ICCJ. Decizia nr. 812/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 812/2014
Dosar nr. 9599/3/2012*
Şedinţa publică din 12 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma „cu competenţă proprie" prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţei supreme, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012, s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit dispoziţiilor acestei hotărâri, acţiunea în constatare, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, este în competenţa completelor specializate în această materie de drept, ce funcţionează la nivelul secţiei a II-a civilă.
Or, în speţă, se constată că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune ce îşi are izvorul în dispoziţiile dreptului comun, astfel că se circumscrie competenţelor specializate, alocate exclusiv completelor de judecată ale secţiei a II-a civilă, acţiunea având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului preferabil de proprietate al reclamantului în raport cu pârâtul, iar recursul priveşte problema admisibilităţii unei astfel de acţiuni în raport de acţiunea în realizare, în sensul prevederilor art. 111 C. proc. civ.
În atare situaţie, competenţa funcţională de soluţionare a recursului revine secţiei a II-a civilă, în raport de prevederile Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşa fiind, dosarul urmează a fi scos de pe rolul secţiei I civilă şi trimis, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate cauza de pe rol şi o transmite secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform repartizării aleatorii iniţiale şi Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 10 din data de 22 septembrie 2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 820/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
