Plângere contravenţională. Sentința nr. 3692/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3692/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 13116/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3692
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul O. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2014, sub numărul_, petentul O. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 30.08.2014 încheiat de intimat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, a fost sancționat contravențional cu amendă, în cuantum de 500 lei, motivat de faptul că ar fi adresat injurii în public și că ar fi refuzat să înmâneze actul de identitate. A menționat petentul că cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu corespund realității, de fapt fiind provocat de numita B. D., pe care doar a atenționat-o să nu mai facă afirmații mincinoase.
În susținerea cererii subsidiare, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a învederat petentul că, gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina sa este unul redus și în vădită neconcordanță cu amenda aplicată de agentul constatator, invocând în acest sens și dispozițiile art. 5, alin. 5 și ale art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 5), precum și a probei testimoniale cu martorii N. D. și Bobodc D..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 06.11.2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în sarcina petentului s-a reținut faptul că, a adresat injurii și expresii jignitoare în public numitei B. D. din aceeași localitate, precum și faptul că a refuzat să se legitimeze la solicitarea expresă a organelor de poliție. A mai precizat intimatul că, întrucât faptele au fost constatate direct de agentul constatator, procesul verbal legal întocmit se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având forța probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei săvârșite până la proba contrarie.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2, pct.1, 31 și ale art. 3, alin. 1, lit. b din Legea 61/1991.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (fila 16), originalul procesului verbal de contravenție contestat (fila 14) și dovada comunicării acestuia (fila 15).
În conformitate cu dispozițiile art. 223 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 02.12.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, reiterând în esență, cele susținute în cuprinsul plângerii contravenționale.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba testimonială cu martorii B. D. și N. D..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 30.08.2014, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 30.08.2014, în jurul orei 16:00, i-a adresat injurii și expresii jignitoare, în public, numitei B. D., din aceeași localitate. De asemenea, în sarcina acestuia s-a reținut faptul că a refuzat să se legitimeze la solicitarea expresă a organelor de poliție (fila 14).
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 3, alin. 1, lit. b, din Legea 61/1991 și cu amendă, în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 31 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 3, alin. 1, lit. a, din Legea 61/1991.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, fiind în schimb semnat de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că, petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 30.08.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 și pct. 31 și ale art. 3 alin. 1 lit. a și b din Legea 61/1991.
Astfel, potrivit art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, „constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”, iar conform art. 3 alin. 1 lit. b Legea nr. 61/1991: „(1) contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: (...) b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28)”.
De asemenea, conform art. 2 pct. 31 din Legea nr.61/1991: „ constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: (...) 31) refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate in exercitarea atribuțiilor de serviciu”, iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 61/1996: „(1) contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) și 34)”.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorii N. D. și B. D..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că, petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând ansamblul probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea procesului verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 14 din dosar, cu raportul agentului constatator aflat la fila 16 din dosar și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv a martorei B. D. și a martorei N. D., rezultă că, la data de 30.08.2014, în jurul orei 16:00, petentul i-a adresat injurii și expresii jignitoare, în public numitei B. D., refuzând totodată, să se legitimeze la solicitarea expresă a organelor de poliție.
În ceea ce privește susținerea petentului, în sensul că, a a fost provocat de numita B. D., instanța apreciază că este neîntemeiată, petentul nefăcând dovada celor susținute.
În concluzie, deși petentul a avut posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să fie administrate probe, fapt pe care l-a realizat, prin administrarea probei testimoniale, acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul verbal.
Așadar, instanța apreciază că petentul O. C. se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul verbal ..A nr._ din data de 30.08.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, pentru contravenția prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3, alin. 1, lit. b din Legea 61/1991, respectiv amenda în cuantum de 300 lei, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001 instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, apreciază că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, acesta orientându-se spre minimul special prevăzut de actul normativ sancționator. Mai mult, în ceea ce privește persoana petentului, instanța constată că acesta a avut o atitudine nesinceră, nu a recunoscut și nu a regretat săvârșirea faptei. Prin urmare, instanța apreciază că acesta va avea un comportament civilizat pe viitor, în acord cu normele de conviețuire socială, doar prin executarea sancțiunii pecuniare, întrucât fapta săvârșită prezintă o gravitate ridicată, având în vedere atitudinea violentă verbal, de care acesta a dat dovadă și care a fost de natură să tulbure grav ordinea publică.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 2, pct. 31 din Legea 61/1991, respectiv amenda în cuantum de 200 lei, instanța apreciază că se impune înlocuirea acesteia cu avertisment, apreciind că petentul va înțelege gradul de pericol social al faptei sale, acesta urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/30.08.2014, instanța, în temeiul art.34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul O. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art. 2, pct. 31, din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3, alin. 1, lit. a din Legea 61/1991, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține sancțiunea aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 2, pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3, alin. 1, lit. b, din Legea 61/1991.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul O. C., domiciliat în ., județ B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevard M:E., nr. 57, județ B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 30.08.2014, întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./04.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4199/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3580/2015. Judecătoria... → |
|---|
