ICCJ. Decizia nr. 5348/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5348/2012
Dosar nr. 54731/3/2011
Şedinţa Camerei de consiliu din 14 septembrie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia civilă la data de 9 martie 2011, reclamantul C.C. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale - Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea Deciziei nr. 19839 din 17 ianuarie 2011 şi a buletinului de calcul aferent deciziei şi menţinerea deciziei de pensie anterioare, pusă în plată până în luna decembrie 2010 (respectiv Decizia nr. 065422/1996), actualizată.
Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1238 din 1 iunie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând în esenţă că, nefiind vorba de o cerere îndreptată împotriva CNPAS sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva intimatului Ministerul Apărării Naţionale, competenţa teritorială revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul intimatul, conform art. 156 teza a II -a din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 263/2010, instanţa a reţinut că acestea nu sunt aplicabile în speţă întrucât decizia contestată a fost emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 şi implicit al Legii nr. 19/2000. Mai mult, chiar şi raportat la prevederile Legii nr. 263/2010, instanţa reţine faptul că instanţa competentă este cea de la sediul pârâtului. Astfel, potrivit disp. art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”. Or, în speţă, nu este contestată o decizie emisă de casa teritorială de pensii ori de casa sectorială de pensii, pentru a fi atrasă competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului. Obiectul prezentei contestaţii îl constituie o decizie emisă de Ministerul Apărării Naţionale, astfel încât, chiar şi raportat la dispoziţiile Legii nr. 263/2010, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de la sediul pârâtului.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 3540 din 13 aprilie 2012, a constatat necompetenţa teritorială a acestei instanţe, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raport de norma de competenţă instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Hunedoara.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Decizia contestată a fost emisă la data de 17 ianuarie 2011, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 9 martie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 9 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul C.C. are domiciliul în Iaşi, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5347/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5350/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
