ICCJ. Decizia nr. 4377/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4377/2013
Dosar nr. 13805/1748/2012
Şedinţa camerei de consiliu din 9 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, sub nr. 31210/212/2011, reclamanta SC R.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenţie din 7 noiembrie 2011, cu consecinţa exonerării de sancţiunile stabilite prin acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 3981 din 8 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 31210/212/2011, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta respectivă. Cum locul săvârşirii faptei este autostrada A2, km 12+450 m G., judeţul Ilfov, localitate ce se află în raza teritorială a Judecătoriei Buftea, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 4842 din 25 octombrie 2012, pronunţată în Dosar nr. 4007/94/2012, Judecătoria Buftea, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reţinând că locul săvârşirii faptei, astfel cum este reţinut în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, se află pe raza teritorială a Judecătoriei Cornetu, sens în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 4543 din 10 iunie 2013, pronunţată în Dosar nr. 13805/1748/2012, Judecătoria Cornetu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negative şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, potrivit art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei aparţine instanţei de la domiciliul petentului, în speţă, Judecătoria Constanţa.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru argumentele ce succed:
În raport de obiectul cauzei, respectiv, plângere contravenţională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competenţa soluţionării plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În stabilirea instanţei competentă teritorial a soluţiona prezenta plângere contravenţională, problema care se ridică în speţă este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, sunt aplicabile.
Se observă că norma de competenţă teritorială, derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, este cuprinsă în Secţiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”, legiuitorul făcând deci distincţia între cele două materii.
Coroborând sediul materiei cu dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III „Dispoziţii tranzitorii şi finale”, se reţine că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal nu şi la cele în materie contravenţională.
Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziţii tranzitorii exprese vizând competenţa teritorială în materie contravenţională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv, la 28 noiembrie 2011, instanţa legal învestită fiind cea de la locul săvârşirii contravenţiei.
Deşi aparent declinările de competenţă nu se circumscriu dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., totuşi, din considerentele hotărârilor pronunţate în cauză, rezultă că instanţele şi-au declinat reciproc competenţa, întrucât atât Judecătoria Constanţa, cât şi Judecătoria Buftea au constatat, în mod corect, că instanţa competentă a soluţiona pricina este cea de la locul săvârşirii contravenţiei, reţinând doar, în mod eronat, situarea acestuia în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care, în realitate, se afla.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârşirii contravenţiei a fost autostrada A2, km 12+450 m G., judeţul Ilfov, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, competenţa soluţionării plângerii contravenţionale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4376/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4378/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
