Pretenţii. Decizia nr. 2762/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 2762/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-05-2016 în dosarul nr. 2762/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2762

Ședința publică de la 19 Mai 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M.

Judecător L. M. L.

Grefier M. V. A.

*******************

Pe rol, fiind rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 12 mai 2016, privind soluționarea contestațiilor în anulare formulate de contestatorii P. C., cu domiciliul în Tg-J., V., ., . și domiciliul procesual ales la C.. Avocat S. P. ., ., . și contestator H. ( fostă P.) A. V., cu domiciliul în București, SG.MAJ. T., nr. 10, .. 1, ., sector 5 și cu domiciliul procesual ales la C.. Avocat Berdila I., cu sediul în București, .. 86 C, ., împotriva deciziei civile nr. 1406 din 3 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. M. la C.. Avocat C. L., cu sediul în - TG-J., Unirii, nr. 6, ., ., având ca obiect - pretenții împotriva dec.pron în dos._ .

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile din ședința publică din data de 12 mai 2016, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față:

Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată sub numărul_ pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta M. M. a chemat în judecată pârâții P. C. și P. A. V. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 150.000 euro, suma reprezentând despăgubiri decurgând din anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5410/30.11.1999 de Biroul Notarului Public T. I., precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în acest dosar.

Prin sentința nr. 163 din 29 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I. Civilă în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul P. C..

A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. M., împotriva pârâților P. C. și P. A. V..

A obligat pârâții P. C. și P. A. V. la plata către reclamanta M. M. a sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri.

A obligat pârâții P. C. și P. A. V. la plata către reclamanta M. M. a sumei de 6061 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele;

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5410/20.11.1999 de Biroul Notarului Public T. I. reclamanta M. M. a înstrăinat pârâților P. C. și P. A. V. imobilul reprezentat de suprafața de 480 mp teren și casă de locuit amplasată pe acest teren situat în Tg-J., ., județul Gorj pentru prețul de_ lei ROL și ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.480/30.11.2007, același imobil a fost înstrăinat de P. C. către M. D..

În paralel cu aceste înstrăinări succesive ale imobilelor în litigiu, prin decizia civilă nr.1590/30.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5410/20.11.1999, însă prin decizia civilă nr.1649/29.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/318/2010 a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare formulată de M. M. împotriva pârâților P. C. și M. D..

Ca urmare a încheierii celor două contracte de vânzare cumpărare și a pronunțării celor două hotărâri judecătorești irevocabile s-a creat situația în care, deși reclamanta M. M. a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor reprezentate de teren în suprafață de 480 mp și casă de locuit, nu poate intra în posesia și folosința acestor imobile, reținându-se buna credință a cumpărătorului M. D.. Practic, reclamanta deține un titlu de proprietate pentru imobilele în discuție, dar dreptul său este lipsit de conținut deoarece, ca urmare a verificării de către instanța de judecată a efectelor înstrăinării imobilelor prin actul autentic datat 30.11.2007 s-a reținut buna credință a cumpărătorului M. D., acordându-se preferință în acțiunea în revendicare titlului acesteia, întemeiat pe buna-credință.

În ceea ce privește situația juridică dedusă judecății, tribunalul a apreciat că acesta este reglementată de prevederile vechiului Cod civil, în aplicarea dispozițiilor art.3 și art.5 din legea nr.71/2011, deoarece acțiunea în despăgubiri este întemeiată pe efectele nulității actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5410/20.11.1999 încheiat între părți, nulitate constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Potrivit dispozițiilor legale aplicabile, cum s-a constatat nulitatea absolută a convenției încheiate între părți (nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă) nulitatea produce efectele generale reprezentate de retroactivitate (efectele ajung până în momentul în care s-a încheiat actul juridic în discuție), părțile sunt repuse în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat actul anulat și ca urmare a nulității actului inițial este anulat și actul subsecvent.

În acest context, potrivit principiilor care guvernează materia nulității actului juridic (și născute din dispozițiile legale în vigoare la momentul încheierii actului autentificat sub nr. 5410/20.11.1999, care a generat litigiul de față) se impune repunerea părților în situația anterioară, în sensul ca fiecare dintre părțile contractului să revină la situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare din anul 1999, și anume vânzătorul M. M. să reintre în posesia și folosința imobilelor înstrăinate, iar cumpărătorilor P. C. și P. A. V. să li se restituie prețul plătit pentru aceste bunuri. Cum nu mai este posibilă repunerea părților în situația anterioară, deoarece prin decizia civilă nr.1649/29.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/318/2010 s-a respins acțiunea în revendicare promovată de reclamanta M. M., acesteia din urmă i se cuvine repararea prejudiciului generat în patrimoniul său prin imposibilitatea repunerii părților în situația anterioară, în sensul redobândirii de către reclamantă în patrimoniul său a bunului în discuție. Acest prejudiciu este reprezentat, din acest motiv, de valoarea de circulație actuală a imobilului teren și casă de locuit în starea în care s-au aflat la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5410/20.11.1999, în respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului. Astfel, prejudiciul este reprezentat pentru reclamanta M. M. nu de suma plătită de către cumpărătorii P. C. și P. A. V. cu titlu de preț pentru acest imobil, ci de valoarea care s-ar afla în momentul de față în patrimoniul reclamantei în situația în care aceasta ar redobândi posesia și folosința asupra imobilelor și ar putea exercita dreptul de dispoziție asupra lor, valoare echivalentă cu prețul de circulație al imobilelor, preț care însă se va calcula în raport de starea imobilelor la momentul înstrăinării, și anume anul 1999. Se va avea în vedere ca reper pentru calcularea valorii de circulație starea imobilelor din anul 1999, deoarece la acest moment se raportează efectele nulității actului (considerându-se că actul de înstrăinare nu a fost încheiat niciodată) și pe de altă parte, acesta este imobilul cu privire la care s-au realizat operațiunile juridice în discuție și care atrag efectele prevăzute anterior.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta M. M. si paratii P. C. și H. ( fostă P.) A. V..

Prin motivele de apel apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului cu consecința schimbării sentinței civile în sensul stabiliri cuantumului prejudiciului în limitele realității.

A arătat că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept susținând că instanța de fond reia enumerarea actelor din dosar, fără însă se le analizeze în considerente și tratează problema efectelor juridice ale nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5410/30.11.1999 intervenit între apelanta reclamantă( în calitate de vânzător) și intimatul pârât ( în calitate de cumpărător), nulitatea absolută constatată prin decizia nr. 1590/30.06.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, însă nu motivează în niciun fel care este argumentul juridic pentru care a stabilit că prejudiciul suferit de apelanta reclamantă este_ lei.

În această situație consideră că sentința apelată nu este motivată în fapt și în drept, iar sumara motivare este străină de obiectul cauzei.

Instanța de fond lipsită de rolul activ prevăzut de lege, analizând și interpretând superficial înscrisurile depuse iar unele ignorându-le în totalitate. În acest sens în susținerea obiecțiunilor, a depus la dosar înscrisuri din care rezultă valoarea reală a imobilului în litigiu, si anume: un contract de vânzare-cuprare asupra unui teren situat în aceeași zonă( aceeași stradă, în imediata vecinătate), iar instanța de fond avea posibilitatea să calculeze valoarea terenului, cu atât mai mult cu cât suprafața reală a acestuia este mai mare de cât cea menționată în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5410/30.11.1999; totodată, instanța de fond nu a luat în considerare nici publicația de vânzare a imobilului postată de agenția imobiliară în care este menționat prețul în sumă de_ Euro.

Referitor la motivația instanței că se are în vedere valoarea imobilului în momentul încheierii actului și anume data de 30.11.1999, această motivație ester în contradicție cu dispozitivul sentinței privind valoarea prejudiciului.

De asemenea, instanța de fond, stabilind prejudiciul la suma de 153.360 lei, a îmbrățișat opinia experților care au reținut stare de degradare a construcției, însă, în mod ne justificat nu a reținut sau a refuzat să rețină faptul că degradarea nu este imputabilă apelantei, aceasta împreună cu întreaga familie fiind evacuată în data de 21.05.2010.

In intervalul de timp 30.11.1999 – 30.06.2010, apelanta și familia ei nu au avut nici un acces în imobilul din litigiu.

Prin urmare, nu trebuia să se scadă uzura imobilului și degradarea, acestea nefiindu-i imputabile.

Apelanta a mai arătat că sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO privind dreptul de proprietate al oricărei persoane, precum si a art. 6 din Convenție, text potrivit căruia orice persoană are dreptul la un proces echitabil.

Prin apelul formulat pârâtul P. C. a solicitat . admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțate de instanța de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a nu fi prejudiciat de dublul grad de jurisdicție in analizarea apărărilor subsemnatului de care instanța face abstracție si nu motivează in nici-un fel ignorarea acestora si mai mult nici măcar nu enumera toate apărările si principiile de drept invocate in apărare.

. a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate si pe fond respingerea cererii formulate ca nefondata si neîntemeiata. având in vedere următoarele:

In ceea ce privește prima teza privind solicitarea de anulare a hotărârii consideră ca au fost încălcate următoarele texte de lege, principii si statuari CEDO:

1.Art. 425 alin 1 lit. b si alin. 3 C. pr. civ., art. 6 din Convenția Europeana a drepturilor Omului si art. 11, art. 20 si 21 alin 3 din Constituție, Decizii ICCJ. a) Considerentele hotărârii apelate nu arata in nici-un fel motivele de fapt si pentru care au fost înlăturate susținerile si apărările fata de obiectul dedus judecații si fata de statuările CEDO invocate pentru a se analiza cauza prin prisma acestora, ci doar sunt enumerate o parte din susținerile si apărările formulate.

Astfel, strict in cauza de fata instanța de fond nu a analizat in mod efectiv argumentele, nu a procedat la o înlăturare in mod explicit a susținerilor si nici nu a prezentat in concret motivele de fapt si de drept care au format convingerea sa in a înlătura apărările invocate de apelant si a admite susținerile reclamantei.

Chiar daca a achiesat la o parte din concluziile raportului (scăderea prețului)de expertiza, instanța de fond nu era dispensata de obligația legala de a releva punctual motivele de fapt si de drept pentru care a înlăturat fiecare dintre criticile si apărările apelantului parat.

Ori, prin omisiunea primei instanțe de a analiza si cerceta in mod efectiv, prin considerentele hotărârii motivele de fond invocate in apărare, ce necesitau un răspuns specific si explicit, au fost nesocotite disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 si a fost încălcat astfel dreptul la un proces echitabil.

In aceste condiții apelatului pârât i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturata decât rejudecarea cauzei la instanța de fond, pentru a se asigura in judecarea argumentelor dublul grad de jurisdicție ca garanție a legalității si temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi data in cauza.

A invocat depozițiile art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, art. 6 CEDO, decizia ICCJ.

În ceea ce privește faptul ca instanța a ignorat invocarea statuarilor CEDO, nefăcând nici-un fel de analiza si niciun fel de motivare cu privire la acestea, a arătat că, reclamanta nu are un bun sau un drept de creanța constând in despăgubirile solicitate, in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, astfel nu exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila ( ca echivalent al unui titlu de despăgubiri) pentru ca reclamanta sa poată avea o S. LEGITIMA in sensul art.1 din Protocol.

A mai arătat că, cum reclamanta a dispus de bunul imobil al acesteia prin încheierea contractului de vânzare cumpărare in forma autentică cu exprimarea in mod liber si valabil a consimțământului la perfectarea actelor de vânzare cumpărare dar si statuările sentințelor si deciziilor judecătorești care au intrat in puterea lucrului judecat.

Adevărul in privința vânzării si a modului liber in care reclamanta a dispus de bunul sau de care nu a ținut seama, instanța in raport de statuările CEDO, îl stabilește chiar reclamanta in numeroasele litigii anterioare deciziei 1590/..:dosarul nr. 211/2001, dosar nr. 7330/2001, sentința civilă nr. 2743, dosar nr._/2003.

După încheierea acestor litigii in luna mai 2007, apelantul a înstrăinat imobilul in mod valabil, având extras de Carte funciara, prin contractul de vânzare-cumpărare având încheierea de Autentificare nr. 480/30.11.2007.

Apelantul solicită instanței sa aibă in vedere statuările CEDO ( din cauza B. contra României)”…pentru a stabili daca a avut loc privarea de proprietate in sensul celei de-a doua norme, Curtea a arătat ca trebuie sa verifice nu numai daca a avut loc deposedarea sau exproprierea formala, ci sa se treacă dincolo de aparențe si sa analizeze realitățile situației litigioase întrucât Convenția vizează protejarea drepturilor „concrete si efective”

Invocă si cauza M. A. si alții contra României paragraful 134, 137 si 140 cu privire la analiza Curții - principii decurgând din jurisprudența Curții.

A menționat și faptul că in ceea ce privește o . apărări si aspecte invocate de apelantul pârât pe cale de excepție, instanța a motivat ca le va analiza odată cu fondul insa acestea nu au mai fost nici măcar enumerate așa cum s-a întâmplat cu restul aspectelor invocate, care doar au fost enumerate fără a fi analizate.

Instanța trebuia sa analizeze întreaga situație litigioasa dintre parți, atâta cat exista hotărâri contradictorii care consfințesc dreptul de proprietate pentru același imobil pentru pârât si reclamantă.

Consideră ca instanța a încălcat dispozițiile art. 22 alin. 4 C.pr.civ.. judecătorul dă sau restabilește calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecații chiar daca părțile le-au dat alta denumire. In acest caz judecătorul este obligat sa pună in discuția părților calificarea exacta.

Ori, în ședința din data de 06.09.2013,a invocat ca reclamanta prin cererea de chemare in judecata a creat o nebuloasa cu privire la temeiul de drept invocat, iar instanța fără a pune in discuția părților acest aspect si fără a da cuvântul reclamantei pentru a face precizări cu privire la acest aspect, a constatat ca exista motivarea in drept in cuprinsul cererii de chemare in judecata.

Astfel, fără a acorda cuvântul pe acest aspect instanța a procedat la calificare în drept a cererii de chemare in judecata, apelantul fiind obligat sa invoce inadmisibilitatea cereri fata de temeiul de drept substanțial invocat respectiv art. 2020 cod civil care nu exista ca text de lege si abia pe aceasta excepție s-a acordat cuvântul pârtilor. A solicitat anularea încheierii de ședința din data de 06.09.2013, arătând că proba o va face cu audierea înregistrării ședinței in prezența apărătorului ales, pentru a proba aceste aspecte.

In ceea ce privește cea de a doua teza solicitata de admitere a apelului, schimbarea hotărârii atacate si pe fond respingerea cererii formulate ca nefondata și neîntemeiata si solicită sa se aibă in vedere următoarele aspecte:

- artificiul încercat de reclamantă împreună cu concubinul acesteia, respectiv Sentința civila nr. 8150 a Judecătoriei Tg.J. in Dosar nr._/318/2008 de ieșire încă o data din indiviziune a acestora, sens în care au încheiat o tranzacție prin care concubinului reclamantei i-ar reveni imobilul contra unei sulte de 4000 lei reprezentând 20% din imobil.

De fapt, aceasta tranzacție confirma prețul corect plătit de pârât in îl 1999 pentru imobil, daca in anul 2008 reclamanta si concubinul acesteia susțin că prețul imobilului ar fi de 20.000 lei daca 20% valorează 4000 lei.

A mai arătat că, acesta este prețul corect al imobilului întrucât a fost confirmat si în Dosarul nr._/2003 in care a fost pronunțata de Judecătoria Tg J. Sentința nr.4816/07.07.2004, iar in acest dosar sa întocmit o expertiza de evaluare a bunului care a stabilit un preț foarte apropiat de prețul plătit de pârât in anul 1999 - respectiv pentru teren suma de 33.933 lei iar pentru casa suma de_ lei vechi.

In ceea ce privește motivarea hotărârii atacate a solicitat sa se observe că instanța retine si isi bazează motivarea pe faptul ca reclamanta ar fi formulat o acțiune in revendicare in Dosarul nr._/318/2010 insa Curtea de Apel C. a respins aceasta acțiune in revendicare prin Decizia nr. 1649/29.11.2011, ceea ce este total greșit.

Susține că este absolut greșita aceasta reținere întrucât Dosarul nr._/318/2010 a avut ca obiect nulitate act, astfel ca toată motivarea instanței este greșita, nelegala si neîntemeiata.

Susține că instanța in considerente motivează ca potrivit principiilor care guvernează materia nulității actului juridic, părțile trebuie repuse în situația anterioara încheierii actului, adică vânzătorul M. M. sa intre in imobilului iar pârâtului si paratei P. A. V. sa li se restituie prețul plătit.

Prin apelul promovat pârâta H. ( fostă P.) A. V., a solicitat . admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțate de instanța de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a nu fi prejudiciata de dublul grad de jurisdicție in analizarea apărărilor pârâtei, având in vedere ca nu a fost legal citata, domiciliul pârâtei fiind din anul 2012 în București, ., nr. 10, .. 1, ., sector 5.

. in cazul in care se va trece peste lipsa de procedura de la instanța de fond in ceea ce o privește, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate si pe fond respingerea cererii formulate ca nefondată si neîntemeiată, având in vedere următoarele:

Referitor la prim teza din examinarea dovezilor de îndeplinire a procedurilor de citare state in dosarul de fond, rezulta ca pe tot parcursul judecații citarea pârâtei s-a făcut prin afișare, la un domiciliu din Tg J. altul decât domiciliul real al pârâtei, pe care în are din anul 2012 adică cu mult înainte de promovarea acțiunii de către reclamantă.

Astfel, instanța a judecat pricina contrar prevederilor art. 153 C. pr. Civ., care obliga instanța de judecata sa citeze sau sa încunoștințeze părțile in proces .

Rațiunea acestei obligații legale este respectarea dreptului la apărare si implicit dreptul la un proces echitabil, conform art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

In ceea ce privește cea de a doua teza apelanta pârâtă solicită admitere a apelului, schimbarea hotărârii atacate si pe fond respingerea cererii formulate ca nefondata si neîntemeiata, pentru următoarele aspecte:

l. Din studierea dosarului si a hotărârii apelate, apreciază ca aceasta nu arata in nici-un fel motivele de fapt si de drept pentru care au fost înlăturate susținerile si apărările paratului, fata de obiectul dedus judecații si fata de statuările CEDO invocate pentru a se analiza cauza prin prisma acestora, ci doar sunt enumerate o parte din susținerile si apărările formulate.

Consideră că au fost încălcate Art. 425 alin 1 lit. b si alin. 3 C. pr. civ., art. 6 Convenția Europeana a Drepturilor Omului si art. 11, art. 20 si 21 alin 3 din Constituție, Decizii ICCJ.

Arătarea tuturor motivelor care au determinat instanța sa pronunțe constituie o obligație principala a judecătorilor a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii.

În ceea ce privește faptul ca instanța a ignorat invocarea statuarilor CEDO, nefăcând nici-un fel de analiza și nici-un fel de motivare cu privire la aceste învederează ca:

Prin ratificarea Convenției Europene de către statul roman, aceasta reprezintă un drept intern prioritar in aplicare, așa cum reiese din prev. art 11 si 20 din Constituția României.

Cu alte cuvinte trebuie sa se ia act de jurisprudența CEDO ca interpretare unică si obligatorie a Convenției si Protocoalelor sale pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice si legale.

Astfel au fost invocate statuările CEDO ( DIN CAUZA L RGHELEA CONTRA ROMÂNIEI).

De asemenea CEDO a invocat cauza R. contra României.

Apelanta pârâtă consideră ca prezenta cauza trebuie sa fie analizata din perspectiva statuarilor CEDO, însă instanța nu numai ca a făcut abstracție de acestea dar nu a analizat in nici-un fel aspectele invocate.

- reclamanta nu are un bun sau un drept de creanța constând in despăgubirile solicitate, in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO;

- astfel nu exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila ( ca echivalent al unui titlu de despăgubiri) pentru ca reclamanta sa poată avea o speranța legitima in sensul art.1 din Protocol.

Nu se poate retine ca reclamanta ar putea avea o speranța legitima întrucât reclamanta nu poate pretinde in sensul art. 1 din Protocol ca in cauza are o seanță legitima de a obține despăgubiri întrucât aceasta a dispus de bunul său imobil prin încheierea contractului de vânzare cumpărare in forma autentică cu exprimarea in mod valabil a consimțământului la rea actelor.

Invocă si cauza M. A. si alții contra ROMÂNIEI paragraful 134, 137 si 140 cu privire Ia Analiza Curții - Principii decurgând din Jurisprudența Curții.

In ceea ce privește motivarea hotărârii atacate pârâta a solicit sa se observe ca instanța retine si își bazează motivarea pe faptul ca reclamanta ar fi formulat o acțiune in revendicare in Dosarul nr._/318/2010 insa Curtea de Apel C. a respins aceasta acțiune in revendicare prin Decizia nr. 1649/29.11.2011, ceea ce este total greșit.

Susține ca este absolut greșita aceasta reținere întrucât Dosarul nr._/2010 a avut ca obiect nulitate act - astfel ca toata motivarea instanței este greșita, nelegala si neîntemeiata.

Mai mult se poate vorbi si de o contradicție intre considerente si dispozitiv.

Mai mult decât atât pârâta nu trebuia sa fiu obligata la plata contravalorii prejudiciului întrucât acel imobil a fost dobândit la doua luni de la căsătoria pârâtei cu paratul si nu a avut nici-o contribuție la achiziționarea acestuia, fiind bun propriu al paratului așa cum s-a constatat cu autoritate de lucru judecat prin Sentința de partaj nr. 3239 din data de 16.05.2014 a Judecătoriei Tg J., aspect care duce la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei pe cale de excepție iar pe fond la respingerea acțiunii chiar si numai in ceea ce o privește.

Prin întâmpinarea formulată pârâta apelantă P. A. V. a solicitat respingerea apelului reclamantei reiterând criticile formulate în apel.

S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri și concluzii scrise.

Prin decizia civilă nr. 1406 din 3 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, s-au respins apelurile declarate de apelanții pârâți P. C. și H. ( fostă P.) A. V., împotriva sentinței nr. 163 din 29 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I. Civilă în dosarul nr._, ca tardive.

S-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă M. M. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:

Cât privește apelul pârâtului P. C. se reține că prin motivele de apel, acesta nu a adus niciun fel de critică referitoare la aspectul vreunei nelegale citări în privința sa.

Cu ocazia punerii în discuție a excepției tardivității apelului, cu ocazia cuvântului pe fond s-a susținut oral de către apărător faptul că s-a făcut comunicarea către apelant a actului de procedură, însă acesta lipsea de la domiciliu și că de fapt acesta are domiciliul în Municipiul Tg.J. ,dar de fapt locuiește în Petroșani. S-a mai susținut că se impune aplicarea dispozițiilor art. 163 alin.3 lit. g Cod procedură civilă, în sensul că daca în interiorul celor 7 zile, de la momentul în care s-a făcut comunicarea, nu se prezintă partea pentru comunicarea actelor de procedură, termenul se socotește împlinit la data comunicării. Apreciază că termenul începe să curgă la data de 9 iulie 2013, moment în care a solicitat comunicarea actului de procedură.

Într-o primă teză s-a analizat susținerea nerealizării procedurii de comunicare a hotărârii, pe motiv că apelantul pârât lipsea de la domiciliu, subsumată ideii că locuia la o altă adresă decât cea menționată la instanța de fond, susținere orala formulata de către apărător cu ocazia cuvântului pe fond.

Pârâtul intimat P. C. a fost prezent la termenele de judecată la instanța de fond, chiar dacă nu la toate, beneficiind de apărare calificată, iar așa cum reiese în urma verificări dosarului – la instanța de fond citare s-a făcut la aceeași adresă-filele 104,109 dosar fond.

În cazul apelantului pârât P. C., procedura de comunicare s-a făcut potrivit legii – respectiv art. 163 Cod procedură civilă, în lipsa părții care nu a fost găsită la domiciliu, apelantul nici pe parcursul procesului nefăcând o cerere de înștiințare a instanței cu privire la schimbarea domiciliului,a locului citării efective dacă era cazul.

De altfel, apelantul a cunoscut întreaga derulare a procedurii, deoarece a fost prezent la termenele instanței de fond personal cât și asistat de avocat.

P. nu a fost astfel judecată contrar prevederilor dispozițiilor art. 153 și următoarele Cod procedură civilă, ce privesc citarea, fiind respectat dreptul la apărare al părții, în condițiile date și implicit dreptul la un proces echitabil conform art. 6 paragraful 1 CEDO.

Prin urmare, procedura de comunicare a fost respectată în condițiile legii.

Nu poate fi primită susținerea apărătorului pârâtului în sensul că acesta locuiește în Pteroșani.

Potrivit art.172 Cod procedură civilă, dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

Oricum, în situația în care la instanța de fond pârâtul a fost citat la adresa din Tg.J., . procedură pe parcursul derulării procesului i-au fost comunicate la aceasta adresă, a beneficiat de apărare calificată, necontestând aceea adresă și neaducând la cunoștința instanței existența unei alte adrese unde să fie citat sau să-i fie comunicate actele de procedură potrivit art. 172 Cod procedură civilă, în condițiile în care inclusiv prin întâmpinarea formulată și semnată personal ( fila 57 dosar fond) și nu prin avocat indică expres si personal domiciliul din Municipiul Tg.J., . adresă efectivă.

De asemenea, prin declarația autentificată sub nr.2900/20.10.2015, depusă în apel, se menționează aceeași adresă, precum și în cererea de acordare a ajutorului public judiciar, neavând obiecțiuni in acest sens.

Curtea a apreciat această susținere de mai sus ca neîntemeiată. Nu s-a adus la cunoștință instanței de fond, oricum vreo schimbare a domiciliului părții.

Mai mult decât atât, prin motivele de apel nu se formulează nicio critică în privința citării sale necorespunzătoare sau referire la schimbarea de adresă.

Așa cum s-a arătat mai sus, pârâtul a beneficiat de apărare calificată.

Potrivit art.160 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, dacă partea prezentă în instanță, personal sau prin reprezentant, nu a primit citația sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citația sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părții interesate.

Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

Or apelantul pârât nu a invocat la instanța de fond vreo neregularitate a actului de citare în privința corectitudini adresei unde a fost citat.

Din acest punct de vedere al respectării procedurii de comunicare, în condițiile legii art. .163 CPciv., a hotărârii s-a apreciat ca nu s-au încălcat dispozițiile legale în materie pentru ca paratul sa fie considerat ab initio în termenul de exercitare al caii de atac, procedura de comunicare nefiind viciată.

S-a arătat că nu poate fi primită nici susținerea orală cu ocazia cuvântului pe fond prin care apărătorul apelantului pârât a menționat că se aplică în cauză dispozițiile art. 163 alin. 3 lit.g Cod procedură civilă ,în sensul că daca în interiorul celor 7 zile, de la momentul în care s-a făcut comunicarea, nu se prezintă partea pentru comunicarea actelor de procedură, termenul se socotește împlinit la data comunicări apreciind că termenul începe să curgă la data de 9 iulie 2013, moment în care a solicitat comunicarea actului de procedură, circumscrisă aspectului că, la data de 9 iulie 2015, în calitate de apărător, a solicitat comunicarea hotărârii, dar nu avea delegație și pentru comunicarea actelor de procedură, având delegație pentru asistarea și reprezentare.

În această situație este de analizat dacă și sub acest aspect calea de atac a fost exercitată în termen.

Este adevărat că pe data de 9.07.2015, de fapt, s-a înmânat în arhivă Tribunalului Gorj, apărătorului pârâtului, hotărârea ( fila 101 dosar fond volumul II), urmare a înștiințării afișate la adresa pârâtului în Municipiu Tg.J., . noului cod de procedură civilă (art. 163 lit. f Cod procedură civilă) neexistand cutie postala.

Inițial afișarea înștiințări în condițiile art. 163 alin.3, lit. f Cod civilă, s-a făcut la data de 3 iulie 2015, aspect necontestat de parte. Nu poate fi primită această susținere a incidenței art. 163 lit f și g Cod procedură civilă, în condițiile în care anterior s-a susținut de către apărătorul pârâtului că acesta nu locuiește în Municipiul Tg.J., ci în Petroșani - neindicându-se în acest caz decât orașul și nu o adresa concretă -, întrucât cele două argumente aduse în apărare sunt contradictorii.

Astfel, pe de o parte se susține că petentul nu locuiește la adresa unde s-a făcut afișarea înștiințării la data de 3.07.2015, iar pe de altă parte se susține conform art. 163 lit. f și g Cod procedură civilă, că de fapt aceasta a fost corect efectuată, afișarea înștiințării având loc la data de 3.07.2015 la domiciliul din Municipiul Tg.J., și ca urmare a corectei înștiințării la această adresă (anterior contestata) a avut loc la data de 9.03.2015.

Prin urmare, aceste susțineri privitor la adresa unde s-a făcut înștiințarea, cu privire la actul de procedură vin în contradicție.

Astfel, în condițiile în care s-a susținut că petentul nu a locuit la adresa din Municipiul Tg.J., nu mai poate fi primită, susținerea referitoare la incidența art. 163 lit. f și g Cod procedură civilă, în sensul înștiințării pârâtului la acea adresă și raportarea datei de comunicare ținând seama totuși de această adresă, această susținere este contradictorie, fără suport real din punct de vedere exclusiv al apărării formulate de către apărătorul pârâtului, prin această prismă această susținerea aceasta nemaiavând de fapt suport, atâta vreme cât s-a susținut că la această adresa nu se face raportarea.

Articolul 185 și 186 din Noul Cod pr. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal prevăzută de art. 468 Cod procedură civilă atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Întrucât, apelantul nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lui, Curtea a admis excepția tardivității și, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, a respins apelul ca tardiv formulat.

Cât privește apelul formulat de către apelanta pârâtă H. ( fostă P.) A. V., s-a reținut:

S-a susținut de către pârâtă faptul că nu a avut cunoștință de existența procesului având domiciliul în București . T., conform cărții de identitate depusă în apel ( fila 112 dosar apel).

Este de principiu că adresa care interesează pentru efectuarea actului de citare nu este adresa scriptică menționată în actul de identitate, ci adresa unde locuiește partea în mod efectiv pentru a nu fi lipsit de actul de încunoștințare de substanța lui, întrucât scopul citării este încunoștințarea efectivă a părții.

Simpla depunerea a cărții de identitate nu este suficientă pentru a face dovada locuirii efective a pârâtei la această adresă.

Aceasta întrucât, așa cum rezultă din confirmarea de primire a scrisorii recomandate a expertului tehnic Romonas P. cu ocazia efectuării expertizei, această confirmare de primire către apelantă la domiciliul din Tg.J., . la calitatea primitorului menționându-se destinatar neexistând mențiunea că altă persoană ar fi primit această scrisoare (fila 188 dosar fond volumul I).

Acest înscris face dovada pana la înscrierea in fals si in condițiile in care nu s-a facut dovada ca partea s-ar fi înscris in fals in acest sens, împotriva înscrisului, acest înscris produce efecte in mod valabil.

Totodată, chitanța pentru taxă timbru achitată în apel, poartă mențiunea adresei Tg.J., . București( fila 42 dosar apel).

Potrivit dispozițiilor în materia taxelor de timbru art. 40 din OUG 80/2013, taxa de timbru se achită într-un cont al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința.

Prin urmare, față de susținerea apelantei pârâte, raportat la dispozițiile legale enumerate taxa judiciară de timbru trebuia achitată în București și nu în Tg.J., cum de altfel s-a achitat la aceasta ultima adresa.

În doctrină și jurisprudență s-a statuat că despre existența procesului în care partea este interesată ori despre termenul de judecată partea află și altfel decât prin invitația de a se prezenta la proces, ca urmare a comunicării făcute de instanța. În acest caz vătămarea procesuală determinată de eventuala neefectuare legală a procedurii de citare și consecința neinformării părții despre proces în condițiile si cu formele prevăzute de lege, se înlătură. Nulitatea se acoperă.

Raportat la împrejurările expuse se constată că apelanta pârâtă nu a reușit să facă dovada susținerilor față de elementele existente la dosar privind adresa efectivă.

Prin urmare, apelanta a fost citată în condițiile art.163 alin.3 teza1 și alin.8 Cod procedură civilă, citația fiind depusă la cutia poștală, pricina nejudecându-se contrar prevederilor art. 153 Cod procedură civilă.

Prin urmare și comunicarea hotărârii atacată s-a făcut în condițiile art. 163 Cod procedură civilă, actul de procedură așa cum s-a arătat, fiind depus conform legii la cutia poștală.

Din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii reiese că aceasta a fost comunicată la data de 3 iulie 2015, în condițiile art. 163 Cod procedură civilă, consecința fiind aceea a comunicării valabile a actului de procedură.

Prin urmare, procedura de comunicare a fost respectată în condițiile legii.

Articolul 185 și 186 din Noul Cod pr. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal prevăzut de art.468 Cod Procedură civilă, atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speță, se constată că apelantei i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 03.07.2015, conform dovezii de comunicare aflată la fila 102, dosar fond, iar apelul a fost depus la Tribunalul Gorj, la data de 10.08.2015, potrivit ștampilei oficiului poștal de pe plic, deci peste termenul legal prevăzut de lege.

Întrucât apelanta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lui, Curtea, a admis excepția tardivității și, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins apelul ca tardiv formulat.

Soluția pronunțată în apel pe această excepție, ce s-a analizat cu prioritate, face de prisos analizarea pe fond a celorlalte critici.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii pârâți H. (fostă Preoteasca) A. V. și P. C..

În motivarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. C. s-au arătat următoarele:

Consideră admisibilă contestația în anulare formulată în temeiul art. 503 alin. 2 pct. 2 și alin. 3, în sensul ca dezlegarea data este rezultatul unei erori materiale având în vedere că termenul de apel a început să curgă din data de 10 iulie 2015.

Consideră absolut o eroare de calcul a instanței de apel calcularea termenului din data de 03 iulie 2015, întrucât chiar instanța arată că a fost afișată la domiciliul din Tg J. „ ÎNȘTIINȚAREA în condițiile art. 163 alin.3 lit.f, neexistând cutie poștala „ .

Ori, în această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 163 lit. g NCPC, în sensul că citația se consideră comunicata la împlinirea termenului de 7 zile deci în data de 09 iulie 2015.

Astfel, termenul de apel a început să curgă în data de 10 iulie 2015 si s-au împlinit 30 de zile în data de 08.08.2015 sâmbăta.

Ori, în raport de dispoz. art.181 alin.2 care stipulează „ Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează„ în cazul său prima zi lucrătoare fiind 10.08.2015 a care a fost depus apelul așa cum menționează și instanța de apel.

Contestatorul solicită instanței să nu rețină că apărarea sa a fost contradictorie, întrucât nu a susținut ca adresa sa nu ar fi cea din Tg J., ci a fost întrebată avocata sa de ce nu a fost prezent la domiciliu, iar aceasta a învederat că stă mai mult în Petroșani, însă nu și-a schimbat domiciliul în timpul judecării la instanța de fond și nici în apel.

Mai mult, chiar dacă s-ar considera apărările sale contradictorii ceea ce nu este adevărat, instanța trebuia să se raporteze pentru calculul termenului de la adresa de domiciliu, reținând de altfel, într-un final, că s-a făcut comunicarea la data de 03.07.2015, la adresa din Tg.J. prin afișarea înștiințării în lipsa cutiei poștale.

Ori, în această situație, în raport de disp. art.163 alin.3 lit.g NCPC termenul se dilată cu cele 7 zile, termen în interiorul căruia se putea prezenta pentru comunicare în caz contrar împlinindu-se acest termen la expirarea celor 7 zile.

Astfel, în raport de disp. art 163 alin. 4 „..Termenele prevăzute la alin.3 lit.f-g se calculează zi cu zi„, fiind afișată „ înștiințarea,, la data de 03 iulie, cele 7 s-au împlinit în data de 09 iulie 2015, dată la care se consideră comunicată intimatului hotărârea.

Cum în raport de disp. art. 181 alin.l pct. 2 „ când termenul se socotește, nu intră în calcul ziua de la care începe sa curgă termenul, nici ziua când a se împlinește,, Prima zi de la care a început sa curgă termenul de apel pentru contestator a fost 10 iulie 2015 și s-a împlinit în data de 08 iulie sâmbăta - zi nelucrătoare, fiind prelungit până pe 10 iulie, dată la care a depus apelul în termenul procedural prevăzut de Noul Cod de procedură civilă. Consideră că este evidentă eroarea de calcul a instanței de apel si astfel solicită admiterea contestației în anulare pentru a-i fi respectat dreptul la apărare în condițiile legii și a disp art. 6 & 1 CEDO dar și a statuărilor din Cauza . SRL împotriva ROMÂNIEI in care se arată că ;

- „ Deși este adevărat că autorităților naționale le revine, în primul rând, sarcina de a interpreta și de a aplica normele de natură procedurală, un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 & 1 din Convenție atunci când se face in detrimentul uneia dintre părți.

Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale (punctul 29).

De asemenea, la punctul 30 CEDO a statuat „ Instanțele trebuie sa facă tot ce se poate aștepta în mod rezonabil de la acestea pentru a cita reclamanții și să se asigure că aceștia au cunoștință de procedurile din care fac parte ( Miholapa împotriva Letoniei si Ovus împotriva Turciei nr. 42.981/04, pct. 48, 13 octombrie 2009).

In fine, dreptul la acțiune sau de recurs trebuie să se exercite din momentul în care părțile interesate pot cunoaște efectiv hotărârile judecătorești care le impun o obligație sau care ar putea aduce atingere drepturilor sau intereselor lor legitime.

La punctul 31 din aceeași hotărâre CEDO a statuat „ In speță, fiind vorba de un proces ce are consecințe directe asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, societatea reclamanta avea dreptul la un acces efectiv la ansamblul de proceduri și trebuia să beneficieze de toate garanțiile ce decurg din principiul contradictorialității”.

Având in vedere motivele invocate mai sus, a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei nr.1406 din 03.03.2016 pronunțată de Curtea de C. în dosar nr._, rejudecarea apelului și, pe fond, admiterea acestuia, împotriva Sentinței civile nr. 163 pronunțata de TribunalulGorj la data de 29. 05.2015, prin care solicită, n temeiul art. 466-480 Cod procedură civilă:

- într-o primă teză admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțate de instanța de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a nu fi prejudiciat de dublul grad de jurisdicție in analizarea apărărilor sale de care instanța face abstracție si nu motivează în nici-un fel ignorarea acestora si mai mult, nici măcar nu enumeră toate apărările și principiile de drept invocate în apărare, într-o teză subsidiară solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate si pe fond respingerea cererii formulate ca nefondată și neîntemeiată.

Într-o teză subsidiară solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și pe fond respingerea cererii formulate ca nefondată și neîntemeiată.

Inițial contestatoarea H. ( fostă Preoteasca) A. V. a formulat contestația în anulare motivată, prin apărător O. P., însă, prin contestația în anulare depusă la data de 03 mai 2016, prin apărător B. I., aceasta a arătat că între contestatoare și avocat O. P. (cea care conform delegațiilor depuse (ar fi reprezentat) nu s-a încheiat niciodată un contract de asistență juridică, împrejurare în raport de care Curtea constată că pârâta contestatoare nu-și însușește contestația în anulare inițială, astfel cum a fost motivată, formulată la data de 25.04.2016.

În motivarea contestației sale, contestatoarea H. ( fostă Preoteasca) A. V. susține următoarele :

În fapt, prin Decizia civila nr.1406/03.03.2016 pronunțata în dosarul nr._ de către Curtea de Apel C. s-au respins toate cele 3 (trei) apeluri formulate in cauză, motivul respingerii apelului formulat de subsemnata si de intimatul contestator P. C. fiind tardivitatea formulării cererii de apel.

Astfel, fără a proceda la o veritabila analiza a soluției pronunțate pe fondul instanța de apel a soluționat pe cale de excepție doua dintre cele 3 apeluri.

Fără a face o analiză a motivelor și a temeiurilor de drept și de fapt invocate de celelalte părți, supune atenției în ceea ce o privește incidența a două motive dintre cele expres si limitativ prevăzute de NCPC, respectiv art.503 alin.(l) si } alin.(2) pct.2 rap. la art.503 alin.(3), solicitând totodată prin prezenta să se procedeze la parcurgerea procedurii prevăzute de art.301-308 NCPC cu repunerea sa conform art.186 NCPC în termenul de contestare a semnăturii pe confirmarea de primire de la fila 188 Volum fond (invocată de instanța de fond în reținerea apelului ca fiind tardiv) precum și a semnăturilor care apar pe toate cererile pretins a emana de la contestatoare, înțelegând să se înscrie în fals cu privire la acestea.

Despre conținutul Dosarului nr._ arată că a luat cunoștința prin intermediul avocatului ales - Berdila I. - ulterior datelor de 25 si 26 aprilie când s-a procedat la xeroxarea dosarului menționat si a celor atașate acestuia.

Astfel, avea să iau cunoștința nu doar de conținutul dosarului nr.5398/95/2013 dar si de conținutul celorlalte dosare atașate, în care deși s-a creat aparența legalei sale citări și reprezentări în instanță va demonstra în cele urmează că ambele proceduri au fost grav viciate.

Arată că între contestatoare și avocat O. P. (cea care conform delegațiilor depuse (ar fi reprezentat) arată ca nu s-a încheiat niciodată un contract de asistență juridica. Mai mult de atât, nu o cunoaște, nu a vorbit niciodată cu ea, nu știe în ce temei legal s-a „reprezentat" în prezenta cauză și în alte dosare atașate acestuia la acest moment, în cauză fiind astfel incidența excepția lipsei calității de reprezentant a acesteia.

După cum a constatat după xeroxarea dosarului, la fila 109 (110) Volum apel: delegația avocațiala depusa de aceasta in apel, delegație care nu cuprinde mențiunile obligatorii conform Legii nr.51/1995 si a Statutului profesiei de avocat, cu modificările ulterioare, nefiind indicat numărul contractului de asistență juridică sau a datei acestuia și nici semnătura clientului.

Mai mult de atât, se poate observa din analiza cererilor formulate ca acestea sunt contradictorii, neputându-se socoti ca ar profita intereselor subsemnatei si ca s-ar fi creat o veritabila apărare.

Față de toate aspecte solicită să se constate că pentru o justă și corectă soluționare a cauzei cu respectarea dreptului la apărare inclusiv pe fondul cauzei, s-ar impune admiterea prezentei contestații și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Totodată, întreaga procedură în toate dosarele a fost fundamental viciată pentru unul sau mai multe motive cumulat (citarea sa ca P. după divorț și după revenirea la numele purtat anterior căsătoriei – acela de P. – Dosar 2377/2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, la peste 7 ani de la divorț; citarea sa ca P. la peste un an de la momentul în care nu mai putea acest nume, devenind H. prin căsătorie în noiembrie 2012 ; citarea sa în Tg.-J. la mulți ani după ce nu mai locuia în acest oraș, pretinsa sa reprezentare de către avocați cu care nu a semnat niciodată nici un contract de asistență juridică, etc.).

Niciuna dintre părți si niciuna dintre instanțe nu s-a sesizat cu privire la de procedura sus menționată sau cu privire la lipsa semnăturii sale pe cererile pretins a fi formulate de contestatoare și nici cu privire la faptul că acele așa zise semnături sunt fundamental diferite una față de cealaltă, existând zeci de semnături diferite pretins a fi ale sale!

De asemenea solicită să se constate că soluția instanței de apel se datorează unei erori materiale majore și, pe cale de consecință, se impune rejudecarea cauzei fie prin retrimiterea instanței de fond în vederea respectării dublului grad jurisdicțional de care a fost privată, fie prin menținerea spre rejudecare.

Apreciază contestatoarea că prin trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond s-ar putea formula și analiza toate apărările pe fondul cauzei (inclusiv, dar fără a se limita la:

- citarea sa în fața instanței de fond cu numele de P. A. V., deși s-a căsătorit încă de la data de 08.11.2012 conform certificatului de căsătorie atașat prezentei în copie, numele său devenind de la acea dată H. A. V.; Astfel, hotărârea instanței de fond nu îi este opozabilă;

- citarea sa în fata instanței de fond (și în alte dosare) la adresa din Tg. J., fost domiciliu până în anul 2012,, subsemnata locuind în București încă din 2004,, fapt atestat și de la înscrisurile provenind de la MAE și DEPABD atașate prezentei.

- lipsa calității procesuale pasive a subsemnatei (hotărâre nulitate contract de vânzare-cumpărare) și respectiv inopozabilitatea în ceea ce o privește a Deciziei nr.1590/30.06.2010 (filele 6-12 Volum 1 Fond_ ) - Dosar_ - Tribunalul Gorj - prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.5410/20.11.1999, contestatoarea neavând calitatea de parte în acel dosar.

De asemenea, susține contestatoarea, că nu s-a analizat de către niciuna dintre instanțe faptul că:

- Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5410/20.11.1999 (fila 119 volum 1 fond) a fost încheiat la 2 (doua) luni după căsătoria sa cu contestatorul intimat P. C., acesta singur având calitatea de cumpărător, singura sa „vină" fiind aceea că bunul a fost considerat comun în virtutea legii.

- faptul că astfel cum rezultă chiar din conținutul interogatoriului aflat la fila 152 volum 1 fond reiese ca acesta i-a predat singur suma de 125 milioane lei vechi vânzătoarei (eu neaflând niciodată că ar fi avut vreo contribuție la acest „preț")

- contestatoarea nu a fost prezentă nici la cumpărarea acestui imobil, nici la vânzarea acestuia către numita M. D. (contract de vânzare cumpărare aflat la fila 118 volum 1 fond), acesta folosind o procură ;

- fostul său soț (de care a divorțat imediat după ce a fost arestat pentru ca niciodată nu s-ar fi gândit că a ales să stea alături de un om „certat cu legea") nu i-a remis niciodată sub nici o formă vreo sumă de bani cu titlul de preț parțial imobil.

Revenind la motivarea instanței de apel cu privire la motivele care ar fi stat la respingerea apelului pretins a fi formulat de contestatoare ca tardiv, solicită să se analizeze următoarele dovedite cu înscrisuri anexate prezentei:

La data de 14.04.2014, dată la care se pretinde a fi semnată confirmarea de primire a convocării la expertiza (fila 188 volum 1 fond) – contestatoarea era în interes de serviciu, aflându-se în Franța (atașează adeverința eliberată de Ministerul Afacerilor Externe în acest sens).

La data de 19.10.2015, dată la care instanța de apel reține că ar fi plătit ea taxa de timbru și astfel ar fi recunoscut că are domiciliul în Târgu Jiu, nu doar că nu se afla în Târgu Jiu dar era la serviciu, în București, aspect confirmat de asemenea prin Adeverința MAE sus menționată.

Există multe alte aspecte care arată în mod cel puțin discutabil din punctul de vedere cum atâtea instanțe nu s-au sesizat cu privire la faptul că o persoană citată nu se prezintă niciodată în judecată și că absolut toate citările s-au făcut doar prin comunicare la cutia poștală sau prin afișare la domiciliu, că nu există delegații avocațiale semnate, că nu există semnătura sa olografă (în fals sau nu), pe majoritatea cererilor existând doar scrierea numelui său cu pixul, etc.

De asemenea în mai multe dosare nu a avut nicio calitate sau pur si simplu nu a connsiderat necesar a-i fi respectate drepturile procesuale. A se vedea în acest sens și Borderou expert Ionascu R.-N. în care se arată că s-a efectuat convocarea pentru efectuare expertiza doar pentru M. M. și P. C. .(fila 308 volum 1 Fond), nu și pentru contestatoare, etc.

Probe: înscrisuri și orice alte mijloace de probă se vor dovedi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.

In cadrul probei cu înscrisuri atașează la acest moment copii după înscrisuri autentice și documente personale care nu pot fi contestate, documente care atestă care este semnătura sa olografă, niciuna dintre semnăturile pretins a-i aparține (confirmarea de primire de la fila 188 volum fond și cereri depuse la dosarul cauzei și în alte dosare pretins a fi semnate de contestatoare) nefiind nici măcar asemănătoare cu aceasta.

Pentru a putea fi verificată veridicitatea susținerilor sale, solicită să se dispună emiterea unei Adrese către expertul Romanos P. prin care să i se pună în vedere să depună la dosarul cauzei originalul confirmării de primire aflată în copie la fila 188 volum fond - AR_/13.03.2014.

Conform informațiilor existente pe site-urile de profil (în confirmarea de mai sus indicata adresa integrală a acestuia fiind parțial ilizibila), solicită emiterea unei adrese către expert în acest sens la adresa: .. 8, ..J., județul Gorj.

In măsura în care instanța nu se va considera lămurită cu privire la diferențele de semnătură, solicită a se dispune administrarea de probe în completare (inclusiv expertiza grafologică), conform dispozițiilor legale, urmând totodată să apreciați cu privire la suspendarea cauzei și înaintarea acesteia Parchetului în vederea efectuării de cercetări cu privire la aspectele sesizate.

De asemenea, în cadrul probei cu înscrisuri, solicită a se emite o Adresa către Poșta Română în vederea stabilirii oficiului poștal si localității din care s-a trimis plicul aflat la fila 44 dosar-volum Apel, nefiind scrisul său. Pe copiile efectuate din dosar după acest plic nu se vede niciuna dintre ștampilele poștale, astfel încât apreciază ca fiind necesară demararea de verificări în acest sens.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.186, 301-308, 453 si 503 si NCPC, OUG 80/2013.

Solicită admiterea cererii, anularea hotărârii atacate și soluționarea cauzei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată inițiale (apreciind totodată dacă pronunțând o nouă soluție pe apel se impune retrimiterea cauzei la instanța de fond în vederea respectării dreptului de apărare si pentru protejarea principiului i grad de jurisdicție, principiu ce a fost încălcat în ceea ce îl privește motivele pentru următoarele motive, cu cheltuieli de judecată.

Contestația în anulare formulată de contestatorul P. C. se va admite, iar contestația în anulare formulată de contestatoarea H. ( fosta P.) A. V. se va respinge, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege, respectiv de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestația în anulare obișnuită sau de drept comun și de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestația în anulare specială.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Conform dispozițiilor art. 503 alin. (3) dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Din interpretarea art. 503 din Noul Cod de procedură civilă, rezultă că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată pentru motive expres prevăzute de lege și anume: lipsa de procedură cu părțile la data judecării apelului, încălcarea normelor imperative privind alcătuirea si competenta instanțelor, nepronunțarea instanței asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, săvârșirea unei greșeli materiale în judecarea apelului.

În afara acestor motive stricte, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești definitive pentru motive de fond, care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești .

Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri.

Concluzia se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată ( Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R. c. României), respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice impunând ca nicio parte să nu poată solicita desființarea unei decizii definitive și executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre cu privire la același litigiu (cauza P. contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009).

Greșeala materială la care face referire textul privește îndeosebi aspecte care țin de investirea instanței, de procedură, nicidecum erori cu privire la interpretarea unor dispoziții legale, care, în realitate, sunt pretinse erori de judecată, astfel după cum rezultă din chiar caracterizarea lor de către contestator.

Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestației în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestației în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularități prevăzute de lege, ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei instituții.

Contestatorii au indicat drept temei al contestației art. 503 alin.2 pct. 2 și alin. 3 Cod procedură civilă, în plus contestatoarea H. ( fosta P.) A. V. invocând ca temei de drept și dispozițiile art.503 alin.1 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește contestația în anulare specială, conform art. 503 alin.2 pct. 2 Cod procedură civilă, temei de drept al prezentelor contestații, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Referitor la acest motiv de contestație, Curtea reține că textul legal are în vedere erori materiale cu caracter procedural, iar nu erorile de judecată, pentru a căror verificare este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor, a cererilor parților, a excepțiilor sau motivelor de recurs invocate ori a dispozițiilor legale aplicabile cauzei. Totodată, eroarea materială trebuie să fie esențială, de natură să influențeze soluția dată în cauză.

Eroarea materială poate consta, așadar, în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs sau în apel.

Când, însă, instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o eroare materială în sensul legii, ci, eventual, de o eroare de judecată, care nu poate fi îndreptată de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri.

Așadar, contestația în anulare nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.

Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestației în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestației în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularități prevăzute de lege, ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei instituții.

Contestația în anulare formulată de contestatoarea H. ( fostă P.) A. V. este nefondată.

Contestația vizează, în esență, atât incidența dispozițiilor art.503 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, raportat la: nelegala citare a contestatoarei cu numele P., - deși s-a căsătorit din 2012, devenind H.; la citarea la fostul domiciliu din Tg. J., avut până în anul 2012 cât și eroarea materială privind calcularea greșită a termenului de apel declarat de contestatoare, raportat la motivarea soluționării excepției tardivității apelului acesteia, prin referirea instanței la data de 14.04.2014.la care se pretinde că ar fi semnată confirmarea de primire a convocării la expertiză, precum și prin referire la data de 19.10.2015, dată la care se reține în decizia din apel că ar fi plătit taxa de timbru, cu toate că aceasta era la serviciu în București la acea dată.

Or, în cauză nu se poate reține ca motiv al contestației în anulare, nelegala citare, în raport de art.503 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, în contextul în care contestatoarea a fost legal citată la data soluționării apelului, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare a contestatoarei (fila 105, dosar apel), la domiciliul din București, indicat în cererea de apel formulată de aceasta, neputându-se susține că instanța de apel nu a observat un anumit act de procedură, întrucât criticile contestatoarei ce au fost invocate în calea de atac a apelului, au fost înlăturate de către instanța de apel, fiind considerate neîntemeiate.

Nu pot fi reținute nici susținerile contestatoarei referitoare la săvârșirea unei erori materiale în dezlegarea apelului declarat de aceasta, apel soluționat în baza excepției tardivității declarării apelului.

Examinând considerentele deciziei contestate în privința criticilor referitoare la existența erorii materiale, raportat la calcularea termenului de declarare a apelului, se constată că la pronunțarea deciziei din apel, nu există eroare materială în dezlegarea apelului contestatoarei.

În soluționarea excepției tardivității apelului, prin decizia contestată, Curtea, ca instanță de apel, a reținut corect că apelantei i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 03.07.2015, conform dovezii de comunicare aflată la fila 102, dosar fond, iar apelul a fost depus la Tribunalul Gorj, la data de 10.08.2015, potrivit ștampilei oficiului poștal de pe plic, deci peste termenul legal prevăzut de lege.

În motivarea contestației s-a invocat existența erorii materiale, privind calcularea greșită a termenului de apel declarat de contestatoare, raportat la motivarea soluționării excepției tardivității apelului acesteia, prin referirea instanței la data de 14.04.2014 la care se pretinde că ar fi semnată confirmarea de primire a convocării la expertiză, precum și prin referire la data de 19.10.2015, dată la care se reține în decizia din apel că ar fi plătit taxa de timbru, cu toate că aceasta era la serviciu în București la acea dată.

Argumentele invocate de către contestatoare, în aceste condiții, nu se circumscriu sferei "erorilor materiale", întrucât nu privesc vreun aspect formal al judecării apelului, ci toate susținerile privesc aspecte de judecată, respectiv modul în care instanța de apel a apreciat probatoriul administrat în cauză în soluționarea excepției tardivității apelului, argumente ce vizează critici de greșită reținere a situației de fapt, de interpretare și de aplicare a unor dispoziții legale.

Astfel, nu se poate reține că instanța de apel a omis sau a confundat elemente sau date materiale importante de ordin procedural, contestația neputând fi primită cât timp contestatoarea invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor deduse judecății.

Totodată, interpretarea dată de instanța de apel textelor de lege aplicabile în speță nu se circumscrie erorii materiale reglementate de dispozițiile art.503 alin.2 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la judecarea din nou a apelului, iar contestația în anulare nu este mijloc de reformare a hotărârii.

Este fondată contestația în anulare formulată de contestatorul P. C., în care se invocă incidența dispozițiilor art.503 alin.2 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, raportat la critica privind calcularea greșită a termenului de apel, în privința soluționării greșite a apelului în baza excepției tardivității.

Constituie erori materiale în sensul art.503 alin.2 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă doar greșelile evidente în legătură cu aspectele formale, procedurale, ale judecării căii de atac (cum ar fi respingerea ca tardivă sau ca insuficient timbrată a acesteia, deși la dosar se găseau dovezi din care rezulta că taxa de timbru a fost depusă în termen sau că a fost legal timbrată), pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor

Verificând dosarul de fond se constată că în apel s-a săvârșit o eroare materială în sensul dispoziției legale citate, deoarece s-a efectuat un calcul eronat al termenului de apel în raport de data cererii de declarare a apelului.

Astfel, la fila 4, din dosarul de apel există cererea de declarare a apelului pârâtului P. C., expediată prin poștă la data de 10.08.2015 (fila 22, dosar apel), care constituie ultima zi de formulare a apelului, în raport cu data de 3 iulie 2015, la care a fost afișată la domiciliul din Tg.J., ÎNȘTIINȚAREA, comunicării hotărârii, în condițiile art.163 alin.3 lit. f - neexistând cutie poștală. În această situație se aplică dispozițiile art.163 lit.g din Noul Cod de procedură civilă, în sensul că actul de procedură se consideră comunicat la împlinirea termenului de 7 zile, respectiv, la 9 iulie 2015, care căzând într-o zi de sâmbătă, termenul de apel a început să curgă, în data de 10 iulie 2015 și s-au împlinit 30 de zile, în data de 8 august 2015, care cade într-o zi de sâmbătă, termen ce se prelungește până în prima zi lucrătoare, în raport de dispozițiile art.181 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, prima zi lucrătoare fiind 10 august 2015, când a fost expediată prin poștă cererea de apel.

Instanța de apel, în decizia pronunțată s-a raportat, însă ,la data de 3 iulie 2015 (fila 101, dosar fond) când a fost afișată „Înștiințarea pentru a ridica de la Tribunal hotărârea, (ce a fost comunicată la data de 9 iulie și apărătorului contestatorului), precum și la afirmațiile orale ale apelantului referitoare faptul că acesta mai locuiește și în Petroșani, ceea ce demonstrează eroarea săvârșită prin neobservarea datei de expediere a apelului la Curtea de Apel, raportat la data comunicării actului de procedură, conform art.163 alin.3 lit.f și g din Noul Cod de procedură civilă.

Toate aceste constatări sunt în acord nu numai cu reglementarea interna a contestației in anulare - art.503 alin.2 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă -, dar si cu principiile general aplicabile stabilite in jurisprudența C.E.D.O. (care, pentru România, a început cu cauza Brumarescu).

Principiile generale privind admisibilitatea unei cai extraordinare de atac au fost reiterate de Curte în cauza M. c. Romaniei.

Deși instanța europeana a afirmat constant că respectarea dreptului la un proces echitabil și principiul securității raporturilor juridice impun exigenta conform căreia nicio parte nu este îndreptățită să solicite judecarea unei cauze în care a fost dată o decizie definitivă si executorie, pentru simplul motiv de a obține o judecată pe fond și o nouă hotărâre (cauza Bartos c.Romaniei), aceeași instanță a precizat că aceste principii nu au caracter absolut si ca redeschiderea unei proceduri judiciare ar fi compatibilă cu textul Convenției doar in anumite circumstanțe excepționale, situații numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii.

Curtea însăși recomanda, uneori, redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivita măsura reparatorie, atunci când procedurile derulate în fata instanțelor naționale nu au respectat cerințele art. 6 din Convenție (de exemplu, cauza L. c.Romaniei).

Aplicând aceste principii la circumstanțele cauzei supuse judecații, Curtea constată că greșeala materială săvârșită de instanța de apel prin neobservarea unor înscrisuri esențiale calculării termenului de prescripție, împrejurare de natura sa afecteze în substanța sa dreptul de acces la justiție al apelantului P. C., se încadrează, ca natură și gravitate, în noțiunea de „defecte fundamentale” pentru a permite desființarea în parte a deciziei și rejudecarea apelului acestuia.

Față de considerentele expuse, constatând că sunt îndeplinite cerințele art.503 alin.2 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă numai în privința contestației în anulare, formulată de contestatorul P. C., în temeiul art.508 din Noul Cod de procedură civilă, se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea H. ( fostă Preoteasca) A. V. și se va admite contestația în anulare formulată de contestatorul P. C., împotriva deciziei civile nr. 1406 din 3 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. M.. Se va anula în parte decizia atacată cu privire la soluționarea apelului declarat de contestator. Se va fixa termen pentru rejudecarea apelului formulat de contestatorul P. C., la data de 9 iunie 2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea H. ( fostă Preoteasca) A. V. având CNP_, împotriva deciziei civile nr. 1406 din 3 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, ca nefondată.

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul P. C., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., V., ., . și domiciliul procesual ales la C.. Avocat S. P. ., ., . și contestator H. ( fostă P.) A. V., cu domiciliul în București, SG.MAJ. T., nr. 10, .. 1, ., sector 5 și cu domiciliul procesual ales la C.. Avocat Berdila I., cu sediul în București, .. 86 C, ., sector 1, împotriva deciziei civile nr. 1406 din 3 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. M., având CNP_, la C.. Avocat C. L., cu sediul în - TG-J., Unirii, nr. 6, ., ., Județul Gorj.

Anulează în parte decizia atacată cu privire la soluționarea apelului declarat de contestator.

Fixează termen pentru rejudecarea apelului formulat de contestatorul P. C., la data de 9 iunie 2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2016.

Președinte,

A. M.

Judecător,

L. M. L.

Grefier,

M. V. A.

Red.jud.A.M.

Tehn.MC/4 ex.

Data red.06.06.2016

j.a. M.L.N.A.

Fl.D.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2862/2016. Curtea de Apel...  Obligaţie de a face. Decizia nr. 2854/2016. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

    Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 2762/2016. Curtea de Apel CRAIOVA