ICCJ. Decizia nr. 162/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 162/2013
Dosar nr. 9587/2/2011*
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi secţiile unite, cu competenţă proprie.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma „cu competenţă proprie" prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţei supreme, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 şi mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit Anexei 1 a hotărârii menţionate, în cadrul secţiei I civilă funcţionează complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării şi în materia exproprierii, dintre care două complete specializate şi în soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.
Prin aceeaşi hotărâre a Colegiului de conducere s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepţia celor date în competenţa completelor specializate care funcţionează la nivelul secţiei a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii civile ale instanţei supreme, în proporţie de ½ pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicaţiei ECRIS.
Or, în speţă, se constată că obiectul cauzei, şi anume, „Legea nr. 221/2009", se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secţiei a II-a civilă, identificate în Anexa I a hotărârii menţionate sub denumirea recursuri formulate în materia Legii nr. 221/2009.
În atare situaţie, competenţa funcţională de soluţionare a recursurilor revine secţiei a II-a civilă, în raport de prevederile hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşa fiind, dosarul urmează a fi scos de pe rolul secţiei I civile şi trimis, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate de pe rol cauza, având ca obiect recursurile declarate de reclamantul D.P.C. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 32 A din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă şi o trimite, spre competenţă soluţionare, secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1611/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1600/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
