Contestaţie la executare. Sentința nr. 2672/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2672/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 1578/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CÂMPINA
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2672/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREIA-CLAUDIA-ALICE TOMESCU
Grefier M. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C.M. S.N.C. și pe intimatul G. R. LA C. DE A. I. G., având ca obiect contestație la executare.
Prezența și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în ședința publică din 12.09.2014, conform mențiunilor Încheierii de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când judecătoria pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea, astfel:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ contestatoarea S.C.M. S.N.C. în contradictoriu cu intimatul G. R. a formulat contestație la executare solicitând anularea actelor de executare instrumentate în dosarul de executare nr.51/2014 al B. F. M., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin Sentința civilă nr.1552/29.05.2013 a Judecătoriei Câmpina s-a constatat că G. R. este proprietarul construcției cu destinație comercială numită stație auto , edificată de contestatoarea pe terenul reclamantului și identificată prin raportul de expertiză construcții efectuat de B. I. (f.81).
Instanța a constat că reclamantul a devenit proprietar prin accesiune și și-a însușit construcția edificată de contestatoarea cu bună credință, și a stabilit că pârâta M. S. devine creditoare cu privire la despăgubirile ce urmează a fi achitate către intimat, iar până la achitarea despăgubirilor constructorul are un drept de retenție cu privire la construcțiile efectuate pe terenul reclamanților .
Intimatul nu și-a respectat obligațiile de despăgubire, deși prin expertiza efectuată în dosar s-a stabilit valoarea ei certă, respectiv_ lei, devenind exigibilă la momentul la care proprietarul își aproprie construcția Mai mult, acesta cu rea credință a somat pe creditoare pentru a-i evacua din spațiul comercial.
A arătat contestatoarea în continuare că și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile prevăzute în sentința civilă nr.1552/2013 și au ținut la dispoziția creditorului construcția din spațiul căreia se solicită evacuarea, așteptând ca în același mod să se comporte și proprietarul, în sensul de a plăti despăgubirea arătată, ,conform art. 2495 C.civ, din care să se scadă contravaloarea lipsei de folosință de 8449 lei și cheltuielile de judecată de 5420,94 lei, rămânând de plată în sarcina creditorului G. diferența de_ lei.
Contestatoarea a mai menționat că instanța a încuviințat greșit executarea silită fără să verifice și considerentele sentinței în care se face referire la dreptul acestora de retenție, chiar dacă acest drept nu se regăsește și în dispozitivul hotărârii, el fiind consacrat în art.1495 CCiv .
Executorul judecătoresc a dispus și solicitat discreționar, încălcând legea, un fabulos onorariu de executare de 8148, deși aceasta a executat de bunăvoie obligația de a elibera spațiul pentru a-l preda proprietarului.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art.622 și urm. C., art.2495 CCiv, Ordinul MJ 2550/C/2006.
La dosar au fost depuse un set de acte (f.7-15, 24-29).
La data de 24.04.2014 contestatoarea a depus la dosarul cauzei o completare la contestație prin care a arătat că înțelege să conteste și procesul verbal întocmit la data de 8.04.2014 de către B. F. M.. În motivarea a arătat că și-a îndeplinit de bună-voie obligația stabilită în titlul executoriu, l-a notificat în două rânduri pe intimatul G. R. să se prezinte în vederea predării construcției, astfel încât în mod greșit a fost încheiat procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile, deoarece contestatoarea are un drept de retenție stabilit de instanță în considerentele sentinței. De asemenea, susține contestatoarea ca executorul judecătoresc a refuzat să consemneze în procesul verbal declarația și poziția sa, respectiv că a găsit spațiul gol, acest spațiu fiind ținut la dispoziția intimatului de la începutul anului 2014.
Totodată contestatoarea a arătat că executorul judecătoresc a sechestrat în mod ilegal auto Dacia L. care este destinat exercitării activității societății, nu a întocmit procesul verbal de sechestru în conformitate cu art.743 C. și a evaluat autoturismul la suma de 1500 euro, menționând acordul părților în acest sens, deși contestatoarea nu a fost de acord cu această valoare. A arătat contestatoarea de asemenea că a solicitat să semneze procesul verbal cu obiecțiuni, fiind refuzați de către executorul judecătoresc.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză prin care solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, invocând mai întâi excepția netimbrării contestație la executare.
În motivare intimatul a arătat că pentru ca obligațiile să fie considerate îndeplinite contestatoarea trebuie să facă dovada că a predat spațiul și că a achitat sumele de 8449 lei și 5420,94 lei până la 11.03.2014 când a fost pronunțată încheierea de încuviințare a executării silite, orice act sau fapt petrecut după pronunțarea încheierii se constituie într-un act realizat în cadrul procedurii de executare silită și nu mai poate constitui act de îndeplinire voluntară a obligațiilor. Se arată, de asemenea, de către intimat că deși acest lucru nu s-a întâmplat, adresa din 26.03.2014 a contestatoarei și procesul-verbal din 8.04.2014 al executorului judecătoresc atestă faptul că s-a condiționat executarea de plata unor sume de bani care nu sunt datorate.
Totodată a invocat inadmisibilitatea contestație la executare întrucât pretinsul drept de retenție vizează o pretinsă obligație de plată care nu există în dispozitivul Sentinței civile nr.1552/2012, iar pentru un drept de retenție se cer îndeplinite două condiții respectiv: existența unui titlu care să stabilească creanța și posesia creditorului creanței.
Referitor la cheltuielile de executare în raport de art.669 cod pr.civilă apreciază contestația la executare nefondată.
La dosar au fost depuse acte conforme cu originalul din dosarul de executare nr.51/2014 (f.42-63).
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr.1552/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. R., împotriva pârâtei .-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției stație auto identificată prin raportul de expertiză B. I., s-a dispus evacuarea pârâtei, fiind obligată aceasta la plata sumei de 8449 lei reprezentând lipsă de folosință, aceasta fiind obligată și la plata sumei de 5420,94 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 11.03.2014 a Judecătoriei Câmpina s-a încuviințat executarea silită a sentinței mai sus amintite, ]n dosarul execuțional nr.51/2014.
Prin procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile din 08.04.2014 încheiat de B. F. M. s-a reținut că la data respectivă, executorul împreună cu creditorul G. R. s-au deplasat la locul situării imobilului ce trebuie evacuat și anume construcția stație auto identificată prin raportul de expertiză efectuat de expert B. I., unde au fost prezenți administratorii debitoarei, M. D. L. și M. L. A., care au arătat că au evacuat complet spațiul și sunt pregătiți să îl predea creditorului.
Instanța reține că în esență contestatoarea susține faptul că ar fi încercat predarea bunului imobil menționat mai sus, motiv pentru care nu se justifică începerea executării silite în acest scop. Cu toate acestea așa cum rezultă din conținutul contestație, precum și din adresa către B. F. M.(fila 56), contestatoarea condiționa predarea spațiului menționat în sentința nr.1552/29.05.2013 de o compensare între sumele datorate potrivit aceleiași sentințe și sume la care aceasta se considera îndreptățită. Rezultă așadar că nu se poate reține că executarea silită s-ar fi început în mod nelegal, contestatoarea refuzând aducerea la îndeplinire de bună voie a obligațiilor din titlu executoriu.
Instanța constată că deși în considerentele sentinței nr.1552/29.05.2013 se menționează că, potrivit art.494 C.civ anterior, constructorul de bună credință are față de proprietarul terenului un drept de creanță ce constă din contravaloarea materialelor și a muncii, sau a unei sume egale cu sporul de valoare a imobilului, în respectivul dosar contestatoarea nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite plata unor astfel de despăgubiri, motiv pentru care instanța nu le-ar fi putut acorda. Rezultă așadar că la acest moment contestatoarea nu deține un titlu executoriu împotriva intimatului pentru a putea solicita o astfel de compensare și care să atragă nelegalitatea executării silite..
În ceea ce privește invocarea dreptului de retenție instanța reține mai întâi că excepția inadmisibilității contestației la executare pentru acest considerent nu este o veritabilă excepție ci o apărare de fond urmând ca aceasta să fie analizată în consecință.
Dreptul de retenție este un mijloc specific de garantare a obligațiilor constând în dreptul creditorului de a refuza să remită/restituie un bun al debitorului aflat în detenția sa până ce debitorul nu-și execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept, sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun, ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.. Dreptul de retenție nu este un drept real accesoriu, o garanție reală, cum este gajul sau ipoteca, și nu conferă retentorului dreptul de a folosi lucrul deținut. Totodată instanța reține că în virtutea considerentelor mai sus arătate, contestatoarea nu deține un titlu cu privire la creanța care ar justifica dreptul de retenție, iar nici cu privire la acest drept nu s-au făcut solicitări în cadrul dosarului_ al Judecătoriei Câmpina, menționarea acestui drept în considerentele hotărârii nefiind de natură a produce consecințele juridice arătate de contestatoare.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că onorariu executorului judecătoresc este foarte mare, instanța reține că nivelul onorariilor este stabilit de Ordinul nr.2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Având în vedere faptul că din anexa acestuia rezultă că onorariu pentru evacuare poate atinge nivelul maxim de 5200 lei pentru debitor persoană juridică, iar pentru recuperarea sumei de_,94 lei reprezentând lipsă de folosință și cheltuieli de judecată onorariu se stabilește la valoarea sumei ce urmează a fi recuperată, instanța constată că în cauză onorariu stabili de executorul judecătoresc nu depășește plafonul maxim prevăzut de lege, motiv pentru care nu se poate cenzura valoarea acestuia.
În ceea ce privește motivele invocate de către contestatoare prin completarea contestației, instanța reține că în esență aceasta contestă procesul verbal pentru același motive analizate anterior respectiv faptul că nu a fost vorba de o predare silită ci de o executare voluntară. Pentru argumentele mai sus arătate nu poate fi primită o astfel de susținere.
Referitor la mențiunile existente în procesul verbal contestat cu privire la sechestrarea autoturismului Dacia L. instanța constată că nu se pot reține susținerile contestatoarei cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art.727 C., acest articol făcând referire la bunurile destinate exercitării ocupației sau profesiei debitorului (persoană fizică), iar nu persoană juridică cum este contestatoarea. Nu se poate reține de asemenea, lipsa unor mențiuni din cele cuprinse în art.743 C.civ, contestatoarea neindicând de altfel care dintre mențiuni lipsesc,. În ceea ce privește evaluarea autoturismului instanța reține că potrivit art.743 alin.1 lit.b C. evaluarea se face după aprecierea executorului neexistând astfel obligativitatea acordului părților. De asemenea, legea procesual civilă nu prevede posibilitatea semnării procesului verbal de sechestru cu obiecțiuni, art.743 alin.2 C. prevăzând că în situația în care persoanele prezente refuză să semneze, această împrejurare va fi menționată în procesul verbal.
Pentru aceste considerente instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C.M. S.N.C., cu sediul în Câmpina, ., județul Prahova, având C._ și J_ în contradictoriu cu intimatul G. R., domiciliat în Voluntari, ..54A, județul Ilfov, având CNP_ și cu domiciliul procesual ales la C. de A. I. G. din București, ., parter, sector 4, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Câmpina.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. A. T. M. M. M.
Red.ACAT/SL
4ex/21.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3194/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3719/2014. Judecătoria... → |
|---|
