ICCJ. Decizia nr. 6813/2003. Civil. Legea nr.10 /2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6813
Dosar nr. 3585/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureş, K.I. a solicitat desfiinţarea integrală a Dispoziţiei nr. 859 din 17 decembrie 2001 emisă de Primăria Târgu-Mureş şi obligarea pârâtei Primăria Târgu-Mureş la restituirea suprafeţei de teren de 8500 mp situată în Târgu-Mureş, la intersecţia dintre str. S. şi str. P., înscrisă în C.F. Târgu-Mureş.
Judecătoria Târgu-Mureş prin sentinţa civilă nr. 1811 din 1 aprilie 2002 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr. 510 din 21 octombrie 2002 a respins contestaţia ca nefondată reţinând că pentru terenul în litigiu contestatoarea a solicitat măsuri reparatorii în baza Legii nr. 1/2000, fiind trecută la anexa 39 poziţia 694 a Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate, iar potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legile 18/1991 şi 1/2000.
Împotriva sentinţei a declarat apel contestatoarea arătând că restituirea terenului în natură este posibilă întrucât acesta este liber.
Curtea de Apel Târgu-Mureş prin Decizia civilă nr. 39 din 15 aprilie 2003 a respins apelul reţinând, ca şi instanţa de fond, că regimul terenului este reglementat de legea fondului funciar şi nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- terenul solicitat în baza Legii nr. 10/2001 este situat în intravilanul municipiului Târgu-Mureş în stânga şi dreapta străzii S., pe direcţia străzii Pandurilor.
- regimul juridic al terenului nu este reglementat de Legea fondului funciar, nu este un teren agricol sau forestier, ci un teren intravilan pe care este edificată acum grădiniţa de pe str. M. nr. 9 precum şi o parte din curtea şi terenul de joacă al copiilor.
- există posibilitatea restituirii în natură cel puţin a unei suprafeţe de 5000 mp care este liberă şi care nu afectează în nici un fel investiţiile efectuate, rămânând suficient teren pentru curtea şi terenul de joacă al copiilor.
Recursul este fondat.
Instanţele care au instrumentat cauza în fond şi apel au dat o interpretare greşită art. 8 din Legea nr. 10/2001, neavând în vedere şi dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, restituirea în natură a terenurilor din intravilanul localităţilor intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 dacă terenul este disponibil, iar dacă terenul se află în una din situaţiile care nu permit restituirea în natură, fostul proprietar va fi îndreptăţit la despăgubiri.
Finalitatea Legii nr. 10/2001 este esenţialmente reparatorie, aşa încât domeniul său de reglementare nu poate fi decât de complinire, în raport cu actele normative anterioare cu caracter reparatoriu în materie imobiliară (inclusiv din materia fondului funciar).
Din analiza lucrărilor dosarului s-a constatat că în cauză nu s-au administrat probe în vederea stabilirii situaţiei juridice a terenului.
În motivarea recursului se precizează că pe terenul revendicat este amplasată grădiniţa din str. M. nr. 9, mai exact, curtea acesteia şi spaţiul de joacă al copiilor, situaţie în care, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 247/2005, este posibilă restituirea în natură cu obligaţia de a i se menţine actuala destinaţie timp de 5 ani.
Aşa fiind, se impune casarea deciziei şi a sentinţei de fond şi trimiterea cauzei la Tribunalul Mureş.
Este necesar a se efectua o expertiză pentru a se stabili exact amplasamentul, vecinătăţile, suprafaţa reală care se poate restitui (recurenta precizează că din cei 8500 mp revendicaţi, doar 5000 mp ar fi liberi) şi dacă terenul nu este afectat de reţele subterane de utilitate publică astfel cum se susţine în întâmpinarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta K.I. împotriva deciziei nr. 39 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Mureş.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 510 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Mureş şi trimite cauza la Tribunalul Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6814/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6810/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
