ICCJ. Decizia nr. 1187/2015. Lipsuri cerere chemare în judecată
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 1187 din 6 mai 2015
Prin încheierea din data de 25 iunie 2014, Tribunalul Argeş a respins cererea de reexaminare formulată de reclamantul P.V., pentru argumentul că reclamantul nu a acoperit lipsurile cererii de chemare în judecată în termen de 10 zile de Sa primirea comunicării.
împotriva acesteia a formulat recurs reclamantul pentru motivul că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin Decizia civilă nr. 1338 din 03 noiembrie 2014, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul P.V. împotriva încheierii din 25 iunie 2014, reţinând că împotriva încheierii de anulare a Tribunalului Argeş din 25 iunie 2014, reclamantul nu putea să formuleze decât cerere de reexaminare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 200 alin. (4) Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
împotriva deciziei curţii de apel a declarat prezentul recurs reclamantul P.V., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 ianuarie 2015.
Prin rezoluţia din data de 12 ianuarie 2015, completul de judecată C.F. căruia i-a fost repartizat, aleatoriu, spre soluţionare prezentul recurs a dispus întocmirea de către magistratul asistent, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu, a recursului declarat de reclamantul P.V., comunicat la data de 04 februarie 2015 intimatului Consiliul Judeţean Argeş, care cu respectarea dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intimatul Consiliul judeţean Argeş a formulat punet de vedere la raport.
La termenul din 18 martie 2015 stabilit pentru judecarea în complet de filtru a recursului, instanţa, constatând neîndeplinită procedura de comunicare către recurent a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul în care în procesul verbal încheiat cu această ocazie a fost menţionat un alt număr de dosar, a dispus refacerea procedurii de comunicare, acordându-se termen în acest sens la data de 06 mai 2015, când instanţa, din oficiu, invocând excepţia nulităţii cererii de recurs pentru nesernnare a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 486 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele comilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi-dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a comilierului juridic. (...)." Alin. (3) prevede că „Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)- e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Art. 174 din acelaşi act normativ defineşte noţiunea de nulitate ea fiind acea sancţiune care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. Art. 175 în alin. (2) stabileşte că în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
Legiuîtorui a reglementat însă şî obligaţia instanţei de a pune în vedere părţii că are posibilitatea, ca într-un anumit termen, de a îndrepta nereguîarităţile actului de procedură. Astfel, prin art. 177 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a stabilit că ori de câte ori este posibilă Măturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea nereguîarităţilor actului de procedură.
Din reglementările legale amintite reiese că cererea de recurs trebuie semnată personal de către parte, de către mandatarul părţii, de către avocat sau consilierul juridic. în situaţia în care cererea de recurs nu este semnată, instanţa are obligaţia de a acorda părţii posibilitatea de a semna cererea de recurs, sub sancţiunea anulării acesteia, ca nesemnată.
în cauza de faţă, cererea de recurs formulată de reclamantul P.V. şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 ianuarie 2015, nu a fost semnată de parte. Prin raportul asupra admisibilităţii căii de atac exercitate, comunicată recurentului, conform dovezii aflate la fila 31, s-a învederat faptul că cererea de recurs nu este semnată. La data de 12 martie 2015, prin e-maif, recurentul a comunicat instanţei faptul că nu are posibilitatea unei semnături electronice.
Prin urmare, constatând că recurentului P.V. deşi i s-a comunicat faptul că cererea de recurs nu este semnată, nu s-a conformat obligaţiei legale de depunere la dosarul a cauzei a unui exemplar semnat de pe cererea de recurs, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie cu privire Ia soluţionarea recursului declarat de reclamantul P.V. împotriva Deciziei nr. 1338 din 3 noiembrie 2014 a Curţii de Apei Piteşti, secţia I civilă, neîndeplinind condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii.
Astfel, pentru considerentele expuse, fără a se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat şi reglementat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, în aplicarea Deciziei nr. 39 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 07 mai 2007 privitoare la consecinţele lipsei semnăturii părţii de pe cererea de recurs, instanţa admite excepţia nesemnării cererii de recurs, invocată din oficiu la termenul din 06 mai 2015 în condiţiile art. 248 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) cu aplicarea alin. (3) a aceluiaşi articol din acelaşi act normativ, şi a anulat, ca nesemnat, recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva Deciziei nr. 1338 din 3 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
| ICCJ. Contestaţie împotriva deciziei de invalidare. Decizia... → |
|---|
