ICCJ. Decizia nr. 4660/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4660/2013
Dosar nr. 1166/307/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. 31/33/2013, petentul F.N.M. a formulat acţiune, solicitând în principal anularea Decizia nr. 170 din 5 decembrie 2012 emisă de Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, cu sediul în Bucureşti str. S., sector 3, cu consecinţa exonerării petentului de la obligaţia de plată a amenzii contravenţionale, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment.
În motivarea acţiunii, petentul a arătat că a candidat ca independent la funcţia de consilier local al Municipiului Sighetu Marmaţiei, în campania electorală pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din data de 10 iunie 2012.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiilor din 14 noiembrie 2012 întocmit de Autoritatea Electorală Permanentă - Filiala Nord-Vest s-a reţinut în sarcina sa comiterea contravenţiei prevăzută de dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, urmare a nerespectării obligaţiei prevăzute la art. 38 din acelaşi act normativ.
Reclamantul apreciază ca nelegală aplicarea sancţiunii contravenţionale sub două aspecte. În primul rând, arată că a avut angajat un mandatar financiar, pe numitul A.G., care trebuia să transmită raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor la Autoritatea Electorală Permanentă, astfel că, dacă a fost săvârşită vreo contravenţie, sancţiunea trebuia aplicată mandatarului său financiar.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar individualizarea ei trebuie să se facă prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3), respectiv în limitele prevăzute de actul normativ şi ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că, în raport de aceste prevederi legale, solicită a se reaprecia gradul de pericol social al faptei, a se dispune anularea Deciziei nr. 170/2012 a Preşedintelui Autorităţii Electorale Permanente şi înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment.
Prin Sentinţa civilă nr. 157 din 28 februarie 2013 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că pentru contravenţiile reglementate de Legea nr. 334/2006 se prevede o procedură de constatare şi sancţionare a contravenţiei ce se desfăşoară în două etape distincte. Astfel, în primul rând se constată săvârşirea unei contravenţii şi se propune de către agentul constatator aplicarea unei sancţiuni. În speţă, aceasta etapă s-a realizat prin procesul-verbal de la dosar. În a doua etapă se aplică de către organul competent sancţiunea contravenţională, sancţiune care în speţă s-a aplicat prin actul atacat în cauză.
Această procedură formată din mai multe etape nu se regăseşte doar în Legea nr. 334/3006, ci ea este reglementată şi în O.G. nr. 2/2001, respectiv art. 15, 16, 21, doar că în cazul acestui ultim act normativ se arată că sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe actul de constatare şi nu printr-o decizie separată, cum este cazul şi în speţă.
Chiar dacă este vorba de două acte distincte privite în materialitatea lor în realitate ele alcătuiesc un singur act juridic de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi aparţin uneia şi aceleiaşi proceduri contravenţionale, întrucât doar împreună prin ele se constată şi se sancţionează o contravenţie.
Aceste două acte nu pot fi privite în mod separat întrucât actul de constatare fără sancţiune nu produce niciun efect juridic, iar sancţiunea este consecinţa constatării contravenţiei şi propunerii de sancţionare.
În vederea stabilirii competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă este necesar a se avea în vedere natura juridică a acestor acte ca fiind acte de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În plus, art. 43 din Legea nr. 334/2006 prevede că în aplicarea acestei legi, contravenţiile prevăzute la art. 41, cum este şi cea din speţă, se constată de către reprezentanţii Autorităţii Electorale Permanente, iar sancţiunea se aplică prin decizie a Autorităţii Electorale Permanente. Decizia Autorităţii Electorale Permanente poate fi atacată la instanţa competentă, în condiţiile legii. Art. 44 din aceeaşi lege arată că prevederile art. 41 şi 43 se completează cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere că art. 43 din Legea nr. 334/2006 arată doar că decizia se atacă la instanţa competentă, că art. 44 din aceeaşi lege precizează că art. 43 se completează cu O.G. nr. 2/2001 şi că natura juridică a celor două acte constituie împreună act de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, este evident că în speţă, competenţa materială în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. 32 din O.G. nr. 2/2001 şi, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de constatare ce face obiectul Dosarului nr. 3606/307/2012 este pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, având în vedere prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 declinarea competenţei materiale se va face la aceeaşi instanţă pentru a asigura judecarea unitară a căii de atac împotriva unuia şi aceluiaşi act de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Judecătoria Sighetu Marmaţiei, prin Sentinţa civilă nr. 1611 din 18 iulie 2013, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de petent şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pentru a dispune astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 334/2006, constatarea contravenţiilor reglementate la art. 41 se face de către reprezentanţi ai Autorităţii Electorale Permanente, iar sancţiunea se aplică prin decizie a acestei autorităţi, ce poate fi atacată la instanţa competentă.
Conform art. 33 din H.G. nr. 749/2007, instanţa competentă pentru contestarea deciziei de sancţionare este instanţa de contencios administrativ.
Acest text legal, trebuie aplicat coroborat cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, conform cărora actele administrative încheiate de autorităţile publice centrale se contestă la secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar din punct de vedere teritorial, competenţa aparţine fie instanţei de la sediul organului emitent, fie instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul petentului.
Prin urmare, aceste dispoziţii legale instituie o normă atributivă de competenţă absolută, de ordine publică, în accepţiunea art. 159 pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Ivindu-se conflict negativ de competenţă, conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., dosarul a fost trimis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pentru considerentele care urmează.
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancţionat contravenţional, conform dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 38 alin. (1) din acelaşi act normativ, pentru că nu a depus la Autoritatea Electorală Permanentă - Filiala Nord-Vest raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielile electorale în calitate de candidat independent.
În legătură cu fapta pentru care petentul a fost sancţionat, art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 prevede că în termen de 15 zile de la data desfăşurării alegerilor, mandatarul financiar este obligat să depună la Autoritatea Electorală Permanentă un raport detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale pentru fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale sau candidat independent.
Întrucât actul normativ în baza căruia a fost sancţionat petentul nu cuprinde dispoziţii proprii privitoare la competenţa instanţelor care soluţionează contestaţiile formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, sunt aplicabile dispoziţiile legii generale în materie de contravenţii, respectiv, dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Art. 43 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 prevede că Decizia Autorităţii Electorale Permanente poate fi atacată la instanţa competentă, în condiţiile legii, iar art. 44 din acelaşi act normativ prevede că "Prevederile art. 41 şi 43 se completează cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare."
Aşa fiind, având în vedere că art. 43 din Legea nr. 334/2006 arată că decizia se atacă la instanţa competentă, că art. 44 din aceeaşi lege precizează că art. 43 se completează cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor este evident că în speţă competenţa materială în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. 32 din O.G. nr. 2/2001 şi, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de constatare ce face obiectul Dosarului nr. 3606/307/2012 este pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, având în vedere prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4659/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4661/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
