Pretenţii. Sentința nr. 507/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 507/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 473/191/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL A.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.507/2013
Ședința publică din data de 11.06.2013
Completul constituit din:
Președinte: C. F.
Grefier: M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâta J. D. Ekaterina Ingeborg, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.05.2013, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2013 și apoi la data de 11.06.2013, încheierile de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din sentință.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de față
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr._, reclamantul D. G. a chemat în judecată pe pârâta J. D. Ekaterina Ingeborg solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să îi achite sporul de valoare adus imobilului înscris în CF nr._ Valea L. nr.top.29/1/1/2, realizat prin dobândirea construcției existente pe acest imobil, construcție realizată de reclamant, iar în subsidiar, să fie obligată pârâta la echivalentul valoric al materialelor, manoperei și autorizațiilor de realizare a acestora; de asemenea, reclamantul a solicitat notarea în cartea funciară a unei ipoteci asupra imobilului până la plata sumei datorate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că imobilul în litigiu a fost expropriat de Statul Român și preluat în folosință în jurul anilor 1948, perioadă în care acesta a realizat mai multe construcții, printre care și imobilul în litigiu.
Reclamantul a precizat că imobilul nu a fost întabulat în favoarea Statului Român, însă exproprierea și-a produs efecte și fără înscriere în cartea funciară, iar pârâta a profitat de acest fapt și s-a înscris în cartea funciară în calitate de proprietar, dar Statul Român a vândut la licitație publică construcțiile existente pe acest teren numitului Drotler G., acesta din urmă înstrăinându-le reclamantului.
A mai arătat reclamantul că, înainte de a cumpăra construcția, a discutat personal cu pârâta despre intenția sa de a cumpăra și i-a cerut permisiunea de a folosi terenul aferent, pentru a putea exploata construcția; că după discuția telefonică pe care a avut-o cu pârâta, aceasta a trimis un împuternicit care i-a delimitat o suprafață de teren aferentă construcției. În continuare, reclamantul a precizat că a cumpărat doar pereții acestei construcții pentru că era destul de degradată, iar pentru a o putea folosi, a făcut mai multe investiții, inclusiv introducerea curentului electric, a apei, cu autorizațiile prevăzute, a pus geam termopan, uși termopane, a reamenajat interiorul și curtea imobilului. A precizat că în dosarul civil nr._ instanța a dispus înscrierea construcției în favoarea pârâtei și obligarea acesteia la despăgubire către reclamant.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu acte, atașarea dosarului civil nr._, interogatoriul pârâtei, martori, expertiză tehnică de identificare a construcției, a materialelor folosite, stabilirea sporului de valoare și costului materialelor, manoperei și autorizării utilităților; în cadrul probei cu înscrisuri a depus, în copie, facturi fiscale privind cheltuielile materiale efectuate cu construcția (filele 20-29), autorizația nr.14/10.09.2009 (fila 31) și adeverința nr.1751/25.11.2008 emisă de Primăria comunei Valea L. (fila 28).
În drept, reclamantul a invocat art.581 cod civil și art.235 Cod procedură civilă.
Reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar și a fost scutit de la plata taxei de timbru pentru acțiunea formulată în cuantum de 1009 lei și timbru judiciar de 5,30 lei (fila 51).
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca netimbrată și, în subsidiar, ca neîntemeiată (fila 33).
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că nu reclamantul a realizat construcția în litigiu, acest fapt fiind constatat de către Judecătoria B. prin sentința civilă nr.722/2010, reclamantul intrând pe proprietatea sa fără a avea un titlu de proprietate sau contract de închiriere. A arătat că valoarea materialelor, a manoperei și a autorizațiilor pretinse nu este precizată, iar reclamantul nu a prezentat acte doveditoare, motiv pentru care expertiza solicitată de reclamant nu este necesară, deoarece construcția este identificată în CF, iar stabilirea echivalentului valoric al materialelor, manoperei și a autorizațiilor se poate face prin prezentarea actelor din care să reiasă contravaloarea lor.
Pârâta a arătat că reclamantul nu poate fi proprietar, întrucât numitul Drotler G. nu era proprietar tabular al construcției, acesta cumpărând cu un act dubios doar materiale de construcție cu mult timp după ce pârâta a devenit proprietara construcției în anul 2000, prin moștenire.
A precizat că reclamantul nu a primit acordul său, în calitate de proprietară, că pentru orice lucrare este necesar acordul scris al proprietarului, însă reclamantul nu a solicitat și nu a obținut în scris acest acord.
În drept, a invocat art.115-118 Cod procedură civilă.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamant proba testimonială (declarațiile martorilor L. I. și H. P. fiind consemnate la filele 63-64 și 107 din dosar), precum și proba cu expertiză tehnică – specialitatea evaluări imobiliare (raport întocmit de expertul inginer S. A. depus la filele 90-97, completarea raportului de expertiză în urma obiecțiunilor formulate de părți fiind depusă la filele 191-200 din dosar).
Totodată, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu interogatoriul pârâtei (fila 65), însă aceasta nu a fost administrată întrucât pârâta nu s-a prezentat la interogatoriu și, de asemenea, a respins cererea de asigurare a dovezilor formulată de reclamant pentru motivele expuse în încheierea de la fila 34.
S-a depus la dosar adresa nr.3090/01.11.2012 eliberată de Primăria comunei Valea L. din care se reține că autorizația nr.14/10.09.2009 a fost emisă greșit, în urma discuțiilor cu reprezentanții . – Filiala B., branșamentul nu a fost efectuat, iar autorizația nu a fost emisă în mod legal; în ce privește adeverința nr.1751/25.11.2008 se arată că aceasta a fost semnată de către persoane care nu aveau împuternicire pentru a semna în locul primarului și secretarului, adeverința nefigurând în registrul intrări - ieșiri al Primăriei Valea L., adeverința nefiind emisă în mod legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de avocatul pârâtei la cuvântul pe fondul cauzei, argumentată prin împrejurarea că reclamantul a făcut lucrările a căror contravaloare o pretinde în anii 2008 – 2009, instanța va respinge excepția ca neîntemeiată, în baza art.3 din Decretul nr.167/1958, deoarece sentința civilă nr.722/2010 a Judecătoriei B. a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.779/18.10.2011 a Tribunalului A., astfel că reclamantul a formulat acțiunea introductivă de instanță în termenul de prescripție.
Prin sentința civilă nr.722/06.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.779/18.10.2011 a Tribunalului A., s-a constatat că pe imobilul înscris în CF nr._ Valea L. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.2317 Valea L.), nr.top.29/1, imobil compus din casă și curte intravilan în suprafață de_ mp și în suprafață reală de 7497 mp, proprietar tabular fiind pârâta J. D. E. Ingeborg, în cotă de 1/1 părți, dobândit prin succesiune, situat administrativ în comuna Valea L., ., jud. A., cu vecinătăți: la nord: Extravilan, Drum de câmp; la Est: Casa nr.309; la Sud: .; la Vest: O. C., nr.311, se află edificate următoarele construcții: o casă în suprafață de 357,45 mp – notată în CF, o magazie și o casă în suprafață de 72,21 mp, conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmită de expert Ș. S. S., raport care face parte integrantă din sentință.
De asemenea, s-a dispus notarea în cartea funciară nr._ a localității Valea L., nr.top.29/1, a casei în suprafață de 72,21 mp. Acest fapt reiese și din extrasul de carte funciară eliberat de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., din care rezultă înscrierea în CF nr._ Valea L. a imobilului teren în suprafață de 204 mp, nr.top._ și a imobilului construcție în suprafață măsurată de 72 mp, nr.top._-C1, întabulată în baza hotărârii judecătorești nr.722/06.10.2010 emisă de Judecătoria B., ambele imobile fiind proprietatea pârâtei.
Din sentința invocată anterior rezultă că imobilul construcție înscris în CF_ Valea L., nr.top._-C1, al cărui spor de valoare îl solicită reclamantul, a fost construit pentru a servi ca stație de îmbuteliere a vinului, covăci și tâmplărie, care trebuia să deservească Ferma nr.9 Valea L., aparținând . din anul 1972 până în anul 1992 a funcționat ca spațiu de vânzare - magazin Gostat. Acest imobil, edificat de IAS, a fost vândut de . lichidator C. L., la licitația publică cu strigare din data de 22.04.2004 lui Dotler G., pentru suma de 50 milioane lei vechi, iar ulterior, în data de 08.09.2008, Dotler G. a înstrăinat reclamantului imobilul, fără teren, situat în comuna Valea L., ., jud. A., contra sumei de 2.500 RON.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.581 din Noul Cod Civil însă acestea nu sunt aplicabile în speță, întrucât prevederile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil dispun că „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”, iar dispozițiile art.58 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil prevăd că „în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării”.
Din dispozițiile art.494 Cod civil de la 1864 rezultă, ca principiu, că proprietarul terenului pe care au fost făcute construcțiile, plantațiile ori lucrările devine, prin accesiune, proprietarul lor, având obligația unei anumite dezdăunări față de constructor pentru a nu se îmbogăți fără justă cauză.
Prevederile art.493 Cod civil de la 1864 dispun că ,,proprietarul pământului care a făcut construcții, plantații și lucrări cu materiale străine, este dator să plătească valoarea materialelor. El mai poate fi osândit, după împrejurări, pentru o asemenea urmare și la plata de daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica", iar dispozițiile art.494 alin.3 Cod civil de la 1864 prevăd că ,,dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul său de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului."
Instanța reține că reclamantul este de bună credință întrucât a avut convingerea că a cumpărat casa de la un proprietar și, în plus, înainte de a o cumpăra, a solicitat și a primit verbal acordul pârâtei – proprietara terenului de a folosi terenul aferent construcției. De altfel, prezumția de bună credință este considerată ca fiind de aplicare generală, fiind deci eficace și în ipoteza accesiunii imobiliare artificiale prevăzută de art.494 Cod civil de la 1864 iar dovada contrarie, ce incumbă pârâtei, nu a fost produsă în cauză.
În privința îmbunătățirilor, instanța a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 63-64 și 107) coroborate cu planșele foto de la dosar (filele 217-237) că reclamantul a efectuat o . lucrări și îmbunătățiri la imobilul în litigiu, respectiv a pus ușă și geam de termopan, a realizat unele lucrări la instalația electrică, a pus panou electric, prize și întrerupătoare, a făcut unele îmbunătățiri la acoperișul din partea dreaptă, a făcut lucrări de întăriri la acoperișul casei și a tencuit colțul respectiv al casei. De asemenea, martorul L. I. a mai precizat că în momentul cumpărării casei tencuiala era căzută în proporție de 80% iar reclamantul a refăcut tencuiala în părțile în care aceasta era căzută, că dușumeaua casei era degradată întrucât ploua înăuntru, iar martorul H. P. a declarat că fostul proprietar Dotler G. a demolat jumătate din construcție iar ulterior a vândut-o reclamantului, aceasta fiind doar o construcție în paragină fără uși și fără geamuri și că reclamantul, ulterior, a montat uși și geamuri termopane și a zugrăvit-o și tencuit-o.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, întocmit de inginer S. A. (filele 90-97) și completat cu răspunsul la obiecțiunile formulate de părți (filele 191-200), instanța constată că valoarea imobilului în litigiu fără îmbunătățiri este în sumă de 41.224 lei, valoarea imobilului cu îmbunătățiri este de 50.242 lei, iar valoarea sporului imobilului în urma îmbunătățirilor este în cuantum de 9.018 lei fără TVA, recalculat după obiecțiuni.
Față de împrejurarea că pârâta a obținut dreptul de proprietate asupra construcției prin accesiune imobiliară artificială potrivit sentinței civile nr.722/2010 pronunțată de Judecătoria B., reclamantul are dreptul la despăgubiri doar în ceea ce privește sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile și lucrările efectuate asupra acestuia și nu pentru realizarea construcției, întrucât nu reclamantul a edificat casa, ci aceasta a fost construită de ., în prezent, este proprietatea pârâtei.
Astfel, despăgubirea cuvenită reclamantului este în cuantum de 9.018 lei fără TVA, reprezentând sporul de valoare adus imobilului datorită îmbunătățirilor și lucrărilor realizate de către reclamant asupra construcției, această despăgubire fiind datorată de către pârâtă întrucât aceasta a beneficiat de efectuarea îmbunătățirilor, iar plata acestei indemnizații către reclamant are ca temei îmbogățirea fără justă cauză, pârâta fiind cea care a obținut mărirea patrimoniului său pe seama micșorării patrimoniului reclamantului.
Referitor la taxa pe valoare adăugată aferentă sumei de 9.018 lei, instanța constată că reclamantul nu a dovedit că pentru realizarea acestor lucrări a contractat vreo persoană fizică sau juridică autorizată plătitoare de TVA, astfel încât nu se impune ca reclamantul să beneficieze de suma reprezentând TVA-ul aferent sporului de valoare adus imobilului în cuantum de 9.018 lei.
În ceea ce privește cheltuielile făcute de către reclamant privind autorizațiile pentru instalarea energiei electrice și a apei, instanța are în vedere adresa nr.3090 din 01.11.2012 eliberată de Primăria comunei Valea L., din care se reține că autorizația nr.14/10.09.2009 a fost emisă greșit, în urma discuțiilor cu reprezentanții . – Filiala B., branșamentul nu a fost efectuat, iar autorizația nu a fost emisă în mod legal, iar în ceea ce privește adeverința nr.1751/25.11.2008 s-a precizat că aceasta a fost semnată de către persoane care nu aveau împuternicire pentru a semna în locul primarului și secretarului, adeverința nefigurând în registrul intrări-ieșiri al Primăriei Valea L., adeverința nefiind emisă legal, motiv pentru care instanța nu le va lua în considerare.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte acest capăt de cerere și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 9.018 lei reprezentând sporul de valoare adus construcției înscrise în CF_ Valea L., nr. top.29/1 (CF nou_ Valea L., nr.top._-C1).
Referitor la capătul de cerere privind notarea în cartea funciară a unei ipoteci asupra imobilului până la plata sumei datorate, instanța are în vedere următoarele:
Potrivit art.591 alin.2 Codul civil în vigoare, autorul lucrării de bună-credință are un drept de ipotecă legală asupra imobilului pentru plata indemnizației și poate cere înscrierea dreptului de ipotecă în baza convenției încheiate în formă autentică sau a unei hotărâri judecătorești, potrivit dispozițiilor art.589 Cod civil.
Astfel, ipoteca este un drept real, ea conferind titularului său atât un drept de urmărire, cât și un drept de preferință, Preferința recunoscută creditorului ipotecar este componenta esențială a ipotecii. Dreptul de urmărire nu este decât liantul ce asigură creditorului accesul la valoarea bunului grevat asupra căreia se exercită dreptul de preferință. Dispozițiile art.2344 teza a II-a Cod civil prevăd că ipoteca poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele și asupra fiecărei părți din acestea, chiar și în cazul în care proprietatea este divizibilă sau obligațiile sunt divizibile.
În speță, reclamantul a efectuat lucrări și îmbunătățiri asupra construcției în litigiu, însă nu a edificat-o el însuși pentru a-i fi aplicabile prevederile art.591 alin.2 Cod civil, care recunoaște un drept de ipotecă legală autorului lucrării de bună-credințăasupra imobilului pentru plata indemnizației. Totodată, dispozițiile art.2356 alin.1 Cod civil prevăd posibilitatea instituirii unei ipoteci mobiliare asupra bunurilor mobile care, fără a-și pierde individualitatea, devin accesorii ale unui imobil și pot fi ipotecate fie odată cu imobilul, fie separat. A..2 al aceluiași articol dispune în teza I că ipoteca mobiliară continuă să greveze bunul chiar și după ce acesta devine accesoriul unui imobil, însă, în teza a II-a este prevăzut expres faptul că ipoteca mobiliară se stinge însă cu privire la materialele de construcție sau alte asemenea bunuri încorporate într-o construcție sau într-o altă ameliorațiune a unui teren. A fortiori,față de dispozițiile art.2356 alin.2 teza a II-a Cod civil, instanța consideră că ipoteca mobiliară cu privire la materialele de construcție sau alte asemenea bunuri încorporate într-o construcție, cum este cazul în speță, nu se poate constitui,motiv pentru care va respinge capătul de cerere având ca obiect notarea în cartea funciară a unei ipoteci asupra imobilului în litigiu până la plata sumei datorate de către pârâtă în favoarea reclamantului.
Privitor la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant, instanța reține că pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 9.018 lei reprezentând despăgubiri pentru lucrările și îmbunătățirile aduse imobilului în litigiu – proprietatea pârâtei – de către reclamant, iar taxa judiciară de timbru aferentă acestei sume la care este obligată pârâta este în cuantum de 652,08 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
De asemenea, având în vedere faptul că pârâta a căzut în pretenții, în baza art.274 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată să plătească reclamantului suma totală de 1857,48 lei cu titlu cheltuieli de judecată, din care suma de 652,38 reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente pretențiilor admise în favoarea reclamantului, iar suma de 1205,10 lei reprezintă contravaloarea expertizei tehnice judiciare efectuată în cauză; chitanța privind onorariul de avocat pentru reclamant nu a fost depusă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul D. G., domiciliat în Valea L., ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta J. D. Ekaterina Ingeborg, domiciliată în Mediaș, ..2, jud. Sibiu, și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 9.018 lei reprezentând sporul de valoare adus construcției înscrise în CF nr._ Valea L., nr.top.29/1 (CF nou nr._ Valea L., nr.top._-C1).
Respinge capătul de cerere privind notarea în cartea funciară a unei ipoteci asupra imobilului până la plata sumei datorate de pârâtă în favoarea reclamantului.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 1857,48 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2013.
Președinte, Grefier,
C. FoleaMaria P.
Red.CF
Tehnored.CF
4ex
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 337/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
