ICCJ. Decizia nr. 731/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 731/2014
Dosar nr. 5929/189/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 februarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 395 din Noul C. prov. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 12 decembrie 2013, petentul executor Judecătoresc S.I.M. a solicitat instanţei încuviinţarea executării urmăririi silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin RNCB3AC din 26 martie 2013 stipulat la vedere, fără protest, emis de debitoarea SC M. SRL şi avalizat de garantul M.V. în favoarea creditoarei SC A.S. SRL pentru suma de 43.899,91 RON.
În motivarea cererii, petentul a arătat că biletul la ordin a fost prezentat la plată, în termen, la data de 25 noiembrie 2013, fiind avalizat de M.V., şi refuzat la plată, motiv pentru care a solicitat ca recuperarea sumei de 45.419,91 RON, din care 43.899,91 RON reprezintă suma neîncasată a biletului la ordin, iar 1.520 RON reprezintă cheltuieli cu asistenţa juridică, să se facă prin executare silită, în toate formele recunoscute de lege, simultan, până la recuperarea integrală a sumelor arătate precum şi a cheltuielilor ocazionate de executarea silită.
Judecătoria Bârlad, prin Încheierea din camera de consiliu din data de 18 decembrie 2013, în temeiul dispoziţiilor art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă coroborate cu dispoziţiile art. 113 pct. 7 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a apreciat că executarea silită urmează a se face la locul plăţii, respectiv localitatea Piatra-Neamţ.
Ca urmare, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Piatra-Neamţ, prin Sentinţa civilă nr. 27/C din data de 16 ianuarie 2014, a declinat pricina spre soluţionare Judecătoriei Bârlad.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Judecătoria Piatra-Neamţ a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 650 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite aparţine judecătoriei în care se află sediul biroului executorului judecătoresc, fiind o competenţă de ordine publică, şi anume competenţă teritorială exclusivă, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Judecătoria Piatra-Neamţ, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin RNCB3AC din 26 martie 2013 stipulat la vedere, fără protest, emis de debitoarea SC M. SRL şi avalizat de garantul M.V. în favoarea creditoarei SC A.S. SRL pentru suma de 43.899,91 RON.
Potrivit art. 113 pct. 7 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ce reglementează cazurile de competenţă alternativă, "În afară de instanţele prevăzute la art. 107 -112, mai sunt competente: (7). Instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare.".
Ca atare, instanţa de la locul plăţii este competentă teritorial a soluţiona cererile în materia obligaţiilor născute din raporturi juridice precum cele izvorâte din cambii, cecuri şi bilete la ordin ori alte titluri de valoare numai în cazul cererilor patrimoniale, nu şi cu privire la cererile de încuviinţare a executării silite.
Cu privire la acestea sunt aplicabile dispoziţiile în materie de urmărire silită reglementate de art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În acest sens, se constată că noul cod de procedură civilă reglementează competenţa teritorială a executorilor judecătoreşti prin raportare la raza teritorială a curţii de apel în cadrul căreia urmează să se desfăşoare executarea. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara situaţiilor în care legea dispune altfel".
Conform art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, se prevede că: "Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel, după cum urmează:
a) În cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini şi al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul;
b) În cazul urmării silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul sau după caz, sediul debitorului.
c) În cazul executării silite a obligaţiilor de a face şi a obligaţiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde urmează să se facă executarea".
Din coroborarea textelor legale mai sus menţionate rezultă că noul cod de procedură civilă a stabilit, ca regulă, că instanţa de executare (ce soluţionează, printre altele, şi cererea de încuviinţare a executării silite) este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, dacă executorul sesizat de creditor este competent potrivit art. 651 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Totodată, art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede competenţă exclusivă a instanţei de executare.
Cum, în speţă, s-a solicitat executarea silită în toate formele recunoscute de lege, simultan, din interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor legale mai sus-arătate, se constată că cererea de încuviinţare a executării silite în toate formele recunoscute de lege se depune la judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc.
De altfel, atât debitoarea SC M. SRL, cât şi garantul avalist M.V., îşi au reşedinţa în municipiul Bârlad, localitate în care se poate prezuma că au în proprietate bunuri imobile şi mobile ce ar putea fi executate silit.
Drept urmare, faţă de împrejurarea că sediul petentului Biroul executorului judecătoresc S.I.M. se află în municipiul Bârlad, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Bârlad, conform H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, şi având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materia executării silite, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la sediul executorului judecătoresc, respectiv Judecătoria Bârlad.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Bârlad, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 730/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 748/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
