ICCJ. Decizia nr. 6828/2006. Civil. Legea 112/1995. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6828
Dosar nr. 16.407/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Bihor a fost respinsă acţiunea formulată de Consiliul Local al municipiului Oradea împotriva pârâţilor P.A., I.Ş., C.G., C.I., G.M. cât şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de A.E., V.M., X.N. şi X.E. referitoare la constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3725/1995, 5633/1995 şi 4361/1996 încheiate între părţi, precum şi la rectificarea C.F., în sensul restabilirii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român cu privire la imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. nr. 11061 Oradea cu nr. top 19417 şi 207/11, în natură casă şi teren în suprafaţă de 352 mp.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esenţă că reclamantul şi intervenienţii nu mai justifică un interes legitim în dobândirea anumitor drepturi, în situaţia în care este în vigoare Legea nr. 10/2001.
O primă hotărâre dată în apel a fost casată prin Decizia nr. 2441 din 28 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare, pentru a se proceda la soluţionarea cauzei în condiţiile Codului civil cum s-a solicitat şi pentru a se verifica prin noi dovezi calitatea de succesoare legală a pârâtei P.I.
Prin Decizia nr. 147 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea au fost respinse apelurile declarate de Consiliul Local Oradea şi intervenienţii A.E. prin H.C. (moştenitoare) X.N., X.E. împotriva sentinţei menţionate, cu opinia separată a unui membru al completului de judecată, care a considerat că soluţia ce se impunea a fi adoptată era de admitere a apelurilor, schimbarea în tot a sentinţei şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii şi a cererilor de intervenţie formulate în interesul reclamantului, în sensul solicitat.
În opinia majoritară s-a avut în vedere în esenţă că cererea vizează nulitatea absolută a intabulărilor de sub B-5 şi 6, ca fiind făcută prin folosirea unor acte false este o cerere nouă, ce nu poate fi examinată, în raport de prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la buna credinţă a cumpărătorilor s-a reţinut că prezumţia nu a fost răsturnată de reclamant şi intervenienţi, care nu au notat procesul în cartea funciară şi nici nu au cerut suspendarea executării hotărârii de retrocedare până la soluţionarea recursului în anulare. Oricum, această soluţie nu afectează buna credinţă a cumpărătorilor, pentru că este dată după încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, ce s-a realizat în 1995 şi 1996.
Împotriva acestei decizii intervenienţii A.E., X.N. şi X.E., precum şi reclamantul Consiliul Local al municipiului Oradea au declarat recursurile de faţă, solicitându-se în primul recurs la care s-a făcut referire casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în vederea respectării deciziei de casare a Înaltei Curţi, în vederea stabilirii pe deplin a împrejurărilor de fapt. În recursul Consiliului Local al municipiului Oradea se solicită modificarea deciziei recurate, precum şi a sentinţei în sensul admiterii acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate în 1995 şi 1996, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare din 8 mai 1946, cu consecinţa restabilirii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
Se constată că în raport de valoarea litigiului, ce vizează anularea unor contracte de vânzare-cumpărare perfectate la preţuri minime, ce însumează 22.500.000 lei, actualizată şi precizată pe parcursul judecăţii la 2 miliarde 300 milioane lei, în raport de care a fost timbrat recursul, judecarea apelului s-a făcut de către o instanţă necompetentă să soluţioneze această cale de atac.
Astfel, judecarea apelului a avut loc la data de 17 octombrie 2006, când s-a pronunţat Decizia recurată nr. 147, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 219 publicată în Monitorul Oficial la 14 iulie 2005.
Potrivit art. II alin. (2) din această lege, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa tribunalului, se trimit la tribunale.
Şi în adevăr, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat implicit prin Legea nr. 219/2005, prin care a fost modificat expres art. 2 lit. b) C. proc. civ., procesele şi cererile în materie civilă cu o valoare de sub 5 miliarde lei sunt de competenţa judecătoriilor.
Hotărârile date în primă instanţă sunt supuse apelului, care este de competenţa tribunalului conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005 căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii. Aceasta este o dispoziţie tranzitorie specială, derogatorie de la prevederile generale cuprinse în art. 725 C. proc. civ., în temeiul căreia toate căile de atac se judecă potrivit competenţei stabilită de legea nouă.
Şi cum aceasta era în vigoare la data judecării apelului, rezultă că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, fiind incidente astfel prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
De aceea, recursul de faţă urmează a fi admis, numai în sensul celor ce preced, fără a se analiza criticile de fond aduse hotărârii, conform art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. în sensul casării deciziei recurate şi trimiterii cauzei la Tribunalul Bihor pentru rejudecarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul Consiliul Local al municipiului Oradea şi de intervenienţii A.E., X.E., X.N. împotriva deciziei nr. 147/A din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6988/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6735/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
