ICCJ. Decizia nr. 4090/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 4090/2013
Dosar nr. 4022/1/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 26 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2013, petentul A.D.G. a solicitat strămutarea Dosarului nr. 138/317/2013 al Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti.
Cererea va fi anulată ca netimbrată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. k) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, cererile de strămutare se taxează cu 4 RON; iar conform O.G. nr. 32/1995, timbrul judiciar ce se plăteşte pentru aceste cereri este de 0,3 RON.
Deoarece la cererea de strămutare nu au fost anexate înscrisuri care să ateste plata taxelor judiciare de timbru, s-a dispus citarea petentului cu menţiunea de a plăti suma de 4 RON taxă judiciară de timbru şi de a depune timbru judiciar de 0,3 RON.
Deşi legal citat pentru acest termen de judecată, petentul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus la dosar acte care să ateste îndeplinirea obligaţiei legale privind taxele de timbru.
De aceea, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii şi a art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 care dispune că cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, instanţa va anula cererea de strămutare ca netimbrată.
Analizând cererea de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că aceasta urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:
Temeiul cererii de strămutare îl constituie dispoziţiile art. 37 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la bănuiala legitimă, respectiv îndoiala asupra imparţialităţii instanţei pe rolul căreia se află litigiul în care este parte cel care a cerut strămutarea. Drept urmare, temeinicia cererii de strămutare este apreciată exclusiv prin raportare la instanţă.
La rândul său, art. 274 alin. (1) C. proc. civ. prevede că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Împrejurarea că judecătorii învestiţi cu cererea de strămutare apreciază că soluţionarea cauzei respective poate fi făcută în condiţii de obiectivitate la instanţa iniţial sesizată, nu conduce la concluzia că petentul are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Aceasta nu înseamnă că intimata nu-şi poate recupera cheltuielile de judecată pe care le-a făcut în cererea de strămutare, numai că acestea urmează a fi avute în vedere cu ocazia judecării fondului pricinii.
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Anulează ca netimbrată cererea formulată de petentul A.D.G. privind strămutarea pricinii care formează obiectul Dosarului nr. 138/317/2013 al Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.
Respinge cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4089/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4092/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
