ICCJ. Decizia nr. 3780/2004. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3780
Dosar nr. 21628/2004
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 90 din 3 februarie 2003 a Judecătoriei Costeşti a fost respinsă acţiunea formulată de C.A. împotriva pârâtei P.C., astfel cum a fost precizată, având ca obiect plata unor despăgubiri în valoare de 10 milioane lei, reprezentând contravaloarea plantaţiei de pruni şi a lucrărilor de fertilizare a terenului în suprafaţă de 0,14 ha, proprietatea sa. A fost admisă în parte cererea reconvenţională, dispunându-se obligarea reclamantei şi a soţului său C.I. să-şi ridice construcţiile aflate pe terenul în litigiu, precum şi de a-şi ridica îngrăşământul natural depozitat lângă pătul şi materialele de construcţie.
Apelul declarat de pârâta P.C. împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 1789 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, prin care a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul admiterii în parte a acţiunii principale, dispunându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 2.102.419 lei, reprezentând contravaloarea investiţiilor, conform raportului de expertiză L.D. A fost respins ca nefondat capătul din cererea reconvenţională privind ridicarea pătulului acoperit cu internită.
Împotriva acestei decizii dată în apel de tribunal, P.C. a declarat recursul de faţă în temeiul art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu a avut în vedere probele esenţiale care ar fi dus la dezlegarea pricinii.
Împotriva aceleiaşi decizii au declarat recurs şi celelalte părţi, C.A. şi C.I., întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând, între altele, că dispozitivul hotărârii nu cuprinde soluţia adoptată în soluţionarea apelului lor.
Aceste două recursuri au fost înaintate acestei instanţe prin adresa nr. 1653 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, prin care a fost trimis acelaşi dosar ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Şi în adevăr prin sentinţa civilă nr. 51 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulată de P.C. împotriva deciziei civile nr. 1789 din 5 octombrie 2003 a Tribunalului Argeş în favoarea acestei instanţe.
S-a avut în vedere că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
De observat că anterior, cu privire la aceeaşi cerere de revizuire s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 360 din 20 mai 2004 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, având în vedere că Decizia împotriva căreia a fost îndreptată cererea de revizuire a fost pronunţată de tribunal. S-a făcut astfel aplicarea prevederilor art.323 alin. (2) C. proc. civ., cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Decizia a cărei revizuire s-a solicitat, ca fiind potrivnică unei hotărâri anterioare, fiind dată de tribunal.
Rezultă din cele redate că această instanţă este investită atât cu soluţionarea recursurilor declarate de părţi împotriva deciziei nr. 1789 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Argeş, cât şi cu cererea de revizuire îndreptată împotriva aceleiaşi hotărâri.
În primul rând se constată că recursurile la care s-a făcut referire nu sunt de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Fiind recurată o decizie a tribunalului, dată în apel competenţa de soluţionare a acestei căi de atac revine curţii de apel, conform art. 3 pct. 21 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din OUG nr. 65/2004.
Tot astfel, urmează a se constata că nici cererea de revizuire nu este de competenţa acestei instanţe, de vreme ce revizuirea este îndreptată împotriva unei hotărâri a tribunalului, iar art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
De aceea, în raport de cele ce preced, urmează a se dispune declinarea competenţei de soluţionare a recursurilor de faţă, precum şi a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire şi a recursurilor declarate de reclamanţii C.A. şi C.I. şi pârâta P.C. împotriva deciziei nr. 1789 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului Argeş în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3778/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3679/2004. Civil. Executare silită. Recurs → |
|---|
