ICCJ. Decizia nr. 6442/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea din 17 mai 2001 întocmită de numiții G.G. și G.E. în temeiul Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei municipiului Slobozia s-au solicitat următoarele măsuri reparatorii pentru imobilul din Slobozia, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 256/1985: restituirea, în natură, a terenului de 869 mp care este liber și neocupat de construcții; despăgubiri în echivalent pentru construcția ce a existat pe acest teren și care a fost demolată.
Prin dispoziția nr. 357 din 7 martie 2002 Primarul municipiului Slobozia a respins solicitarea formulată pe cale de notificare cu motivarea că pe terenul expropriat s-a realizat investiția "Parcul de Est al municipiului Slobozia" și că notificanții au primit despăgubiri pentru întregul imobil (construcții și terenul aferent).
La data de 30 aprilie 2002 G.G. și G.E. au contestat în justiție dispoziția dată de Primarul municipiului Slobozia solicitând anularea acesteia, restituirea în natură a terenului și despăgubiri pentru construcția demolată.
în motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul expropriat a fost coproprietatea defunctului G.I. și a reclamantului G.G., solicitarea adresată Primăriei Slobozia fiind efectuată de G.G. în nume personal, cât și în calitate de fiu al defunctului G.I., iar reclamanta G.E. în calitate de soție supraviețuitoare a acestuia din urmă. Este adevărat că la data exproprierii reclamantul a primit suma de 21.000 lei, iar defunctul său tată suma de 79.000 lei cu titlu de despăgubiri, dar bunul expropriat a fost subevaluat. Referitor la suprafața de teren expropriată, aceasta a fost de 947 mp și s-au acordat despăgubiri doar pentru 869 mp, iar pentru diferența de 78 mp nu s-au primit nici un fel de despăgubiri.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin sentința nr. 21/F din 14 ianuarie 2003, a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, până la concurența echivalentului în lei al sumei de 2340 dolari SUA din ziua acordării, pentru suprafața de 78 mp preluată abuziv de stat.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanții G.G. și G.E. a fost admis de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, care, prin decizia nr. 258 din 23 februarie 2004, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul că a admis acțiunea și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital până la concurența sumei de 1.355.614.085 lei.
Prin aceeași decizie au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Ialomița.
Pentru a decide astfel, s-a reținut și motivat că imobilul în litigiu, situat în Slobozia, a fost expropriat prin Decretul nr. 256/1985, reclamantul G.G. primind, la data exproprierii suma de 21.000 lei cu titlu de despăgubiri, iar autorul său suma de 79.342 lei cu același titlu. Din expertiza tehnică efectuată în apel, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001, curtea a reținut că diferența dintre valoarea actuală a construcției și valoarea actualizată a sumei încasată cu titlu de despăgubiri este de 540.727.000 lei, iar pentru terenul în suprafață de 869 mp această diferență este de 814.887.085 lei.
împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs D.G.F.P. Ialomița în numele și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în motivarea căruia a susținut că expertiza nu a făcut evaluarea terenului în modul prevăzut art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 și în acord cu jurisprudența Curții de Apel București, cuantumul despăgubirii trebuia să fie echitabil atât pentru reclamanți cât și pentru Statul Român și să reprezinte valoarea reală a imobilului.
Recursul nu este fondat.
în scopul soluționării celor două cereri de apel, Curtea de Apel București, prin încheierea din 26 mai 2003 (fila 24), a dispus administrarea unei expertize tehnice imobiliare având ca obiective a se stabili dacă există diferențe între valorile actuale ale terenului și construcției (demolată) și valorile actualizate ale sumelor încasate de reclamanți și de antecesorul lor cu titlu de despăgubiri.
Raportul de expertiză tehnică imobiliară s-a depus la data de 26 septembrie 2003, iar instanța, în ședința din 29 septembrie 2003 (fila 48), a comunicat copii ale raportului părților în cauză, inclusiv recurentei. în ședința de judecată următoare, din data de 24 noiembrie 2003 (încheierea de la fila 95 apel), instanța a dispus completarea raportului de expertiză, pentru ca expertul să răspundă și la cel de-al doilea obiectiv fixat, iar reprezentantul pârâtei - recurente a declarat că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză și nu se opune completării acestuia.
Completarea raportului de expertiză s-a depus la data de 8 ianuarie 2004, iar în ședința din 12 ianuarie 2004 (încheierea de la fila 61), instanța a comunicat un exemplar al raportului de expertiză, astfel completat, reprezentantului recurentei pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia, scop în care judecata s-a amânat la 23 februarie 2004. La termenul sorocit, reprezentantul recurentul a lipsit, situație în care instanța a soluționat apelurile în temeiul probelor administrate.
Cum criticile formulate în recursul de față se referă la modalitatea în care expertul a evaluat terenul expropriat și întrucât la instanța unde s-a administrat proba criticată, pârâta-recurentă a declarat că nu are obiecțiuni de formulat cu referire la evaluarea efectuată de expert, se constată că recursul nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, pct. 1-9 C. proc. civ., situație în care a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6607/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6287/2005. Civil → |
|---|
