ICCJ. Decizia nr. 296/2013. Civil. Strămutare. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 296/2013
Dosar nr. 6983/1/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 ianuarie 2013
S-a luat în examinare cererea de strămutare formulată de petenta SC Băita SA.
La apelul nominal se prezintă petenta şi intimata SC B.B. SA, ambele reprezentate de avocat P.I.F. şi intimata SC M. SA Vaşcău, prin avocat F.S., lipsind intimaţii Statul Român, prin Direcţia Naţională a. Pădurilor Romsilva, reprezentată de Direcţia Silvică Oradea, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror L.D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă de magistratul asistent asupra faptului că, potrivit programului de evidenţă informatizată a instanţelor, Dosarul nr. 3825/187/2010 al Judecătoriei Beiuş, a cărui strămutare se solicită, are termen de judecată la data de 6 februarie 2013 şi că, la data de 25 ianuarie 2013, petenta a depus la dosar o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de la Luxembourg cu o întrebare preliminară în interpretarea tratatelor, în conformitate cu dispoziţiile art. 267 alin. (1) şi alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Avocat P.I.F. a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de la Luxembourg, arătând că, potrivit prevederilor art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, raportate la art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, interpretarea dispoziţiilor din tratat nu poate fi tăcută de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci numai de Curtea de Justiţie de la Luxembourg. Totodată, arată că dispoziţiile comunitare sunt obligatorii şi au prioritate faţă de prevederile din legile interne, potrivit art. 124, art. 126 şi art. 148 din Constituţia României.
Avocat F.S., pentru şi intimata SC M. SA Vaşcău, a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie de la Luxembourg cu o întrebare cu titlu preliminar.
Procurorul de şedinţă a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
Înalta Curte, după deliberare, în conformitate cu prevederile art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene respinge ca inadmisibilă cererea de formulare a unei întrebări preliminare la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, întrucât cererea formulată nu priveşte interpretarea unor dispoziţii ale tratatelor Uniunii Europene sau alte prevederi ale dreptului uniunii, în sens larg. în ceea ce priveşte art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, aceasta este o normă ce consacră dreptul la o cale de atac eficientă şi dreptul Ia un proces echitabil, însă, Carta, în ansamblul ei, consacră acelaşi principiu al subsidiarităţii aplicabil în dreptul uniunii, sens în care prevede art. 51 alin. (1) şi (2):
„(1) Dispoziţiile prezentei carte se adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităţii, precum şi statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă drepturile şi principiile şi promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuţiile pe care le au în acest sens şi cu respectarea limitelor competenţelor conferite Uniunii de tratate.
(2) Prezenta cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţelor Uniunii, nu creează nici o competenţă sau sarcină nouă pentru Uniune şi nu modifică competenţele şi sarcinile stabilite de tratate.”
În plus, art. 52 alin. (3) din Cartă dispune că „În măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă. ”
În consecinţă, cum prin solicitarea de formulare a unei întrebări preliminare nu se indică incidenţa vreunei norme din dreptul uniunii în soluţionarea prezentei cereri de strămutare, iar instanţa din oficiu constată că cererea de faţă nu presupune niciun element de natură a atrage incidenţa dreptului uniunii, înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Avocat P.I.F. solicită admiterea cererii de strămutare.
Avocat F.S. pune concluzii de respingere a cererii de strămutare.
Procurorul de şedinţă solicită respingerea cererii de strămutare ca neîntemeiată.
Analizând cererea,
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea formulată de petenta SC B. SA privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 3825/187/2010 al Judecătoriei Beiuş.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 326/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 297/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
