Anulare act. Decizia nr. 350/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 350/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 350
Ședința publică din 22 septembrie 2015
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta O. G. împotriva deciziei civile nr. 610/A/11.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. L., prin P. și C. L. al Municipiului L., în calitate de succesibil al defunctei O. G.-V., Ș. N. și S. (fostă Ș.) A., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitatea reclamantei de a formula concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi.
În termenul de amânare a pronunțării, s-a depus prin registratura instanței la data de 16.09.2015, întâmpinare formulată de intimații M. L., prin P. și C. L. al Municipiului L., și, la data de 18.09.2015, s-au depus concluzii scrise formulate de reclamanta O. G..
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 406/08.02.2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta O. G. în contradictoriu cu pârâții Ș. N., Ș. A. și O. G. V. (decedată în timpul procesului, la data de 07.05.2008); a fost obligată reclamanta să plătească pârâților Ș. N. și Ș. A. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, la data de 02.06.2008, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauza întreținerii autentificat de BNP I. V. P. sub nr. 965/02.06.2008, în virtutea cărora numiții O. M. și O. G. V. (identică cu O. V.) vând-predau soților Ș. N. și Ș. A. nuda proprietate asupra imobilului înscris în C.F. 8377 L.R. nr. top. 3742/b/2/1/3 - compus din casă și teren aferent în suprafață de 539 mp situat în L., ., județul T., precum și asupra imobilului înscris în C.F. 945 loc. Fârdea, nr. top. 656/b/1-656/a/1-654/1/2/1 - compus din teren în suprafață totală de 224/2239 mp și cabană proprietate extratabulară, situată în extravilanul comunei Fârdea, pe malul Lacului S..
De asemenea, vânzătorii-creditori ai întreținerii vând-predau soților Ș. monumentul funerar situat în Zona I, nr. cad. 236 A în Cimitirul Ortodox Român de pe ., autoturismul marca Volkswagen, nr. de identificare WVWZZZ3 AZSE137772, înmatriculat sub nr._, precum și următoarele bunuri mobile: mobilă de sufragerie din lemn masiv compusă din masă cu 6 scaune, 2 dulapuri pentru haine, 2 vitrine, un bar, o comodă, două fotolii, o măsuță și o canapea extensibilă; un dormitor din furnir compus din pat, dulap, vitrină, măsuță, două fotolii și noptieră cu oglindă; o cameră de zi din furnir compusă din: canapea extensibilă, două fotolii, o măsuță, o comodă, o masă TV; o sufragerie din lemn masiv compusă din 4 corpuri, canapea, masă, 4 scaune; o mobilă de bucătărie din pal melaminat, frigider etc; precum și o . bunuri mobile existente în cabana de la S..
În cuprinsul acestui contract, se mai face mențiunea că vânzătorii-creditori ai întreținerii declară că au primit la data autentificării actului suma de 10.000 E și consfințesc ca această sumă să fie achitată reclamantei O. G., fiica lui O. M., la data încetării din viață a ultimului dintre soții O.. Diferența de preț, constând în îngrijirea și întreținerea la care se obligă cumpărătorii-debitori pe tot parcursul vieții soților O. M. și G. V., asigurându-le: hrană, îmbrăcăminte, iluminat, curățenie și încălzitul locuinței, spălatul rufelor de pat și de corp, medicamente și tratament medical în caz de nevoie, iar, la moarte, să îl înmormânteze potrivit obiceiului locului, în sicrie de minim 1.000 lei fiecare, cu 3 preoți la slujba de înmormântare și fanfară.
Conform certificatului de deces . nr._, la data de 28 septembrie 2008, a decedat numitul O. M., iar, la data de 7 mai 2009, a decedat soția acestuia, O. G. V., așa cum rezultă din cuprinsul certificatului de deces . nr._.
În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică în cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara (f. 197-199), care a concluzionat în sensul că numitul O. M. a prezentat în decursul vieții mai multe afecțiuni somatice: diabetul zaharat tip II, boală coronariană și corotidiană, HTA, insuficiență cardiacă, dislipidemie, AVC politopice. Are o internare în perioada 31.05-07.06.2007 în Clinica Neurologie a Spitalului Județean Timișoara, internarea făcându-se pentru o criză de pierdere a cunoștinței cu fenomene afazice. Examenul neurologic a evidențiat pacient cooperant, conștient, limbaj normal, ROT vii, mers cu bază largă de susținere, fără deficit motor notabil. Tomografia computerizată relevă o atrofie cerebrală moderată și AVC lacunare situate frontal bilateral. Doppler carotidian menționează stenoză carotidiană severă. Deși rezultatul tomografiei cerebrale arată atrofie corticală, în cursul internării nu s-a efectuat un examen psihologic care să evalueze funcția cognitivă și nu există examen psihiatric pentru eventualele tulburări comportamentale și afective. Nu se regăsește diagnosticul de demență. Pentru boala coronariană și carotidiană, în cursul anului 2007 a fost internat la Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara, unde a beneficiat de operație de revasculare miocardică. Până la scrisoare medicală emisă din Secția de Psihiatrie L. din data de 21.08.2008, nu mai există niciun act medical eliberat din specialitatea neurologie sau psihiatrie.
Scrisoarea menționează diagnosticul de demență mixtă (vasculară și senilă), agitație psiho-motorie. Nu se face referire la stadiul demenței și nici la simptomatologia prezentă, cu excepția unui simptom (agitație psiho-motorie). Agitația psiho-motorie putea fi secundară mai multor afecțiuni somatice și nu doar psihiatrice (de exemplu: hipoglicemie, sindrom confuziv dat de o afecțiune intercurentă sau de un nou accident vascular cerebral etc). De asemenea, diagnosticul este pus la 2 luni și 1/2 de la semnarea actului litigios. Statusul mental și somatic din perioada de timp dintre internările la Clinica Neurologică și Institutul de Boli Cardiovasculare și până la semnarea contractului de vânzare-cumpărare este reflectat doar de fișa de dispensarizare a medicului de familie. Se observă apariția modificărilor de ateroscleroză cerebrală prin descrierea de simptome de tip nevrotic încă din anul 2002 (amețeli, cefalee, nervozitate, insomnie), pacientul beneficiind încă de atunci de tratament vasodilatator. Se consemnează următoarele diagnostice: ATS, ischemie cerebrală. În anul 2007, diagnosticul menționat de medicul de familie variază de la ischemie cerebrală, comițialitate, sindrom depresiv, psihopatie involutivă, sechele AVC, iar tratamentul urmat a constat din vasodilatatoare (Tanakan, respectiv Bilobil, Ginkgo biloba și Pentoxifilin), antiepileptice (Carbamazepin, Gabapentin), anxiolitice (Alprazolam), antidepresive (Sertralină). Din luna mai 2008, apare diagnosticul de lacunarism cerebral, diagnostic ce putea fi preluat de pe un act medical emis de un medic neurolog, deoarece anterior acestui diagnostic există mențiunea unui bilet de trimitere la neurologie. Tot atunci se recomandă tratament cu Cerebrolyzin f de 10 ml. Interpretarea neurologică a diagnosticelor enunțate de-a lungul timpului de medicul de familie, precum și a simptomatologiei regăsite în fișa acestuia, dar și rezultatul CT cerebral poate reconstitui o insuficiență circulatorie cerebrală cronică care pornește în anul 2002 de la stadiul incipient de pseudoneurastenie aterosclerotică, ajungând până la stadiul de demență mixtă, vasculară și Alzheimer. Ce nu putem susține, ar fi stadiul demenței și în funcție de severitatea ei, discernământul. În concluzie, urmare a celor menționate anterior comisia precizează că nu se poate pronunța asupra capacității psihice a defunctului O. M. în momentul încheierii actului litigios.
P. precizarea de acțiune de la fila 28, reclamanta, prin av. Z. C., în substituirea apărătorului ales M. T., a specificat în mod concret că solicită a se constata nulitatea relativă a contractului de întreținere încheiat cu pârâții datorită lipsei de discernământ a defunctului O. M., la momentul încheierii acestui act.
În raport de această precizare prima instanța a analizat acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantă sub acest aspect, al lipsei de discernământ a defunctului O. M.. În acest sens a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică la Institutul de Medicină Legală Timișoara, care a concluzionat conform celor arătate anterior.
Prima instanță a reținut un aspect apreciat a fi deosebit de important, și anume că, până la scrisoarea medicală emisă din secția de Psihiatrie L., din data de 21.08.2008, nu mai există niciun act medical eliberat din specialitatea neurologie sau psihiatrie, iar scrisoarea medicală menționează diagnosticul de demență mixtă (vasculară și senilă), agitație psiho-motorie, însă nu se face referire la stadiul demenței și nici la simptomatologia prezentă, cu excepția unui simptom (agitație psiho-motorie). Agitația psiho-motorie putea fi secundară mai multor afecțiuni somatice și nu doar psihiatrice. De asemenea, experții au precizat un aspect important, și anume că diagnosticul este pus la 2 luni și jumătate de la semnarea actului litigios. În final, raportul de expertiză precizează că experții nu se pot pronunța asupra capacității psihice a defunctului O. M. în momentul încheierii actului litigios.
Deși reclamanta, prin apărător ales a depus la dosar o cerere de redeschidere a dezbaterilor pentru efectuarea unei noi expertize psihiatrice, prima instanță a apreciat că nu se impune luarea acestei măsuri, deoarece la dosar nu au fost depuse acte medicale noi, anterioare datei de 21.08.2008, care să ducă la concluzia necesității unei noi expertize psihiatrice, ci au fost depuse doar o . fotografii.
Cu toate acestea, analizând explicațiile cuprinse în raportul de expertiză și coroborându-l cu restul probelor existente la dosar, respectiv declarațiile celor trei martori audiați și care au fost prezenți des în casa familiei O. (unii dintre ei acordând chiar îngrijiri medicale lui O. M.), Judecătoria a concluzionat că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare supus analizei, numitul O. M. avea discernământul necesar pentru a înțelege implicațiile ce rezultă din încheierea unui astfel de act, precum și efectele sale, cu atât mai mult cu cât primul act medical unde se menționează diagnosticul de demență mixtă (vasculară și senilă), agitație psihomotorie este scrisoarea medicală eliberată de Secția de Psihiatrie L., la data de 21.08.2008, după 2 luni și jumătate de la încheierea contractului.
Față de cele reținute mai sus, prima instanța a apreciat că reclamanta nu a dovedit lipsa de discernământ a defunctului său tată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauza întreținerii, autentificat de BNP I. V. P. sub nr. 965/02 iunie 2008 și, în consecință, a respins acțiunea civilă.
În baza dispozițiilor art. 274-276 Cod procedură civilă, prima instanța a obligat reclamanta să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, a declanșat calea de atac a apelului reclamanta O. G., solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea căii de atac, apelanta a învederat că, din interpretarea neurologică a diagnosticelor enunțate de-a lungul timpului (ateroscleroză cerebrală cu simptome de tip nevrotic, ischemie cerebrală, comițialitate, sindrom depresiv, psihopatie involutivă, sechele A.V.C., lacunarism cerebral), precum și a simptomatologiei regăsite în fișa medicului de familie, respectiv a tratamentului prescris (vasodilatatoare, antiepileptice, anxiolitice, antidepresive), dar și rezultatul CT cerebral, experții au constatat o evoluție cu următoarea dinamică: o insuficiență circulatorie cerebrală cronică, care pornește în anul 2002, de la stadiul incipient de pseudoneurastenie aterosclerotică, ajungând până la stadiul de demență mixtă, vasculară și Alzheimer.
Astfel, diagnosticul de demență și, implicit, alterarea intelectuală profundă, progresivă și globală, nu a fost pus sub semnul întrebării niciun moment de către redactorii primului raport de expertiză, ci necesitatea - pe aceste coordonate - a completării probatoriului, în special sub aspectul identificării stadiului demenței, pentru ca, în continuare, printr-un nou raport de expertiză, să poată fi reluată examinarea responsabilității defunctului O. M. raportat la gravitatea și complexitatea actului semnat. A criticat refuzul primei instanțe de a suplimenta probatoriul sub acest aspect, deși primul raport de expertiză a fost declarat incomplet chiar de către experți, întrucât nu cuprinde toate elementele prevăzute de metodologia de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice, astfel că se impunea completarea acesteia. Deși reclamanta a depus toată diligența în vederea completării probatoriului, conform recomandărilor comisiei de experți, instanța în mod greșit a procedat ea însăși la interpretarea ansamblului materialului probator, înlăturând solicitarea reclamantei de efectuare a unei noi expertize, care să coroboreze concluziile expertizei anterioare cu înscrisurile și declarațiile martorilor.
Reclamanta a considerat greșită concluzia instanței, bazată pe declarația martorilor, în sensul că defunctul O. M. era la vremea încheierii contractului de vânzare-cumpărare o persoană rațională, întrucât este în contradicție cu acte medicale autentice și neînscrise în fals care afirmă că, dimpotrivă, ar fi fost psihotic. Contestă declarațiile martorilor, precum și înlăturarea de către instanță a planșelor foto depuse la dosar tocmai ca experții să identifice dacă există modificarea corespunzătoare a fizionomiei specifică unui anumit stadiu de demență.
În calea de atac a apelului, a fost introdus, la solicitarea reclamantei, M. L., reprezentat prin C. L. al Municipiului L. și M. L., reprezentat prin P., în calitate de succesibil al defunctei-pârâte O. G.-V., dat fiind că nu au fost identificați alți posibili moștenitori ai celei din urmă, printr-o încheiere interlocutorie motivată, astfel că tribunalul a apreciat că nu mai poate reveni asupra celor acolo statuate. Context în care a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de M. L..
De asemenea în apel, s-a dispus completarea probatoriului prin suplimentarea probei cu înscrisuri, martori, și s-a ordonat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, ce a fost supusă avizării de către Comisia de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină legală Timișoara. Ulterior, apreciind că cele două lucrări de specialitate au concluzii contradictorii, a fost sesizat Institutul de Medicină Legală M. Minovici din București, al cărei nou raport a fost înaintat instanței pentru data de 15.01.2015 (filele 91-99).
P. decizia civilă nr. 610/A/11.06.2015 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins apelul declanșat de către reclamanta O. G. împotriva sentinței primei instanțe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra anulării unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere perfectat de autorul direct al reclamantei-apelante și soția sa (ambii în prezent decedați), cu intimații-pârâți persoane fizice, pentru lipsa discernământului defunctului O. M. la data încheierii actului juridic.
Tribunalul a arătat că discernământul se privește a fi una din condițiile de validitate ale consimțământului, ce decurge din caracterul conștient al actului juridic civil, în sensul că subiectul de drept trebuie să aibă puterea de a aprecia efectele juridice ce se produc în temeiul manifestării sale de voință, a cărui absență atrage nulitatea relativă a actului juridic astfel perfectat. Cum legea prezumă că persoanele cu capacitate deplină de exercițiu au discernământul necesar pentru a încheia acte juridice civile (zis altfel, existența discernământului se verifică a fi regula în privința persoanelor fizice având vârsta de minim 18 ani nepuse sub interdicție), rezultă că revine celui ce invocă absența lui sarcina de a proba acest aspect, în speță, reclamantei.
Din această perspectivă, tribunalul a observat că niciuna dintre cele trei lucrări de specialitate ordonate în cauză nu au fost în măsură să conchidă categoric într-un sens sau altul; astfel, dacă în cel dintâi raport, s-a arătat că experții nu pot conchide dacă la data încheierii actului juridic pendinte repudiat, defunctul O. M. avea sau nu capacitatea psihică, dat fiind că nu pot preciza, în temeiul probelor puse la dispoziție, stadiul demenței, și în funcție de severitatea ei, discernământul celui din urmă, în cel de-al doilea raport, efectuat tot de către IML Timișoara, în calea de atac, au conchis că este „foarte probabil că nivelul demenței în momentul semnării actului să fi fost cel puțin mediu, aceasta presupunând că discernământul defunctului a fost mult diminuat, ceea ce a condus la afectarea severă a capacității de exercițiu a acestuia și, deci, a inexistenței competenței psihice la acel moment.” (fila 28 dosar apel).
În atare situație, s-a apreciat a fi necesară sesizarea forului superior - Institutul de Medicină Legală M. Minovici din București și care, prin noua expertiză întocmită, a confirmat, în esență, cel dintâi raport, concluzionând că „nu se poate argumenta, pentru data de 02.06.2008, incompetența psihică (a susnumitului) de a întocmi acte notariale contractuale, dar nici nu se poate preciza calitatea de competență psihică specifică (competența de a contracta).” Tribunalul reia integral conținutul acestei din urmă lucrări de specialitate, pe care îl coroborează cu proba testimonială administrată în cauză (martorii relevând în esență că starea defunctului era bună în momentul încheierii actului și că reclamanta îl vizita destul de rar, atât înainte, cât și după perfectarea actului juridic pendinte repudiat; chiar și martorii propuși de cea din urmă nu au putut afirma o altă stare de fapt referitoare la frecvența vizitelor, de altă parte, nu se contestă afecțiunea psihică de care suferea defunctul, ci stadiul ei și aptitudinea de a-i influența decisiv sau nu discernământul, capacitatea de a realiza semnificația actului juridic la momentul încheierii sale, deteriorarea ulterioară neavând relevanță sub acest aspect), și, nu în ultimul rând cu prezumția legală relativă de existență a discernământului persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu, ce nu a putut fi înlăturată prin probatoriul complex administrat în cauză în cele două etape ale judecății, pentru a conchide că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta O. G., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivare, se reia conținutul acțiunii introductive și al cererii de apel, probatoriul administrat în cele două cicluri procesuale și argumentele ce au fundamentat decizia atacată și se arată că principala critică vizează faptul că instanțele anterioare nu s-au pronunțat și nu au analizat actul dedus judecății, respectiv contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 965/02.06.2008 la B.N.P. I. V. P.. Acest contract este discutabil, chiar dacă a fost redactat de către notar, conform mențiunii de la finalul actului. Actul este confuz, singura explicație fiind că notarul a consemnat solicitarea părții interesate, în speță, pârâții-cumpărători-debitori ai întreținerii.
Instanțele nu au arătat motivația psihologică a defunctului și nu au convins-o că defunctul, după mai mult de 10 ani de boli și tratamente și cu 3 luni înainte de a muri, potrivit liberului său arbitru, a avut discernământul necesar care ar justifica motivația psihologică pentru a-și transmite întreaga avere unor străini, în schimbul asistenței medicale "la nevoie", dezmoștenindu-și astfel unicul copil. Reclamanta susține că discernământul defunctului a fost mult diminuat, motivația sa psihologică a fost patologică, generată de puternica sa deteriorare bio-psiho-fiziologică, influențată de soția sa cu care locuia și care, neavând proprii moștenitori, a dorit exheredarea reclamantei, fapt ce determină anularea actului.
P. contractul atacat, soții O. M. și O. G.-V. transmit pârâților două bunuri imobile, un autoturism, o criptă, o concesiune a locului de veci și un număr de 78 de bunuri mobile, enumerate minuțios, mergând apoi la descrierea înmormântării, în schimb, nu mai apare aceeași minuțiozitate și claritate în privința contraprestației la care s-au obligat pârâții Ș.. După o pagină de bunuri primite, întreținerea constă în "hrană, îmbrăcăminte, iluminat, curățenia și încălzitul locuinței, spălatul rufelor de pat și de corp, medicamente și tratament medical în caz de nevoie, iar la moarte ...", frază stereotip a contractului de întreținere, fără a avea însă nicio transpunere față de situația concretă a întreținuților.
Deși contractul este intitulat "vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere", potrivit doctrinei și jurisprudenței este un contract de întreținere, față de raportul dintre prețul plătit și valoarea întreținerii. Părțile evaluează "prețul total al vânzării” la suma de 45.000 EUR, din care vânzătorii-creditori încasează suma de 10.000 EUR la data semnării contractului (fără să existe mențiunea că și cumpărătorii au plătit această sumă). "Diferența de preț constă în întreținere", însă valoarea întreținerii nu se poate deduce din cuprinsul contractului, deoarece între cele două fraze apare o clauză fără sens în contract: "subsemnații vânzători-creditori ai întreținerii consimțim ca suma de 10.000 (zecemii) Euro să fie achitată numitei O. G. - fiica lui O. M. - la data încetării din viață a ultimului dintre noi”.
Arată că, analizând contractul, o primă variantă de concluzie ar fi că este vorba de o singură sumă de 10.000 EUR, preț al vânzării, ce urmează a fi remisă reclamantei la data decesului ultimului dintre soții O., dar nu se știe cu ce titlu. Cealaltă variantă ar fi că sunt două sume, dar cea de-a doua sumă nu are debitor. Această clauză nu are susținere juridică: poate fi o stipulație pentru altul; poate fi donație sub condiție suspensivă, însă donația, fiind un act bilateral, presupunea și acordul reclamantei; poate fi o clauză testamentară, dar nu se înțelege cine este testatorul și nu apare nici dispoziția de a testa. Consideră că este imposibil de interpretat actul, dar, cel mai important aspect este că nu se specifică debitorul acestei obligații - cine plătește această sumă de bani.
Arată că apariția numelui reclamantei în act a fost necesară pentru a obține vaga participare și semnătura defunctului O. M., aflat într-o avansată stare de confuzie datorită numeroaselor sale boli și a tratamentelor urmate. Consideră evident că acest contract a fost încheiat la sugestia și sub presiunea defunctei pârâte O. G.-V. cu scopul de a o dezmoșteni, fără ca aceasta să fie fost și intenția defunctului său tată.
În drept, s-a invocat art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ.
P. întâmpinare, intimații Ș. N. și S. (fostă Ș.) A. au solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta O. G., ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la susținerea recurentei că niciuna dintre instanțe nu s-a pronunțat și nu a analizat actul dedus judecății, sub aspectul drepturilor și obligațiilor părților, consideră că acest motiv de recurs excede obiectului cauzei, reclamanta solicitând anularea contractului pentru lipsa discernământului defunctului la încheierea contractului și nu anularea contractului pentru lipsa obiect, cauză sau preț.
Mai arată că, în cauză, s-a administrat un probatoriu amplu, pe care îl reiau, dar, din depozițiile martorilor audiați, coroborate cu concluziile expertizei de la fond și concluziile expertizei medico-legale efectuate de IML M. Minovici din București, cu actele medicale depuse la dosar, rezultă că defunctul O. M. avea discernământ la data încheierii contractului. Reclamanta nu a dovedit cu nicio probă că defunctul nu a avut discernământ, astfel că în mod legal a fost respins apelul reclamantei.
Nu a fost indicat expres temeiul de drept al întâmpinării.
P. întâmpinarea formulată de intimații M. L., prin P. și C. L. al Municipiului L., în calitate de succesibil al defunctei O. G.-V., s-a invocat în principal, excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, apreciind că se impun a fi admise excepțiile invocate, iar, în subsidiar, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de recurs.
În drept, invocă prevederile Legii nr. 215/2001 rep., art. 162 C.proc.civ., art. 646 C.civ., HG nr. 731/2007 și art. 1 din OG nr. 14/2007.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de prevederile art. 299 și urm. C. pr. civ., coroborate cu prevederile art. 948 și următoarele din vechiul cod civil (aplicabil speței, raportat la data actului contestat), Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, atât Judecătoria L., cât și Tribunalul T. pronunțând hotărâri temeinice și legale, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestora și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
Ca un aspect preliminar, se impune a constata că, prin prezentul recurs, se reiterează motivele invocate prin cererea de apel, motive ce vizează și starea de fapt. Însă, critica vizând greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C.pr.civ., pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, fiind abrogat prin OUG nr. 138/2000. Recursul a devenit o cale de atac în care pot fi valorificate exclusiv motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C.pr.civ., și nu netemeinicia ce ar decurge din greșita apreciere a probelor, astfel că instanța de recurs nu va relua aprecierea probatoriului (expertize judiciare și probe testimoniale), pentru considerentele deja expuse.
Raportat la starea de fapt reținută în baza probatoriului amplu administrat în cauză, curtea constată că, în speță, s-a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, cu privire la existența discernământului defunctului O. M. la momentul semnării actului a cărui anulare se solicită, fiind corectă concluzia instanțelor de fond în sensul că reclamanta nu a probat de o manieră certă susținerile sale privind lipsa de discernământ invocată, deși sarcina probei îi revenea.
Curtea mai constată că nu poate fi reținută, ca întemeiată, afirmația reclamantei că instanțele anterioare nu au analizat actul dedus judecății, față de conținutul hotărârilor date în pricină, în cuprinsul cărora sunt expuse de o manieră îndestulătoare argumentele de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată, precum și cele ce au justificat înlăturarea argumentelor invocate de reclamantă prin cererile depuse la dosar.
Calificarea actului în discuție, ca fiind vânzare-cumpărare sau întreținere, nu prezintă relevanță juridică, față de obiectul acțiunii civile astfel cum a fost precizat și de motivele de fapt și de drept invocate, și anume: reclamanta a cerut să se constate nulitatea relativă a contractului de întreținere încheiat cu pârâții datorită lipsei de discernământ a defunctului O. M., la momentul încheierii acestui act. Ca atare, se impune a conchide că acest viciu (al lipsei de discernământ) ar afecta actul contestat indiferent de natura lui, impunându-se verificarea acelorași aspecte.
De asemenea, nu se poate reține, ca întemeiată, afirmația reclamantei că actul atacat este confuz sub aspectul obligațiilor la care dă naștere în sarcina pârâților. Obligațiile acestora din urmă cu privire la prestarea întreținerii sunt clar enunțate, cuprinzând toate aspectele și activitățile pe care le presupune viața creditorilor întreținerii, nefiind necesare clarificări suplimentare.
Cu privire la sumele de 10.000 Euro, modul de redactare a acestor clauze nu poate conduce la concluzia lipsei discernământului defunctului O. M. la data semnării actului (singurul moment cu relevanță juridică în analiza valabilității contractului). Nici natura clauzei (stipulație pentru altul, donație, ș.a.m.d.) nu prezintă importanță sub acest aspect, neputând conduce la concluzia necesității reformării hotărârii atacate, față de obiectul acțiunii și temeiurile invocate în susținerea ei, enunțate anterior.
În plus, lipsa de claritate a unui act juridic conduce la aplicarea dispozițiilor legale (a regulilor) privind interpretarea actului juridic civil, nicidecum la nulitatea sau anularea actului pentru lipsă de discernământ.
Curtea mai reține că sarcina instanței de judecată în prezenta speță nu era de a decela motivația psihologică a semnării actului (față de obiectul și cauza acțiunii precizate) sau să convingă părțile de existența discernământului, ci de a pronunța o soluție legală și temeinică, în raport de actele și lucrările dosarului și să o motiveze în fapt și în drept, lucru a cărui realizare rezultă cu evidență din cuprinsul hotărârii date în cauză, în care au fost analizate detaliat probele administrate (care au fost corect interpretate prin coroborare, fiind înlăturate motivat probele ce nu sunt susținute de alte mijloace de probă) și susținerile părților, aparatul argumentativ fiind expus de o manieră clară, logică și îndestulătoare.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților M. L., prin P. și C. L. al Municipiului L., în calitate de succesibil al defunctei O. G.-V., invocată pe calea întâmpinării depuse de aceste instituții, curtea constată că soluția dată de tribunal asupra acestor aspecte nu a fost atacată prin unicul recurs declarat în speță, astfel că a intrat în puterea lucrului judecat, neputând fi repusă în dicuție în prezentul recurs prin întâmpinarea depusă la dosar.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prevederile art. 299 și urm. C.proc.civ., curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., îl va respinge.
În baza art. 274 C.proc.civ., față de soluția pronunțată în cauză, va obliga reclamanta la plata către intimații Ș. N. și S. a sumei de 1.800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta O. G. împotriva deciziei civile nr. 610/A/11.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. L., prin P. și C. L. al Municipiului L., în calitate de succesibil al defunctei O. G.-V., Ș. N. și S. (fostă Ș.) A..
Obligă reclamanta la plata către intimații Ș. N. și S. a sumei de 1.800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. C.R./ 02.10.2015.
Tehnored. I.P. 2 ex./ 05.10.2015.
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. A. A., C. B.
Prima instanță: Judecătoria L., jud. M. B.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 175/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 360/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
