ICCJ. Decizia nr. 762/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizie nr. 762/2013
Dosar nr. 7280/1/2012
Şedinţa publică de la 26 februarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3937 din 17 noiembrie 2010, a respins recursul formulat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române Bucureşti, împotriva Deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 29 din 21 ianuarie 2010, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. SRL Găeşti, ca nefondat.
Prin cererea scrisă, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 15 noiembrie 2012, contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române Bucureşti a solicitat repunerea în termen a contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 3937 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, întemeiată pe art. 317 alin. (1) C. proc. civ., prin care a cerut admiterea acesteia, anularea deciziei şi stabilirea unui termen pentru judecata recursului, cu citarea părţilor.
Referitor la cererea de repunere în termen a formulării contestaţiei în anulare împotriva Deciziei nr. 3937 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a susţinut că împotriva debitoarei SC E. SRL s-a deschis procedura generală a insolvenţei, la data de 12 aprilie 2010, fiind numit administrator judiciar S.A. IPURL şi că aceasta, cu rea-credinţă nu a adus la cunoştinţa creditoarei Administraţia Naţională Apele Române Bucureşti şi nici a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, intrarea sa în insolvenţă, astfel că recursul a fost soluţionat fără citarea administratorului judiciar, cu atât mai mult cu cât aceasta a avut asigurată asistenţa juridică şi reprezentarea în recurs de către o societate de avocaţi.
Înalta Curte, deliberând, respinge cererea de repunere în termen a contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 3937 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca neîntemeiată, reţinând următoarele:
Art. 103 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte că neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Potrivit art. 319 alin. (2) din C. proc. civ., contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Pentru a putea opera repunerea în termen, contestatoarea trebuia să facă dovada existenţei unei împiedicări a exercitării căii de atac după data de 17 noiembrie 2010, data pronunţării Deciziei nr. 3937 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ultima zi pentru formularea în termen a contestaţiei în anulare fiind 17 noiembrie 2011.
Or, în cauză contestatoarea nu a făcut dovada că nu a exercitat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare în termenul prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., pentru că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Susţinerea contestatoarei Administraţia Naţională Apele Române Bucureşti în sensul că, nu a avut cunoştinţă de faptul că debitoarea SC E. SRL s-a aflat în procedura insolvenţei nu reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa sa, de natură să o împiedice să formuleze cererea în cauză, avându-se în vedere că o astfel de informaţie se putea obţine de la Oficiul Registrului Comerţului.
Prin urmare, cum nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru repunerea în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ., reţine contestaţia în anulare spre soluţionare pe excepţia tardivităţii cererii.
În cauză, pronunţarea hotărârii s-a făcut la data de 17 noiembrie 2010, potrivit menţiunilor din Decizia nr. 3937, aflată la Dosarul nr. 40297/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, astfel că termenul de 1 an, calculat conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ., a fost depăşit, împlinindu-se anterior formulării contestaţiei în anulare.
Întrucât hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare de faţă a fost pronunţată la data de 17 noiembrie 2010, iar cererea a fost formulată la data de 15 noiembrie 2012, este evident că aceasta a fost depusă de contestatoare cu depăşirea termenului prescris de lege.
Cum termenul formulării contestaţiei în anulare are caracter imperativ, nerespectarea sa afectează valabilitatea actului de procedură realizat după împlinirea termenului imperativ, iar potrivit art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, ceea ce în cauză nu se poate reţine, astfel că instanţa urmează să dea eficienţă textului de lege menţionat şi să respingă contestaţia în anulare, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen ca neîntemeiată.
Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 3937 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2013. Civil. Conflict de competenţă.... |
|---|
