Uzucapiune. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 10347/200/2011*
DOSAR NR. 10._ *
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. -JUDEȚUL B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 14.126
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. N.
GREFIER: P. L. – S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamanta U. A., cu domiciliul în com. B., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reclamanta U. A., reprezentată de avocat C. F., dar și de procurator P. I., și pârâta ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură s-a înaintat la dosarul cauzei adresa nr. 2.616/08.08.2014 de către O.C.P.I. B..
Procuratorul P. I., personal, arată că a lecturat răspunsul oferit de către O.C.P.I. B., arătând că a solicitat doar trei suprafețe de teren, în punctele „Coasta Liliecilor”, „B.” și „Lângă casă”.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta U. A., prin avocat C. F., solicită admiterea cereri de chemare în judecată și să se constate că aceasta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani. De asemenea, arată că posesia a fost utilă, liniștită, fiind efectuată dovada achitării impozitelor și taxelor aferente.
Mai mult, apărătorul reclamantei precizează că în registrul agricol al Primăriei . alte persoane înregistrate cu aceste suprafețe de teren. Totodată, precizează că solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a onorariului de avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 10._ din 16.05.2011, reclamanta U. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, asupra terenului in suprafața de 9464 mp., compus din 1040 m.p. teren intravilan situat în com. B., ., 4713 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situat în . și 3711 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situat în .. Totodată, a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenul în litigiu a aparținut mamei sale, P. I. A., care l-a dobândit de la mama sa, prin testament și pe care l-a posedat până la decesul ei, după care posesia a fost exercitată de reclamantă. Cu toate acestea, pentru teren nu există titlu de proprietate, zona nefiind cooperativizată, însă posesia reclamantei a fost continuă, peste 30 de ani, fără ca vreo persoană să emită pretenții asupra ei. Totodată, impozitele și taxele aferente au fost suportate de reclamantă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri, in fotocopii și raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul O. M. și a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii M. A. si C. A., care a fost admisă de instanță.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1890 Cod civil.
Cererea a fost timbrată cu timbru judiciar de 1,50 lei.
În baza cererii reclamantei, prin încheierea ședinței din camera de consiliu din data de 17.05.2011, pronunțată în dosarul nr. 10._ / a, instanța a scutit-o pe aceasta de plata taxei judiciare de timbru de 321,73 lei și a timbrului judiciar de 1,50 lei, care au fost avansate de stat.
Fiind legal citată, pârâta . formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecată și nu a solicitat administrarea de probe.
Instanța a procedat la audierea a doi martori, declarațiile acestora fiind la dosar, la filele 63 și 64.
Prin sentința civilă nr._/01.10.2012, instanța a admis în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. A., a constatat că aceasta este proprietară, prin uzucapiune, a suprafețelor de 1040 m.p. teren intravilan, având categoriile de folosință curții – construcții și vii, situată în ., in cvartalul 6, parcelele 190 si 191 și de 3711 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situată în ., în punctul „B.”, in tarlaua 12, parcelele 1386 si 1391, astfel cum au fost acestea identificate prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul O. M. ( dosar, filele 8 – 15 ).
De asemenea, a respins ca neîntemeiat, capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, de către reclamantă, asupra suprafeței de 4713 m.p., teren extravilan, având categoria de folosință fânețe, situată în ., în punctul „Coasta Liliecilor”, in tarlaua 12, parcelele 1427, 1428 si 1429, astfel cum a fost aceasta identificată prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul O. M. și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1.050 lei, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs atât pârâta ., dar și reclamanta U. A..
Prin Decizia civilă nr. 534/27.03.2013, Tribunalul B. a admis ca întemeiate ambele recursuri, dispunând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria B., în vederea efectuării unei expertize judiciare în cauză.
În urma casării cu trimitere, cauza a fost reînregistrată sub nr._, la data de 16.04.2013.
La data de 17.06.2013, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare, reclamantei fiindu-i pus în vedere să achite onorariul provizoriu de expert în cuantum de 1000 lei.
Reclamanta a solicitat ajutor public judiciar, atât în ceea ce privește achitarea onorariului provizoriu stabilit, dar i în ceea ce privește asistența juridică gratuită de către un avocat din cadrul Baroului B..
Prin încheierea de ședință din data de 17.09.2013, instanța a admis cererea reclamantei privind acordarea ajutorului public judiciar și a dispus scutirea acesteia de la plata sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu provizoriu de expert.
De asemenea, Baroul B. a desemnat în cauză în vederea asistării reclamantei pe dl. avocat C. F., conform delegației pentru asistență juridică gratuită nr. 10/28.08.2013 (fila 52).
Instanța a solicitat Primăriei . suprafețele de teren în litigiu, respectiv dacă acestea au aparținut autorului părții, câți moștenitori a avut acesta, precum și dacă acestea au aparținut autorului părții, câți moștenitori a avut acesta, precum și dacă vreunul din moștenitorii autorului stăpânește vreuna din suprafețele în litigiu, iar în caz de răspuns afirmativ, să indice suprafețele, amplasamentele acestora, dar și cine le deține și în baza cărui titlu (încheierea de ședință din data de 07.10.2013).
Primăria . la dosar relațiile solicitate, răspunsul aflându-se la fila 59 dosar.
Reclamanta, prin apărător, a depus la dosar extras din Registrul agricol (fila 63 – 64).
În cauză a fost efectuată expertiză tehnică judiciară, raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 27.02.2014 (filele 91 – 117) și comunicat părților pentru luare la cunoștință și formularea de obiecțiuni, la data de 03.03.2014.
La data de 29.04.2014, expertul a depus la dosar o cererea prin care a arătat că a solicitat avizarea lucrării de către OCPI B., dar și rectificări privind greșeli de redactare a lucrării inițial depuse (fila 123 – 127).
Lucrarea depusă a fost avizată favorabil în totalitate de către OCPI B. (fila 138 – 177).
Părțile NU AU prezentat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Din oficiu, în baza art. 129 al. 5 C., instanța a solicitat pârâtei să exprime punctul de vedere cu privire la suprafețele de teren care se suprapun, să indice cui aparțin aceste suprafețe, dacă există titlu de proprietate pe numele eventualelor persoane identificate, precum și să indice cine deține posesia pe elementul de suprapunere în prezent.
Pârâta nu a răspuns solicitărilor instanței. Reclamanta a reluat aceleași solicitări și către OCPI B., răspunsul acestei instituții aflându-se la filele 197 – 200.
Analizând cererea, prin prisma materialul probator administrat în cauză, dar și prin raportare la dispozițiile art. 315 al. 1 C., potrivit cărora, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, instanța reține următoarele:
Având în vedere că la momentul pronunțării prezentei, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 287/2009, privind Codul Civil, instanța va analiza dispozițiile legale incidente, prin raportare la dispozițiile tranzitorii prevăzute de legea menționată, precum și de Legea nr. 71/ 2011
Astfel, instanta retine ca, potrivit art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. A.. 4 al aceluiași articol prevede că prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
In aceeasi masura, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/ 2011, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Art. 201 stipulează că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
D. urmare, cauza va fi analizată prin raportarela dispozițiile vechiului Cod civil, denumit în continuare CC 1864.
Conform art. 1837 CC 1864 prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea.
Art. 1859 prevede că în toate cazurile cand posesiunea aceluiasi lucru trece pe rand in mai multe maini, fiecare posesor incepe, in persoana sa, o noua posesiune, fara a distinge daca stramutarea posesiunii s-a facut in mod singular sau universal, lucrativ sau oneros. De asemenea, potrivit art. 1860 orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.
Totodată, art. 1846 alin. 1 prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Potrivit art. 1847 ca sa se poate prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Art. 1890 prevede că toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.
In cauza de fata, prin testamentul autentificat sub nr. 247/ 25.11.1911 ( dosar, fila 24 ), G. A. a instituit ca legatară universală asupra întregii sale averi mobile și imobile, pe soția sa, M. G. A., urmând a dobândi uzufructul următoarelor terenuri din satul Mărăgăriți: 4160 m.p. loc de casă și grădină în satul Mărgăriți, 4160 m.p. loc arabil și livezi în punctul „Coasta Liliecilor”, 7507 m.p. loc arabil în punctul „B.” și 1456 m.p. izlaz pe Valea Slănicului. Testatorul a stipulat ca nuda proprietate a acestor terenuri să revină nepoatei sale, F. Ghe. Vlădășcău, urmând a dobândi și uzufructul lor după decesul lui M. G. A..
Prin testamentul autentificat sub nr. 406/ 10.09.1926 ( dosar, filele 20 - 21 ), M. G. A. a instituit ca legatari universali ai întregii sale averi mobile și imobile rămase în urma decesului ei, pe A. I. N. P. și pe I. N. P.. În cadrul acesteia averi, au fost menționate, cu titlu exemplificativ, drepturile sale succesorale de pe urma părinților ei, A. și S. C. și cele de pe urma soțului ei, G. A., conform testamentului autentificat sub nr. 247/ 25.11.1911.
Din buletinul de identitate . nr._ ( dosar, fila 6 ) reiese că reclamanta U. A. este fiica lui I. și A..
Potrivit declarației martorului C. A. ( dosar, fila 63 ), consatean cu reclamanta, aceasta locuieste in imobilul in care s-a născut, impreuna cu fiica, ginerele si nepotul ei, locuința avand si curte anexă. A susținut ca, de-a lungul timpului, reclamanta a folosit locuința si curtea in aceeași amplasament, fără a modifica ingrădirile din punct de vedere al răzoarelor. Martorul a auzit ca reclamanta ar fi avut niște litigii cu privire la limitele acestui imobil cu vecinii din față, in urma cu aproximativ 3 ani, dar el știe situația de la fața locului de aproximativ 55 de ani. Totodata, a auzit ca reclamanta ar mai deține niște terenuri in punctul B., fără a cunoaște complet amplasamentul lor și provenienta acestora. A precizat că nu cunoaste dacă zona in care reclamanta mai are teren se afla in punctul Coasta Liliecilor.
Conform declarației martorului M. A. ( dosar, fila 64 ), care este mutat in . 1966, de atunci si pana in prezent detine si foloseste teren in punctul „B.”, avand suprafata de aproape un pogon, iar pe razor cu el se afla si suprafata de teren detinuta si folosita de reclamantă, de categoria fâneață, care este mai mare ca intindere ca suprafata lui. A mentionat ca această suprafața nu este ingrădită, dar a fost folosită de cand a venit el in zona, in mod continuu, de aceasta si frații ei, in aceleași limte de proprietate.
Martorul a mai declarat că reclamanta mai are 4 frați și 2 surori si aceștia sunt cei care au folosit de-a lungul timpului respectiva suprafața de teren, intre ei existând intelegere cu privire la suprafețele folosite, care, deși nu sunt delimitate, au fixate anumite puncte de reper, in funcție de care fiecare dintre ei efectueaza lucrările specifice pe acea suprafața.
Martorul a aproximat că suprafața folosită de reclamantă are o lățime aproximativ 14 -15 m si o lungime de 100 - 110 m și a mai declarat că reclamanta deține loc de casă in intravilanul localității, unde are si curte, ea locuind impreună cu fata si ginerele ei si cu un nepot.
A mai declarat faptul ca, inclusiv pe perioada sistemului comunist, folosința terenurilor a fost aceeași, avand in vedere faptul ca zona nu a fost colectivizată. A aratat faptul ca, de-a lungul timpului nu a auzit ca exista vreun litigiu intre reclamanta, alte persoane, vecini sau rude, in sensul de a-i fi contestat dreptul de proprietate asupra terenului, ea fiind cunoscută in colectivitate ca proprietar.
Din certificatul de atestare fiscală nr. 1259/ 14.04.2011 ( dosar, fila 16 ) emis de Primăria . reclamanta U. A. este înregistrată la rolul fiscal cu următoarele suprafețele de teren: 1049 m.p. intravilan curte și arabil și_ m.p. extravilan arabil, fânețe și păduri, toate acestea pe raza satului Mărăgăriți.
De asemenea, extrasul din Registrul agricol privind pe autoarea reclamantei, confirmă faptul că aceasta deținea suprafețe de teren în punctele amintite.
Referitor la calitatea procesual pasivă a pârâtei, invocată în motivele de recurs, instanța reține, pe de o parte, faptul că, așa după cum rezultă din declarația martorului M. A., coroborată și cu conținutul constatărilor efectuate la data de 04.01.2012 de către organele poliției judiciare (fila 65), nu există dezbatere a succesiunii pentru punctul „B.”, între reclamantă și ceilalți moștenitori existând însă înțelegere cu privire la folosința terenului, înțelegere care este acceptată de către reclamantă, prin faptul că aceasta plătește impozit pentru toate suprafețele de teren în discuție. D. urmare, situația de fapt este RECUNOSCUTĂ de către pârâtă, atât prin achiesarea la modul în care erezii au înțeles să își achite sarcinile părților de moștenire, conform înțelegerii lor, dar și prin faptul că acest lucru trenează de foarte mult timp. Opoziția pârâtei la consfințirea unei situații de drept corespunzătoare situației de fapt recunoscută este evidentă, rezultând atât din modul în care aceasta și-a formulat apărările în fața primei instanțe, dar mai ales din motivele de recurs pe care aceasta a înțeles să le invoce.
Pe de altă parte, și Primăria . susținerile reclamantei, numai în ceea ce privește suprafața de 1040 mp, aflată în punctul „lângă casă”. Se afirmă, fără însă a se arăta și persoana pe numele căreia este înregistrat terenul, că aceasta nu figurează în registrul agricol pe numele U. A.. Această afirmație va fi însă înlăturată de către instanță, având în vedere că însăși pârâta, prin certificatul de atestare fiscală amintit, CONFIRMĂ faptul că reclamanta deține 1049 mp teren intravilan curte, pentru care plătește impozit, eventuala diferență arătată nefiind concludentă, datorită modului în care au fost efectuate măsurătorile în cauză.
Oricum, având în vedere că se invocă prescripția întemeiată pe posesia de lungă durată, existența sau inexistența unui titlu este irelevantă, pentru motivele pe carele vom arăta în continuare.
Cu referire la suprafețele de teren în litigiu, deoarece, reclamanta mai deține și alte suprafețe de teren, instanța reține că potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul O. M., reclamanta U. A. are în posesie următoarele suprafețe de teren: suprafața de 1040 mp, în punctul „Lângă casă”, teren intravilan amplasat în satul Mărgăriți, . suprafața de 614 mp având categoria „curți construcții” și 426 mp având categoria de folosință „vii”, în CV 8, P 190 și 191, suprafața de 4713 mp, teren extravilan situat în punctul „Coasta Liliecilor”, . 12, P 1427, 1428 și 1429 și suprafața de 3567 mp teren extravilan amplasat în punctul „B.”, situat în . 12, P 1386, 1391.
Instanta retine ca uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății unui lucru, presupune, ca o condiție esențială, o posesie utilă, în tot timpul fixat de lege. În cazul uzucapiunii de 30 de ani nu este necesar ca posesorul să se bazeze pe un titlu sau să fie de bună – credință. De asemenea, legea permite joncțiunea posesiilor, prin adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său.
Analizand materialul probator, instanta constata ca s-a dovedit faptul că, cu peste 30 de ani in urma, autorii reclamantei au început posesia, în calitate de proprietari, asupra mai multor suprafețe de teren, printre care și terenurile în litigiu. Pentru respectivele suprafețe, posesia a fost continuată și de reclamanta U. A., din probele administrate reieșind faptul că această posesie a fost utilă, astfel încât să poată produce efectele prevăzute de lege. În acest sens, continuitatea posesiei si caracterul netulburat și public al acesteia, a rezultat din declaratia martorilor si din certificatul de atestare fiscală. Nu în ultimul rând, prin aceleasi probe, posesia s-a dovedit a fi și sub nume de proprietar, cu atât mai mult, cu cât, chiar autoritatile impun reclamantei sa plateasca impozitele ce incumba unui proprietar de astfel de imobile.
Față de cele expuse, de vreme ce, de la momentul în care s-a început posesia asupra terenurilor în cauză de către autorii reclamantei și reclamantă, și până la momentul sesizarii instantei, s-a scurs un interval de timp mai mare de 30 de ani, instanța constată că este îndeplinită și condiția referitoare la termenul uzucapiunii de lungă durată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale enumerate, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va constata că reclamanta U. A. este proprietară, prin uzucapiunea de lungă durată, a următoarelor suprafețe de teren, astfel după cum au fost ele identificate în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul O. M., care face parte din prezenta: suprafața de 1040 mp, în punctul „Lângă casă”, teren intravilan amplasat în satul Mărgăriți, . suprafața de 614 mp având categoria „curți construcții” și 426 mp având categoria de folosință „vii”, în CV 8, P 190 și 191, suprafața de 4713 mp, teren extravilan situat în punctul „Coasta Liliecilor”, . 12, P 1427, 1428 și 1429 și suprafața de 3567 mp teren extravilan amplasat în punctul „B.”, situat în . 12, P 1386, 1391
În ceea ce privește aspectele relatate de martori, conform cărora reclamanta ar fi avut niște litigii cu privire la limitele terenului deținut în intravilan cu vecinii din față, in urma cu aproximativ 3 ani, cât și faptul că aceasta mai are 4 frați și 2 surori împreună cu care a folosit de-a lungul timpului respectivele suprafețe de teren, instanța reține că, față de efectele relative ale hotărârii judecătorești și principiul disponibilității procesului civil, în prezenta cauză se lămuresc raporturile de drept dintre reclamantă și pârâta . neimpunându-se cu autoritate de lucru judecat față de terțe persoane care nu au participat la proces, nefiind chemate în judecată.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind lipsită de relevanță împrejurarea că potrivit avizării OCPI, parte din suprafețele deținute se suprapun parțial cu cele deținute de către vecini, conform răspunsului OCPI de la filele 197 – 200, aceasta fiind o problemă care privește rectificarea cărților funciare efectuate în cauză, iar nu dreptul de proprietate asupra terenului deținut de către reclamantă.
În cea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă, instanța dispune, în primul rând, în baza art. 50, ind. 2 din OUG nr. 51/2008, obligarea reclamantei să restituie ajutorul public judiciar în cuantum de 1.784,23 lei, reprezentând taxă de timbru în toate fazele procesuale 484,23 lei), onorariu avocat oficiu (300 lei) și onorariu expert (1000 lei).
Pe de altă parte, TOATE cheltuielile efectuate de către reclamantă cu prilejul acestui dosar sunt într-un cuantum total de 2087,23 lei, în această sumă fiind cuprinsă și suma de 1784,23 lei, reprezentând ajutorul public judiciar la care reclamanta a fost obligată la restituire.
În baza art. 274 C. pr. civ., constatând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumei totale de 2087,23 lei, reprezentând cheltuieli judiciare realizate de reclamantă în toate fazele procesuale.
Încuviințează onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, care va fi avansat din fondurile statului (av. C. F.)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea înregistrată sub nr._, având ca obiect „uzucapiune”, formulată de reclamanta U. A., cu domiciliul în com. B., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ..
Constată că reclamanta U. A. este proprietară, prin uzucapiunea de lungă durată, a următoarelor suprafețe de teren, astfel după cum au fost ele identificate în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul O. M., care face parte din prezenta:
- suprafața de 1040 mp, în punctul „Lângă casă”, teren intravilan amplasat în satul Mărgăriți, . suprafața de 614 mp având categoria „curți construcții” și 426 mp având categoria de folosință „vii”, în CV 8, P 190 și 191
- suprafața de 4713 mp, teren extravilan situat în punctul „Coasta Liliecilor”, . 12, P 1427, 1428 și 1429;
- suprafața de 3567 mp teren extravilan amplasat în punctul „B.”, situat în . 12, P 1386, 1391
Obligă reclamanta la restituirea ajutorului public judiciar în cuantum de 1.784,23 lei, reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat oficiu și onorariu expert.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 2087,23 lei, reprezentând cheltuieli judiciare realizate de reclamantă în toate fazele procesuale.
Încuviințează onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, care va fi avansat din fondurile statului (av. C. F.)
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2014.
P. GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS
4 ex/ 03.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8121/2014.... | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... → |
|---|
