CSJ. Decizia nr. 893/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 893/2003
Dosar nr. 3591/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 12 august 2002 s-a înregistrat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1237 din 16 august 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
S-a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea esenţială a legii ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, fiind totodată şi vădit netemeinică.
Din examinarea dosarelor ataşate, Curtea constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 18 septembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul T.C. a chemat în judecată Ministerul de Interne şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vâlcea, solicitând obligarea acestora la plata unei sume de bani reprezentând 14 solde lunare brute neimpozabile, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, precum şi recalculare şi reactualizarea salariului pentru perioada august - noiembrie 1999, în funcţie de care i s-au calculat drepturile băneşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la 30 noiembrie 1999 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie militară, având dreptul, potrivit legii invocate, la un ajutor neimpozabil de 20 de solde stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna pensionării.
Cu toate acestea, pârâtele (fostul angajator) i-au plătit numai echivalentul a 6 solde lunare brute cu ocazia pensionării, la care i s-a aplicat şi impozitul deşi în opinia sa erau exceptate, conform art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999.
S-a depus în copie Decizia nr. 122796 din 7 februarie 2000 din care rezultă că petentului, ieşit din cadrele permanente la 30 noiembrie 1999, i se cuvin drepturile băneşti pensie militară de stat şi pensie suplimentară începând cu data de 1 decembrie 1999.
Ministerul de Interne a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, cu motivarea că neacordarea drepturilor băneşti solicitate de reclamant se datorează unei dispoziţii din OUG nr. 140/1999 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, care a prevăzut că aplicarea prevederilor Legii nr. 138/1999 se va face începând cu 1 decembrie 1999.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi-a declinat, la 30 noiembrie 2000, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5, în baza art. 5 C. proc. civ.
În faţa acestei instanţe, la solicitarea acesteia, s-au depus înscrisuri emanând de la pârâţi.
Prin sentinţa civilă nr. 1753 din 1 martie 2001, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a respins acţiunea, precum şi cererea de chemare în garanţie. În motivare, s-a reţinut că, deşi prin Legea nr. 138/1999, în vigoare de la 1 august 1999, s-au acordat cadrelor militare o serie de drepturi de natura celor solicitate prin acţiunea de faţă, în fapt, de la bugetul de stat s-au alocat Ministerului de Finanţe fondurile necesare doar începând cu data de 1 decembrie 1999. Or, cum reclamantul a ieşit din rândul cadrelor permanente, la 30 noiembrie 1999, nu i se cuvin sumele pretinse.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă care, prin Decizia nr. 1237 din 16 august 2001, a admis în parte acţiunea, a obligat pe pârâtul Ministerul de Interne la plata către contestator a sumei de 156.925.822 lei reprezentând drepturi băneşti cuvenite în baza Legii nr. 138/1999, fiind respinsă totodată cererea de chemare în garanţie.
A reţinut instanţa că data de 1 decembrie 1999, stabilită prin OG nr. 140/1999 privind rectificarea bugetară vizează data începerii plăţilor sumelor prevăzute prin Legea nr. 138/1999, dar datorate de la data intrării în vigoare a legii, respectiv 1 august 1999.
Ca atare, s-a acordat recurentului contravaloarea a 14 solde lunare brute, în cuantumul indicat în înscrisurile depuse la dosar, emanând de la Inspectoratul de Poliţie Vâlcea. A fost respinsă cererea de reactualizare a acestei sume, din lipsă de probe; de asemeni, a fost respins capătul de cerere privind recalcularea salariului pe lunile august-noiembrie 1999.
Împotriva acestei decizii irevocabile, în termenul prevăzut de art. 3301 C. proc. civ., s-a exercitat calea extraordinară de atac, a recursului în anulare.
Se susţine că hotărârea este greşită, întrucât Legea nr. 138/1999, deşi stabileşte nişte drepturi pentru personalul militar la trecerea în rezervă, prevede că acordarea acestor drepturi se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor. Or, Ministerului de Interne, abia prin OUG nr. 140/1999 i s-au suplimentat alocaţiile bugetare stabilindu-se că prevederile Legii nr. 138/1999 se aplică începând cu data de 1 decembrie 1999.
Recursul în anulare nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost cadru militar activ la o unitate subordonată Ministerului de Interne şi s-a pensionat la împlinirea vârstei legale, prin Ord. II/012503/30 noiembrie 1999. Astfel cum rezultă din fişa de pensie, reclamantului i s-a calculat o vechime în serviciu de 28 ani, 11 luni şi 34 zile, până la 1 decembrie 1999.
La acea dată era în vigoare Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, lege publicată în M. Of., partea I, din 22 iulie 1999 şi intrată în vigoare, potrivit art. 72, la 1 august 1999.
Cum rezultă atât din titulatura, cât şi din cuprinsul ei, având în vedere complexitatea, răspunderea şi importanţa socială a acestei activităţi, legiuitorul a adoptat în parlament această lege specială, de favoare, care stabileşte drepturi salariale şi de altă natură pentru personalul militar.
Lipsa de fonduri alocate de la bugetul statului pentru punerea în aplicare a acestei legi, intrată în ordinea de drept la 1 august 1999 a determinat amânarea în fapt a aplicării dispoziţiilor sale. Prin OUG nr. 140/1999, publicată în M. Of. din 24 septembrie 1999 s-a prevăzut [(art. 8 alin. (2)] că prevederile Legii nr. 138/1999 se aplică începând cu data de 1 decembrie 1999.
Astfel cum corect a sesizat instanţa a cărei hotărâre este atacată, drepturile cuvenite, stabilite prin lege de la 1 august 1999 au fost amânate, în privinţa plăţii fără ca aceasta să însemne că în intervalul 1 august 1999-1 decembrie 1999 nu ar fi datorate.
Într-adevăr, atâta timp cât prin lege, adoptată de parlament, ca putere legislativă, s-au stabilit anumite drepturi în favoarea unor subiecte de drept, ce au fost aduse la cunoştinţă publică prin publicare în M. Of. nu este de admis interpretarea potrivit căreia guvernul, prin ordonanţă de urgenţă publicată după aproape două luni de la intrarea în vigoare a legii, să decidă privarea destinatarilor normei juridice de drepturile acordate prin lege.
În cazul particular dedus judecăţii, se observă că deşi reclamantului i s-a calculat vechimea în serviciu, la pensionare, până la 1 decembrie 1999 (de când, conform OUG nr. 140/1999 urmau să se aplice efectiv dispoziţiile Legii nr. 138/1999) el figurează ca fiind scos din rândurile cadrelor active cu doar o zi anterior acestei date, adică din 30 noiembrie 1999.
De aceea, indiferent de modul de interpretare al aplicării în timp a legii şi a ierarhiei actelor adoptate de puterea executivă sau de cea legiuitoare, Curtea constată că hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti este echitabilă, legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt întrunite motivele invocate în recursul în anulare, acesta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1237 din 16 august 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 824/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 789/2003. Civil → |
|---|
