ICCJ. Decizia nr. 1474/2004. Civil. REVENDICARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1474/2004
Dosar nr. 1212/2002
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin acţiunea înregistrată la 31 mai 1995, ulterior precizată, reclamanta C.S.E. a cerut obligarea pârâţilor, C.G.M.B., S.N. P. şi N.P.R., să-i lase în proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 400 mp situat în Bucureşti, str. Radu Popescu, asupra căruia a dobândit un drept de proprietate prin actul de donaţie din 2 aprilie 1945, iar, ulterior, a fost preluat de stat.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 33 din 15 ianuarie 2001 a obligat:
- pârâţii C.G.M.B. şi S.N. P. să lase în proprietate suprafaţa de 350 mp şi
- pe N.P.R. să lase în proprietate şi posesie suprafaţa de 157,5 mp, în conformitate cu schiţa topografică, expert F.F., iar Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 583 din 29 noiembrie 2001 a respins apelurile pârâţilor.
Instanţele au reţinut, în esenţă, că
- pârâtul C.G.M.B. are calitate procesuală pasivă în cauză, conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 şi art. 415 şi art. 20 din Legea nr. 69/1991;
- pârâta S.N. P. nu are titlu iar, existenţa unei platforme betonate, a unui stâlp şi a gardului din beton nu constituie impedimente la restituirea terenului.
Contra deciziei au declarat recurs pârâţii:
- C.G.M.B., pe temeiurile din art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu şi-a dovedit titlul, relativ la suprafaţa de teren şi la construcţie, nefiind stabilit că este „una şi aceeaşi persoană cu E.C. din actul de donaţie", iar, pe de altă parte, imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, poz. 3333, de la G.E. cu 10 apartamente; fiind preluat cu titlu valabil;
- S.N. P. pe temeiurile din art. 304 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând că reclamanta şi-a modificat cererea la 15 ianuarie 2000, tardiv, solicitând 450 mp, cu încălcarea art. 132 C. proc. civ., iar instanţai-a acordat, mai mult decât a cerut, iar terenul a fost expropriat şi scopul acestei exproprieri s-a realizat.
2. Recursul este fondat.
2.1. Reclamanta şi-a justificat dreptul subiectiv şi calitatea procesuală activă, în mod exclusiv, pe actul de donaţie autentificat sub nr. 4812 din 2 aprilie 1945, prin care, tatăl ei A.C. îi transmite „terenul şi imobilul proprietatea lui, situat în Bucureşti, Bulevardul Basarab, a cărui valoare locativă este de lei 110.400". Nu se menţionează suprafaţa terenului şi structura locativă a construcţiei, dar, nici titlul sub care donatorul l-a dobândit şi, în baza căruia, îl poate dona.
Totuşi, titlul autorului a fost probat, astfel că susţinerile pârâţilor s-au înlăturat, în mod corect, deşi instanţa de apel nu a analizat înscrisurile doveditoare, adică „actul de despărţenie" şi, apoi, actul de „vindere" nr. 25810 autentificat la 25 noiembrie 1921, prin care A.C. a cumpărat „teren, 18 m - 30 lungime şi 10 m".
Certificatul de despărţenie nr. 504351 din 10 iunie 1952 atestă că s-a desfăcut căsătoria dintre G.P. şi G.S.E., care va purta numele după despărţenie, de C.S.E., iar prin copia buletinului de identitate se confirmă acest nume al reclamantei şi se probează identitatea sa.
De asemenea, cu schiţele anexe acelor acte originare şi cele întocmite de topografi s-a reuşit identificarea imobilului şi a vecinătăţilor sale, iar, prin înscrisurile depuse de pârâţi s-a probat istoricul situaţiei juridice a acestui bun revendicat.
D.G.U.A.T.B., prin actul nr. 32666/C 02/1996, verificând evidenţa cadastrală casnică:
- „imobilul situat în str. Radu Popescu, figurează trecut în proprietatea statului, conform Decretului nr. 92/1950, anexa poziţia 3333 de la numitul G.E., de la care s-au preluat 10 apartamente",
- din anul 1986 imobilul, compus din teren de 390 mp, din care 203 mp construcţii, a fost dat în administrarea I.C.R.A.L. Pajura,
- prin decretul nr. 191 din 14 august 1997 construcţiile au fost demolate, iar terenul expropriat, iar
- prin Decizia nr. 963 din 17 mai 1988 a fostului Consiliu Popular al municipiului Bucureşti, a suprafeţei de 5895 mp teren, care include şi terenul din str. Radu Popescu, a fost transcrisă în administrarea S.F.C.
2.2. Într-adevăr, prin decretul nr. 191 din 14 august 1987, imobilul în litigiu a fost expropriat „în scopul construirii ansamblului de locuinţe Turda" (poz. 1 din tabelul anexă, 373,83 mp şi materiale rezultate din demolare).
Prin acţiunea din 21 decembrie 1993 (dosar nr. 15434/1993) reclamanta a revendicat terenul de 400 mp de la C.G.M.B. şi de la R. S.A., arătând că imobilul i-a fost naţionalizat abuziv, prin decretul nr. 92/1950, întrucât era exceptată conform art. II, fiind casnică, situaţie reţinută, irevocabil, prin sentinţa civilă nr. 5507 din 26 mai 1994.
Aşadar, problema preluării de către stat este clarificată, titlul fiind naţionalizarea prin art. I al decretului nr. 92/1950.
Instanţele, însă, în primul proces, cât şi în cel de faţă, nu au examinat şi cel de-al doilea titlu, adică exproprierea dispusă prin decretul nr. 191 din 14 august 1987 în baza căruia imobilul a fost trecut la stat, construcţia demolată, despăgubirea plătită, iar investiţia, scopul social, realizată.
Părţile, inclusiv reclamanta, nu au negat această situaţie juridică, noua acţiune în revendicare întemeindu-se pe faptul că terenul expropriat este liber de construcţii, iar cele existente „nu constituie un impediment la restituire", cum se arată în Decizia recurată.
2.3. În această situaţie, când imobilul a fost preluat cu titlu valabil, prin expropriere finalizată, cu plata unei despăgubiri la nivelul prevăzut de legea în vigoare, iar terenul se află în perimetrul noului ansamblu edificat, fiind afectat de utilităţile descrise în expertiza tehnică, acţiunea în revendicare nu este întemeiată. Reclamanta şi-a pierdut dreptul de proprietate, prin expropriere, în condiţiile legii, statul a dobândit acest drept, iar scopul exproprierii s-a realizat.
Prin urmare, reparaţia, la care reclamanta are dreptul, este cea prevăzută în Legea nr. 10/2001, adică despăgubirea în echivalent, cu respectarea procedurii instituite prin această lege specială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii C.G.M.B. şi de S.N.P. P. S.A.
Casează Decizia nr. 583 din 29 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 33 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi respinge acţiunea formulată de reclamanta C.S.E. Menţine dispoziţia din Decizia Curţii de Apel referitoare la respingerea cererii de intervenţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1473/2004. Civil. Litigiu munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1472/2004. Civil. Asig.sociale. Recurs în... → |
|---|
