ICCJ. Decizia nr. 1248/2005. Civil. Ordonanta presedintiala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1248
Dosar nr. 330/2005
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 4 octombrie 2004 înregistrată sub nr. 4452/2004 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, petenta SC P. 2000 SA, în temeiul art. 300 alin. (2), (3), (5) raportat la art. 403 alin. (4) precum şi art. 581 şi art. 582 C. proc. civ., pe cale de Ordonanţă Preşedinţială a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 2670 din 30 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, până la soluţionarea de către instanţa de recurs a cererii de suspendare a executării, ce formează obiectul dosarului nr. 4281/2004. S-a arătat că a fost formulat şi recurs împotriva acestei sentinţe civile.
Prin sentinţa civilă nr. 30 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu de la 29 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII civilă şi de litigii de muncă, a respins ca nefondată cererea formulată de SC P. 2000 SA pe cale de Ordonanţă Preşedinţială, de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 2670 din 30 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, în dosarul nr. 9256/LM/2003 în contradictoriu cu intimata A.A.M.
Împotriva acestei hotărâri, petenta SC P. 2000 SA, a formulat recurs în termen legal.
În motivarea recursului, petenta a arătat că sentinţa pronunţată este nelegală şi netemeinică deoarece în mod greşit s-a respins acţiunea considerându-se că nu s-a început execuţia silită şi că nu a fost dovedit caracterul de urgenţă, al acţiunii, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 300 alin. (3) teza ultimă cu aplicarea art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Recursul nu este admisibil.
Potrivit art. 300 alin. (3) C. proc. civ., suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., care se aplică în mod corespunzător, acestea prevăd că asupra cererii de suspendare formulată potrivit alin. (1), instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat şi că, în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizoriue a executării pe cale de Ordonanţă Preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzută de prezentul articol.
Prevederile art. 403 alin. (3) şi (4) la care fac trimitere dispoziţiile art. 300 alin. (3) din acelaşi cod trebuie interpretate în sensul şi în acord cu ansamblul normelor de procedură în cadrul căruia sunt situate aceste prevederi, respectiv Cartea a V-a a codului, intitulată „Despre executarea silită", care, începe în temeiul unui titlu executoriu, prin sesizarea organului de executare, cu precizarea că, potrivit art. 373 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Ca urmare, dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4), referitoare la recursul îndreptat împotriva încheierii de suspendare provizorie a executării silite trebuie interpretate în concordanţă cu normele şi principiile de drept care guvernează căile de atac în reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Cum, în speţă, soluţia de respingere a cererii de suspendare provizorie a executării unei hotărâri judecătoreşti s-a pronunţat în faza recursului, de către instanţa investită cu judecarea acestuia şi care se va pronunţa, pe fondul cauzei, printr-o decizie irevocabilă, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs, tot astfel şi hotărârea aceleiaşi instanţe dată în cererea de suspendare a executării hotărârii, cerere accesorie recursului, este la rândul său irevocabilă.
Soluţia contrară ar conduce la situaţia inadmisibilă în care litigiul asupra fondului s-ar finaliza, irevocabil, în faţa curţii de apel, în timp ce cererea accesorie, privind suspendarea executării ar primi soluţia finală din partea instanţei ierarhic superioare, respectiv Curtea Supremă de Justiţie.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat în cauză se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta SC P. 2000 SA împotriva deciziei civile nr. 30 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi de litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 138/2005. Civil. Stabilire drept de... | ICCJ. Decizia nr. 1212/2005. Civil → |
|---|
