ICCJ. Decizia nr. 2386/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2386/2013
Dosar nr. 177/327/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 aprilie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 26 octombrie 2012, sub nr. 2075/283/2012, petenta SC S.C.D.M.S. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 8 octombrie 2012 emis de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovita.
Prin sentinţa civilă nr. 1348 din 17 decembrie 2012, Judecătoria Pucioasa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinând că prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reţinându-se că la punctul de lucru din Fieni a primit la muncă două persoane, fără a le încheia contract individual de muncă. Art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 instituie o competenţă teritorială exclusivă pentru judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei şi că, în cauza de faţă, în raport de obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă pentru fiecare persoană pe care angajatorul o primeşte la muncă, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde societatea angajatoare îşi are sediul social, deoarece inacţiunea, ca element material al contravenţiei, se săvârşeşte la locul în care ar fi trebuit să se săvârşească acţiunea. Posibila neîndeplinire a obligaţiei de a încheia contracte de muncă nu se poate considera că s-ar putea săvârşi altundeva decât la sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia.
învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea a pronunţat sentinţa civilă nr. 820 din 5 martie 2013, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria Pucioasa şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că obiectul contravenţiei nu constă în verificarea condiţiilor de validitate ale contractului de muncă ce poate fi încheiat oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite la muncă de angajator fără a realiza condiţia impusă de lege, aceea a existenţei contractului de muncă. în consecinţă, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din oraşul F., jud. Dâmboviţa, fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun. şi constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)".
În declinarea reciprocă a cauzei spre soluţionare „locul săvârşirii contravenţiei" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanţa competentă a o soluţiona a fost stabilit sediul angajatorului (Judecătoria Pucioasa) şi, dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfăşurat controlul inspectorilor Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmboviţa, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfăşurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Tulcea).
A stabili locul săvârşirii contravenţiei ca element de determinare a competenţei teritoriale înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.
Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun., contravenţia constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenţia nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condiţiile art 16 alin. (1) C. mun., ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. mun.) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
Aceasta deoarece legiuitorul nu a sancţionat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiţii, şi, în consecinţă, contravenţia se săvârşeşte, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
Prin urmare, obiectul contravenţiei nu constă în verificarea condiţiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât şi oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiţia impusă de lege, aceea a existentei contractului de muncă.
În consecinţă, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru al societăţii situat în oraşul F., jud. Dâmboviţa ca desfăşurând activităţi fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfăşurării muncii fără forme legale aşa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun.
Competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale statuată de înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 20 C. proc. civ., aparţine Judecătoriei Pucioasa, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societăţii petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2383/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2341/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
