ICCJ. Decizia nr. 1157/2004. Civil. Nulitatea contract vânzare cumparare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1157/2004
Dosar nr. 2824/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10158 din 10 octombrie 2001, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a fost respinsă, ca neîntemeiată acţiunea prin care, reclamanta I.L.A. şi I.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B.V., B.M. şi Consiliul general al municipiului Bucureşti, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5263/28010 din 12 ianuarie 1998, încheiat de pârâţi, privind apartamentul nr. 1, situat în Bucureşti, str. Visarion.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei judecătoriei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 738 din 23 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a pronunţat Decizia nr. 2356 din 29 octombrie 2002, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanţi, a fost modificată Decizia tribunalului, în sensul că, a fost admis apelul şi a fost constatată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva ultimei decizii a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând în esenţă că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că este vădit netemeinică, deoarece prezumţia de bună-credinţă a cumpărătorilor nu a fost răsturnată.
Intimaţii-reclamanţi au susţinut prin întâmpinarea depusă la dosar că recursul în anulare nu are o bază legală, deoarece prin art. 1 pct. 17 din OUG nr. 58/2003 au fost abrogate dispoziţiile referitoare la posibilitatea exercitării acestei căi de atac, apărare ce urmează a fi înlăturată, întrucât Decizia atacată a fost pronunţată anterior datei de 27 august 2003, când ordonanţa a intrat în vigoare.
Recursul în anulare este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 5199 din 1 aprilie 1999, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii I.L.A. şi I.L., împotriva pârâţilor Consiliul general al municipiului Bucureşti şi S.C. H.N. SA, care au fost obligaţi să le lase, în deplină proprietate, imobilul situat în Bucureşti, str. Visarion, însă această hotărâre judecătorească nu le este opozabilă pârâţilor B.V. şi B.M., care nu au fost părţi în acel proces.
Pârâţii au încheiat contractul de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 1 din imobilul aflat la adresa sus-menţionată, la data de 12 ianuarie 1998, anterior datei introducerii acţiunii în revendicare – 14 octombrie 1998, situaţie în care nu aveau cum să cunoască intenţia reclamanţilor de a face demersuri pentru a le fi restituit imobilul.
Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâţii cumpărători ar fi fost notificaţi de reclamanţi până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în faza de recurs în anulare fiind depusă la dosar doar o notificare ce poartă data de 28 mai 2003 ulterioară datei pronunţării deciziei atacate.
Pe de altă parte, la data de 16 decembrie 1997, reclamanta solicitase doar despăgubiri, iar nu restituirea în natură a imobilului, ceea ce demonstrează, o dată în plus, buna-credinţă a cumpărătorilor.
În atare situaţie, cum prezumţia de bună-credinţă a cumpărătorilor nu a fost răsturnată, doar printr-o greşită apreciere a probelor a reţinut instanţa de recurs reaua credinţă a acestora la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi respins recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei tribunalului, care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 2356 din 29 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi respinge recursul declarat de reclamanţii I.L.A. şi I.L. împotriva deciziei nr. 738 A din 23 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1159/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1210/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
