ICCJ. Decizia nr. 6860/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheiere nr. 6860/2012
Dosar nr. 47440/3/2007/a2*
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma cu competenţă proprie prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţei supreme, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
Alocarea unor competenţe, specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 şi mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit Anexei 1 a hotărârii menţionate, în cadrul Secţiei I civile funcţionează complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării şi în materia exproprierii, dintre care două complete specializate şi în soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.
Prin aceeaşi hotărâre a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepţia celor date în competenţa completelor specializate care funcţionează la nivelul Secţiei a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii civile ale instanţei supreme, în proporţie de ½ pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicaţiei E.
Deliberând, asupra cererii de suspendare a executării de faţă, constată următoarele:
La termenul de judecată din 8 noiembrie 2012, instanţa a rămas în pronunţare pe aspectul legalei învestiri a Secţiei a I-a civile cu soluţionarea prezentei cererii, în raport de dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa nr. 22/2001 şi de faptul că cererea de suspendare provizorie a executării deciziei întemeiată pe aceleaşi dispoziţii legale a fost soluţionată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, Secţiei I civilă, a fost învestită cu soluţionarea unei cererii de suspendare formulată de petentul Consiliul Judeţean Ilfov, în cadrul cererii de acordare a unui termen de graţie, formulată în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 22/2002, invocate de petent prevăd:
(1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.
(2) În cazurile în care obligaţia de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, instituţia debitoare poate solicita instanţei care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă obligaţia de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluţionează de către instanţa de executare competentă.
(4) Instanţa sesizată potrivit alin. (1) - (3), la cererea instituţiei debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauţiuni. încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
(5) În cazuri urgente, instanţa prevăzută la alin. (4), la cererea instituţiei debitoare, poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauţiuni. încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată ce îl constituie pretenţii-rezultând din diferenţa de tarif aferentă perioadei martie 2006 - august 2007, ce trebuie acoperită de către petentul Consiliul judeţean Ilfov, în baza protocolului încheiat între acesta şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, la 17 martie 2006, se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale Secţiei a II-a civile, potrivit hotărârilor Colegiului de Conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare şi cererea de suspendare a executării silite formulate prin aceiaşi cerere prin care se solicită acordarea unui termen de graţie este tot de competenţa exclusivă a completului specializat, învestit cu soluţionarea recursului, din cadrul Secţiei a II-a civilă.
Separat de aceasta, la data de 7 august 2012 Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a soluţionat, în sensul admiterii, cererea de suspendare provizorie formulată de petent, prin aceiaşi petiţie şi în baza aceluiaşi temei legal, respectiv, dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 22/2002.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că se impune scoaterea de pe rol a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 831 A din data de 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petentul Consiliul Judeţean Ilfov, şi trimiterea acesteia spre competentă soluţionare Secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate de pe rol cauza având ca obiect cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 831 A din data de 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petentul Consiliul Judeţean Ilfov, şi o trimite, spre competentă soluţionare, Secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6847/2012. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6839/2012. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
