Pensie întreţinere. Sentința nr. 1905/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1905/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 988/202/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 1905/2015
Ședința publică din data de 22 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte C. A. T.
Grefier D. C-tina M.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta I. M. împotriva pârâtului I. C. având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: reclamanta personal, asistată de av. C. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ aflată la fila 38 din dosar, pârâtul, personal, legitimat cu CI ., nr._, asistat de av.Carabas A.M. substituind pe av D. M., în baza delegației de substituire nr. 16/17.04.2015, aflată la fila 33 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, de către grefier, după care:
Av. C. C., având cuvântul pentru reclamantă, învederează instanței că, în urma divorțului, reclamanta și-a schimbat numele de familie; că înțelege să precizeze acțiunea în sensul că, renunță la primul capăt de cerere privind stabilirea autorității părintești exclusive însă, solicită stabilirea domiciliului minorului R. la pârât iar pe cel al minorei A., la reclamantă iar în subsidiar, solicită stabilirea unui program de vizită mai larg. Depune la dosar precizările în scris.
La interpelarea instanței, pârâtul arată că se opune modificării acțiunii și își menține punctul de vedere exprimat prin întâmpinare.
Instanța, apreciază că, cererea formulată de reclamantă la acest termen, nu este o modificare a cererii de chemare în judecată cu privire la modalitatea de exercitare a legăturilor personale cu minorii, apreciază că prin asemănare, ar putea fi interpretată ca o majorare a pretențiilor.
Se ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusive.
În temeiul art. 244 C.proc.civ. instanța declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. C. C., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și modificată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună stabilirea locuinței minorului R. la pârât iar pe cel al minorei A., la reclamantă întrucât minora este atașată de mamă și se simte marginalizată de frate si tată. Solicită stabilirea unui program de vizită, mai larg. Precizează că, în situația în care pârâtul ar dori să lucreze în străinătate, să lase copii în grija reclamantei. Cu cheltuieli de judecată.
Av. Carabas A.M., pentru pârât, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulate și precizată ulterior de reclamantă întrucât, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, până în acest moment, nu s-au modificat dispozițiile din sentința de divorț; din interogatoriul reclamantei rezultă că minorii au locuit în aceeași casă cu concubinul reclamantei iar din raportul de expertiză psihologică efectuat rezultă că minorii prezintă atașament față de tată astfel că, nu se impun e separarea acestora. De asemenea, solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N ST A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 09.02.2015, sub nr._, reclamanta I. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. C. exercitarea autorității părintești în exclusivitate asupra minorilor R. M. și A. și stabilirea locuinței minorilor la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile sale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 2704/09.10.2014 a divorțat de pârât de comun acord și au stabilit ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, iar locuința copiilor să fie la domiciliul comun, având în vedere interesul primordial al copiilor de a locui în casa în care au crescut. A mai precizat că după divorț pârâtul a plecat în străinătate la muncă, iar când reclamanta a venit acasă să aibă grijă de copii nu i-a fost permis accesul în casă, iar copiii sunt neîngrijiți și murdari.
Întrucât fostul soț a încălcat înțelegerea amiabilă de a avea grijă de copii, reclamanta a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, precizează că are posibilități materiale, prezintă posibilități de dezvoltare fizică, morală și intelectuală și se preocupă de aceștia spre deosebire de pârât, care nu a arătat iubire față de copii când i-a lăsat în grija mamei sale nevăzătoare și a unei alte femei.
În drept a fost invocat art. 398 alin.1 C.civ.
La data de 03.03.2015 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât nu conține date reale. Astfel, pârâtul a precizat că reclamanta era cea care încălca programul de vizită stabilit prin hotărâre, refuzând să mai aducă minorii în domiciliu, iar pârâtul a obținut un contract pentru trei luni în străinătate, având nevoie de bani pentru a-l trata pe R. M., perioadă în care minorii au rămas în grija bunicii paterne și a unei vecine, cu înștiințarea Primăriei.
Pârâtul a învederat că reclamanta traumatizează copiii prin prezenta acțiune, aceștia au la domiciliul tatălui toate condițiile pentru creșterea și educarea lor și beneficiază de afecțiune din partea familiei.
La termenul din data de 22.06.2015 reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, și a modificat cererea principală, în sensul stabilirii la mamă doar a locuinței minorei A., iar în subsidiar, modificarea programului de vizită în următoarea modalitate: două week-enduri pe lună, 1-2 ore în fiecare zi a săptămânii, organizarea zilei de naștere alternativ de părinți, 1 lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, într-un an minorii să sărbătorească Crăciunul și Revelionul cu mama și Paștele cu tatăl, iar în anul următor invers, în vacanțele intertrimestriale între o săptămână și 3 zile, în funcție de durata acestora.
În cauză instanța a administrat, la cererea părților: proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce, proba testimonială constând în audierea martorilor B. I., propus de reclamantă, și Porgras M., propusă de pârât, proba cu evaluarea psihologică a minorilor. Din oficiu s-a dispus efectuarea unor anchete psihosociale la domiciliile ambelor părți. Instanța nu a ascultat minorul R. M. în camera de consiliu întrucât a apreciat că aducerea sa pentru a treia dată în fața instanței traumatizează inutil minorul, în condițiile în care același complet l-a audiat în cadrul procedurii ordonanței președințiale.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2704/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, s-a luat act de acordul părților din prezenta cauză cu privire la desfacerea căsătoriei prin acord, dar și cu privire la capetele de cerere accesorii divorțului, stabilindu-se locuința minorilor R. M., născut la data de 14.08.2004, și A., născută la data de 12.08.2007, la tată și exercitarea în comun de către părinți a autorității părintești. De asemenea, instanța a încuviințat învoiala părinților cu privire la păstrarea, de către mamă, a legăturilor personale cu minorii după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 16 până duminică orele 18, în anii pari în prima zi de P. și a doua zi de C., începând cu ora 9 până a doua zi la ora 10, în anii impari în a doua zi de P. și în prima zi de C. începând cu ora 9 până a doua zi la ora 10, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în cea de vară.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere, pe lângă acordul părinților și voința minorului audiat, interesul superior al copiilor, ținând cont de vârsta fragedă a acestora, de 10 și 7 ani, când necesită o grijă și o atenție specială.
Potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori.
În cauză, instanța apreciază că împrejurările avute în vedere de instanța care a pronunțat divorțul nu s-au schimbat într-o asemenea măsură, încât să justifice luarea unor măsuri deosebit de importante pentru viața minorilor, respectiv despărțirea fraților prin stabilirea locuinței minorei I. A. la mama sa.
Instanța constată că s-a schimbat, în schimb, atitudinea părinților care, în urmă cu doar 8 luni, au făcut concesii reciproce și au arătat înțelegere unul față de celălalt în soluționarea capetelor de cerere accesorii divorțului, iar în prezent aceștia manifestă înverșunare unul față de celălalt.
Ceea ce nu înțeleg părțile este că acest comportament dăunează propriilor copii, în condițiile în care despărțirea părinților și divorțul le-au afectat deja dezvoltarea și comportamentul. Sub acest aspect, instanța reține una din concluziile raportului de expertiză psihologică judiciară întocmit în cauză de dna expert psiholog C. C. (filele 57-64): pentru securizarea emoțională a minorilor este important ca părinții să nu rămână în termeni ostili, între ei să existe o relație bazată pe comunicare și susținere reciprocă în interesul minorilor.
Instanța apreciază că, în contextul separării părinților, despărțirea celor doi minori și stabilirea locuinței minorei A. la mamă nu poate fi o măsură ce respectă interesul superior al minorilor, atât timp cât evaluarea psihologică a minorilor a relevat o legătură afectivă strânsă între frați, minora având un atașament puternic față de R., care reprezintă universul ei de viață, și un puternic sentiment de loialitate față de tată și față de fratele ei. De asemenea, psihologul a evidențiat o stare de anxietate a minorei A. față de separarea de fratele său.
Așa fiind, în condițiile în care nu a fost dovedit un comportament al tatălui față de minori sau alte împrejurări care să justifice o măsură atât de traumatizantă pentru cei doi minori, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de modificare a locuinței minorei A..
În ceea ce privește modificarea programului de vizită, instanța apreciază că programul stabilit prin sentința civilă nr. 2704/09.10.2014 este suficient de extins pentru a fundamenta relația personală dintre părinte și copii și nu se impune modificarea lui. Cu toate acestea, având în vedere vârsta copiilor, părinții pot da dovadă de maturitate, responsabilitate și înțelegere reciprocă, dozând legăturile personale dintre mamă și copii în funcție de împrejurările concrete și de dorința fiecărui minor.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va obliga reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. (fostă I.) M., CNP_, domiciliată în satul Ș. V., com. Ș. V., ., jud. Călărași în contradictoriu cu pârâtul I. C., CNP_, cu domiciliul în satul Ș. V., com. Ș. V., ., jud. Călărași.
Obligă reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, 22.06.2015.
P. GREFIER
T. C. A. M. D. C-T.
RED. TCA/DACT. MDC/EXEMP.4/14.07.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 753/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1375/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
