ICCJ. Decizia nr. 5638/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 30/2003, contestatoarea M.B.M. a formulat plângere împotriva Dispoziției nr. 1250 din 14 octombrie 2002, emisă de Primarul municipiului Târgu-Mureș, solicitând instanței anularea acestei dispoziții, restituirea în natură a apartamentelor nr. 4, 5 și 6 din imobilul situat în Târgu-Mureș, împreună cu terenul aferent în suprafață de 403,6 mp, obligarea Statului Român la plata de despăgubiri bănești pentru diferența dintre valoarea imobilului precizat și valoarea însumată a despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995 și valoarea părții din imobil care se restituie în natură.
în motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar al imobilului, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, a solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 pentru imobilele situate în Târgu-Mureș, evaluate, primul la 351.418.198 lei, al doilea la 154.762.774 lei.
Prin Hotărârea nr. 661/1997 a Comisiei județene s-au acordat despăgubiri în valoare totală de 170.458.080 lei, reprezentând 33,6% din valoarea totală, și, respectiv, 69,5% pentru primul imobil și 30,5% pentru al doilea. A mai arătat că pentru imobilul din str. B. a primit o despăgubire de 33,71% față de valoarea imobilului.
Prin sentința civilă nr. 100 pronunțată de Tribunalul Mureș la 14 februarie 2003, a fost respinsă plângerea contestatoarei, cu motivarea că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că obligarea contestatoarei să restituie valoarea actualizată a despăgubirilor primite anterior este legală.
împotriva sentinței menționate, contestatoarea a formulat apel, care, prin decizia nr. 83/A din 13 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a constatat că soluția pronunțată este legală și temeinică, deoarece respectă întocmai spiritul și litera legii, respectiv dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat recurs, prin care, în esență, a criticat soluția pronunțată sub aspectul cuantumului sumei pe care urmează s-o returneze, respectiv despăgubirea primită în baza Legii 112/1995 actualizată cu indicele inflației, în situația restituirii în natură a imobilului.
Recursul este fondat.
Prin Dispoziția nr. 1250/2002 a Primarului Municipiului Târgu-Mureș s-a dispus restituirea în natură, către contestatoare, a apartamentelor nr. 4, 5 și 6, împreună cu terenul aferent situate în imobilul din Târgu-Mureș, condiționat de rambursarea sumei de 155.499.946 lei, conform fișei tehnice de evaluare, reactualizată cu indicele inflației la data plății, iar în privința apartamentelor nr. 1, 2, 3 și 7 din imobil, s-a dispus acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, reprezentând diferența dintre valoarea încasată de petentă în baza Legii 112/1995, pentru aceste apartamente, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a acestor apartamente.
Recurenta contestă cuantumul sumei de 155.499.946 lei, pe care ar trebui s-o restituie, susținând că, în realitate această sumă nu ar trebui să depășească 52.365.109 lei.
Din considerentele hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel rezultă că suma de 155.499.946 lei a fost stabilită de un evaluator autorizat printr-o fișă tehnică de calcul, avându-se în vedere totalul sumei încasate de petentă și valoarea imobilului la nivelul lunii septembrie 1997. Copia fișei tehnice de calcul care a stat la baza deciziei Primarului Municipiului Târgu-Mureș se află la dosar, dar, din cuprinsul său nu rezultă deloc cuantumul de 155.499.946 lei, ce a fost stabilit prin această decizie și acceptat de instanțele ce au pronunțat hotărârile criticate.
Este întemeiată critica recurentei contestatoare potrivit căreia nu s-a avut în vedere faptul că despăgubirea primită în baza Legii nr. 112/1995 a cuprins atât suma primită pentru imobilul din str. L., cât și pe cea primită pentru imobilul din str. B., fără a se stabili care este procentajul ce corespunde fiecărui imobil.
De asemenea, având în vedere că s-a dispus restituirea în natură a numai 3 apartamente din imobilul situat în str. B., respectiv apartamentele nr. 4, 5 și 6, trebuie să se calculeze cuantumul despăgubirii încasate aferent acestor apartamente și să fie indexată această sumă cu indicele inflației.
Din cele expuse mai sus rezultă că instanța de apel nu a stăruit prin toate mijloacele legale în stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, pronunțând o hotărâre nelegală.
Se impune, astfel, în considerarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize, care să stabilească exact cuantumul despăgubirilor primite de contestatoare pentru apartamentele 4, 5 și 6 din imobilul situat în str. B. și cât anume urmează să returneze pentru restituirea în natură a apartamentelor precizate.
Așa fiind, în baza art. 314 C. proc. civ. recursul a fost admis, hotărârea a fost casată, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului, ocazie cu care instanța va analiza și celelalte susțineri ale recurentei, ca apărări de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5633/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5649/2004. Civil → |
|---|
