Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 74/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 2227/83/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/2014-.> Ședința publică din 11 februarie 2014
PREȘEDINTE: R. F. – judecător
JUDECĂTOR: P. C.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta – reclamantă K. M., având CNP-_ dom. în Sanislău, nr.434, județul Satu M. în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3045/D din 27 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Nemaifiind alte probe de propus sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3045/D din data de 27 septembrie 2013, Tribunalul Satu M. admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al părții reclamante, excepție invocată de către pârâtul în cauză prin întâmpinare în condițiile art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare, și în consecință:
A respins acțiunea civilă înaintată de reclamanta K. M., având CNP-_ dom. în Sanislău, nr.434, județul Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., Sector 5, cod poștal_, Cod de identificare fiscală_, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în mun. Satu M., Piața Romană nr. 3-5, jud. Satu M., în temeiul delegației nr._/01.04.2013, având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 58.000 lei reprezentând daune morale solicitate în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 cu modificările ulterioare, fără cheltuieli de judecată pentru pârât, nefiind solicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, din perspectiva aplicării art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 în conformitate cu care ”Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora”, respectiv alin. 4 „Cererea este imprescriptibilă….”, se ridică problema de drept în privința reținerii excepției prescripției dreptului la acțiune care în cauzele civile de față întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ, este invocată fie de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, fie de reprezentantul Ministerului Public.
Dacă în privința persoanelor condamnate politic, legiuitorul a permis oricărei persoane fizice sau juridice interesate, ori din oficiu, de parchet să sesizeze instanța de judecată cu constatarea caracterului politic al condamnării penale în perioada de referință 06.03._89, în ceea ce privește persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, nu se mai extinde dreptul de a solicita această constatare a măsurii cu caracter politic, la moștenitori sau alte persoane interesate, condiții în care se poate concluziona că numai acele persoane în nume propriu pot să beneficieze de acest drept, cererea fiind imprescriptibilă.
După constatarea caracterului politic fie a condamnării fie a măsurii administrative, art. 5 alin. 1 lit. a) - până nu a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 - permitea moștenitorilor persoanei care a suferit condamnarea politică sau măsura administrativă cu același caracter să sesizeze instanța în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii și să obțină despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
Reținând că: fie nu se solicită constatarea caracterului politic al deportării/prizonieratului, fie atunci când se invocă nu se încadrează în perioada de referință 06.03._89, și nu i se poate reține acest caracter date fiind cele stabilite în mod obligatoriu prin Decizia nr. 15/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării Recursului în interesul legii, sau cererea este depusă de moștenitorii persoanelor deportate sau aflate în prizonierat, și nu au calitate față de dispozițiile restrictive din art. 4 alin.2 –Lg. 221/2009, rezultă că acestor cereri nu li se aplică imprescriptibilitatea la care face trimitere art. 4 alin. 4 din aceleași act normativ și în consecință, cum pretențiile sunt întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a) din Lg. 221/2009 excepția prescripției dreptului la acțiune poate fi invocată, întrucât dreptul pretins poate fi solicitat înăuntrul termenului de 3 ani, care începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii.
Tribunalul, a reținut că în speță s-a invocat în condițiile disp.art.245 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, a procedat la analizarea acestui incident procedural cu prioritate, din perspectiva disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
Examinând excepția de mai sus din perspectiva dispozițiilor legale invocate instanța reține că potrivit disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic… sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul aceste persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la … acordarea unor despăgubiri.”
A mai reținut că potrivit art. 6 alin. 4 Noul cod civil și art. 201 din Legea nr. 71/2011 s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele, este legea în vigoare sub care prescripția a început să curgă condiții în care poate fi invocată și din oficiu de instanță în condițiile cuprinse în art. 18 din Decretul nr.167/1958.
Prin urmare, față de data publicării în Monitorul Oficial a legii de mai sus (11.06.2009) și . acesteia în termen de trei zile de la publicare (conform dispozițiilor constituționale), nefiind prevăzută o altă dată de intrare în vigoare în cuprinsul legii sau în cuprinsul altui act normativ de modificare a acesteia, raportat la data înregistrării cererii introductive în instanță din prezenta cauză, tribunalul a găsit întemeiată excepția invocată și în consecință a admis-o, respingând acțiunea civilă astfel promovată ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta K. M., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Apelanta reclamantă critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile Legii 221/2009, respectiv probele administrate în cauză, din care rezultă că antecesoarea acesteia, numita K. I., a fost deportată pe teritoriul fostei U.R.S.S., în perioada 03.01._49, fapt dovedit cu înscrisurile de la dosar, măsură administrativă care are caracter politic.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul S. R. a solicitat respingere recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat în cauză ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:
În mod corect Tribunalul Satu M. a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta K. M., față de termenul de 3 ani în care se putea formula prezenta acțiune, termen instituit de art. 5 alin 1 din L 221/2009. Legea arătată a intrat în vigoare în data de 14 iunie 2009, la 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial, iar prezenta acțiune este formulata la data de 28.02.2013, peste termenul special de prescripție institut de lege. În concluzie, fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamantului este de prisos analizarea celorlalte critici formulate de acesta prin motivele de apel.
Așa fiind, în baza art. 480 alin. 1 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C E D I D E :
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta – reclamantă K. M., având CNP-_ dom. în Sanislău, nr.434, județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile 3045/D din 27 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. F. P. C. I. F.
Red. decizie: R. F./14.02.2014
Jud. fond: M. C. I.
Dact. I.F./14.02.2014 – 2 ex.
| ← Strămutare. Sentința nr. 18/2014. Curtea de Apel ORADEA | Pretenţii. Decizia nr. 678/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
