ICCJ. Decizia nr. 3723/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3723/2013
Dosar nr. 1235/198/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 12 septembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 22 februarie 2012 petenta M.D.S. a contestat procesul verbal din 31 ianuarie 2012 emis de C.N.A.D.N.R. - SA CESTRIN.
Prin încheierea din data de 15 februarie 2012 Judecătoria Brezoi a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o administrativ Judecătoriei Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa art. 101 din O.G. nr. 15/2002, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care prevede că plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază contravenientul.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu a pronunţat sentinţa nr. 2421 din 2 aprilie 2013, prin care a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, instanţa a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta, respectiv Judecătoria Brezoi judeţul Vâlcea.
Analizând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plângerea contravenţională împotriva procesului verbal din 31 ianuarie 2012 emis de C.N.A.D.N.R. - SA CESTRIN, act din care rezultă că fapta a fost săvârşită în localitatea S., aflată pe raza judeţului Vâlcea.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentm degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 (....) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal", legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, cărora le este aplicabilă Legea nr. 554/2004, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public, şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După articolul 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 101, cu următorul cuprins:
„Art. 101. - Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul", se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 22 februarie 2012.
În cauză, contravenţia a fost săvârşită pe raza localităţii S. din judeţul Vâlcea, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Brezoi, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3722/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3724/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
