinsă; cea de-a doua introdusă la 4 februarie 2003 în baza art. 318 teza a 2-a C. proc. civ., a fost de asemeni respinsă prin Decizia nr. 574 din 23 martie 2003 a Curţii de apel Piteşti. A reţinut instanţa că în soluţionarea recursului, Decizia nr. 224/2002 a examinat toate motivele invocate de recurenţii-pârâţi, care se subsumau aceleiaşi critici de fond, anume că îşi îndepliniseră obligaţia de întreţinere asumată, astfel că acţiunea în rezoluţiune ar fi trebuit respinsă.
Această ultimă decizie pronunţată în contestaţia în anulare a fost atacată prin calea extraordinară de atac de faţă. Se susţine că instanţa de reformare a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi ar fi trebuit să observe că în soluţionarea recursului, instanţa avea datoria să examineze toate probele administrate, iar nu să facă o apreciere globală asupra motivelor de recurs.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului în anulare, mai întâi ca inadmisibil, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii pronunţate în recurs, ceea ce excede dispoziţiilor art. 330 pct. 2 teza I C. proc. civ.; apoi ca nefondat, contestaţia în anulare soluţionată prin Decizia atacată fiind oricum inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 321 C. proc. civ., potrivit cu care nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
La23 octombrie 2003 Curtea, din oficiu, a repus cauza pe rol pentru a fi pusă în dezbaterea părţilor excepţia de ordine publică a lipsei menţiunii "pronunţată în şedinţă publică" din dispozitivul deciziei civile nr. 574/27 martie 2003 a Curţii de apel Piteşti.
Părţile şi-au exprimat poziţia în legătură cu excepţia ridicată, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.
Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra acestei excepţii de procedură, care face de prisos în totul, cercetarea în fond a pricinii, inclusiv a apărărilor formulate prin întâmpinarea intimatei-reclamante.
Excepţia este întemeiată, ea urmând a fi admisă şi în consecinţă va fi admis, pentru acest motiv, recursul în anulare, va fi casată hotărârea atacată, cu trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în considerarea următoarelor argumente.
Potrivit art. 258 alin. (1) C. proc. civ., după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi în care se va arăta , când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate. Iar conform alin. (2), dispozitivul se pronunţă de preşedinte în şedinţă, chiar în lipsa părţilor.
În interpretarea şi aplicarea acestui text de lege, doctrina şi jurisprudenţa au statuat că pronunţarea în şedinţă publică reprezintă un moment solemn al judecăţii, iar nerespectarea acestei cerinţe atrage după sine nulitatea hotărârii. Întrucât redactarea hotărârii judecătoreşti are loc, prin forţa lucrurilor, la mai mult timp de la data deliberării şi a pronunţării, menţiunea în dispozitiv a pronunţării în şedinţă publică nu este de natură să acopere omisiunea din minută a îndeplinirii cerinţei impuse de art.258 alin. (2) C. proc. civ. Într-adevăr, astfel cum rezultă şi din textul menţionat, precum şi din art. 105 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, aprobat prin ordinul ministrului justiţiei nr. 125/C din 17 ianuarie 2000, preşedintele completului sau unul dintre judecătorii din complet va trece în condica de şedinţă, înainte de pronunţarea în şedinţă publică, datele esenţiale din minută. Or, în lipsa părţilor, singura garanţie a respectării principiului publicităţii, consacrat şi în art. 121 alin. (3) C. proc. civ. ("hotărârea se pronunţă întotdeauna în şedinţă publică") rămâne menţiunea din minută, care se întocmeşte de îndată după deliberare, a faptului că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică. Cum principiul publicităţii este un pilon de bază al desfăşurării actului de justiţie, încălcarea lui se sancţionează cu nulitatea absolută, fiind vorba în cauză de o nulitate intrinsecă a actului de procedură.
În speţă, astfel cum rezultă din dosarulnr. 333/2002 al Curţii de apel Piteşti, secţia civilă, minuta întocmită de judecători după deliberare la 27 martie 2003 nu conţine menţiunea "pronunţată în şedinţă publică", omisiune de natură să atragă nulitatea deciziei.
De aceea, conform art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare se va admite, Decizia va fi casată, urmând ca la rejudecare să se respecte toate principiile ce guvernează procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 574/R din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 370/2003. Civil. Conflict de munca - plata... | ICCJ. Decizia nr. 535/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
