ICCJ. Decizia nr. 964/2003. Civil. L 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 964
Dosar nr. 1209/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 155 din 26 martie 2002 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de primarul oraşului Sebiş, judeţul Arad, s-a respins solicitarea efectuată pe cale de notificare de B.N. privind acordarea de despăgubiri băneşti în sumă de 47.000 USD pentru un imobil demolat.
În motivarea dispoziţiei s-a arătat că solicitantul nu face dovada proprietăţii imobilului, în speţă contractul de vânzare-cumpărare încheiat între N.V.(vânzător) şi B.N.(cumpărător) are ca obiect două locuri de prunişte în Pleşa, cuprinse în CF nr. 342 cu nr.top. 1493/b şi CF nr. 396 cu nr.top.1494, fără a fi notată vreo clădire. Proprietatea asupra clădirii demolate nu rezultă nici din adresa fostului Sfat Popular al comunei Sebiş prin care i s-a pus în vedere autorului solicitantului să demoleze construcţia existentă pe terenul care a fost trecut în proprietatea Statului.
La data de 29 aprilie 2002 B.N. a atacat în justiţie dispoziţia primarului oraşului Sebiş, solicitând anularea acesteia şi obligarea primăriei la despăgubiri băneşti pentru construcţia demolată şi care a constituit proprietatea antecesorului său, B.N., ce a purtat acelaşi nume ca şi reclamantul.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 556 din 26 noiembrie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.N., a modificat dispoziţia şi l-a „obligat pe primarul oraşului Sebiş să emită oferta de restituire prin echivalent pentru manopera construcţiei unei case compuse din 3 camere, bucătărie şi hol".
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de reclamantul B.N. şi de pârâta Primăria Sebiş, judeţul Arad, au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 4 din 29 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel instanţele au reţinut şi motivat că reclamantul B.N. este fiul lui B.N. senior, decedat la 23 ianuarie 1991 şi al lui B.S., decedată la 10 octombrie 1992, aspect dovedit cu certificatul de moştenitor aflat la dosar. În CF nr. 342 Sebiş este notat ca aparţinând autorului reclamantului loc de casă şi grădină la Pleşa, nefiind notată nici o construcţie. Instanţele au apreciat că existenţa construcţiei a fost dovedită cu adresa nr. 2597/1960 emisă de fostul Sfat Popular al comunei Sebiş prin care antecesorului reclamantului i s-a cerut demolarea casei şi predarea faptică a terenului către fosta IAS Buteni, precum şi cu declaraţiile martorilor L.D. şi C.I. audiaţi de tribunal.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs pârâtul primarul oraşului Sebiş, judeţul Arad, care a susţinut că hotărârile sunt nelegale deoarece reclamantul B.N. nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcţiei întrucât în CF nr. 342 şi nr. 396 Sebiş nu este notat nici un imobil reprezentând casă de locuit.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 145/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta, sau în termen de cel mult 24 luni de la intrarea în vigoare a legii.
Deoarece textul citat nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate şi, eventual, a calităţii sale de moştenitor al fostului ori adevăratului proprietar, aşa cum s-a dispus în Legea fondului funciar nr. 18/1991, înseamnă că în materia reglementată de Legea nr.10/2001 sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele întâlnite în domeniul acţiunii în revendicare imobiliară.
Din actele dosarului rezultă că în localitatea Sebiş, judeţul Arad, în materia dobândirii drepturilor de proprietate asupra imobilelor, terenuri şi construcţii, este aplicabil sistemul de publicitate specific cărţilor funciare ce a fost introdus şi reglementat prin Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, adică sistemul publicităţii reale.
Unul din principiile care cârmuiesc sistemul cărţilor funduare înscris, de altfel, în art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, sub imperiul căruia se pretinde dobândirea construcţiei, este cel al publicităţii absolute, potrivit căruia, drepturile reale imobiliare, cu excepţia unor cazuri, se nasc, se modifică ori se sting numai prin înscriere în cartea funciară. Conform acestui principiu, drepturile reale imobiliare nu se pot dobândi, după cum nu se pot strămuta, nu numai faţă de terţi, dar chiar şi în raporturile dintre părţi, decât dacă s-a efectuat intabularea. Acordul de voinţă este necesar dar nu şi suficient pentru a transfera proprietatea, chiar şi în raporturile dintre părţi. Intabularea are, aşadar, un efect constitutiv de drept real.
În speţă, cu înscrisul aflat la dosar de fond intitulat „contract de vânzare-cumpărare provizoriu" din 28 iulie 1943, reclamantul face dovada că autorul său, B.N., a cumpărat de la numita N.V. mai multe terenuri „împreună cu o casă construită pe acest imobil, compusă din 3 camere şi pivniţă", dar întrucât construcţia nu a fost înscrisă în cartea funciară, autorul reclamantului nu a dobândit proprietatea acesteia, deoarece numai intabularea avea efect constitutiv de drept real.
Întrucât art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu conţine nici o prevedere specială în privinţa dovedirii dreptului de proprietate imobiliară, fiind deci aplicabile regulile de drept comun din materia acţiunii în revendicare, se constată că în mod greşit instanţele au apreciat, în lipsa intabulării, că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcţiei, după cum greşit au admis acţiunea şi au anulat (modificat) dispoziţia primarului.
Faţă de cele ce preced, va fi admis recursul pârâtului, vor fi casate hotărârile date în cauză cu neobservarea legii şi va fi respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamantului B.N. împotriva dispoziţiei primarului oraşului Sebiş, judeţul Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Oraşului Sebiş, judeţul Arad împotriva deciziei nr. 4 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 556 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Alba, secţia civilă şi respinge, ca nefondată, acţiunea reclamantului B.N. împotriva dispoziţiei nr. 155 din 26 martie 2002 a Primarului Oraşului Sebiş, judeţul Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 978/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 2452/2003. Civil → |
|---|
