Evacuare. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 22087/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr.
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. M.
GREFIER: D. R.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public Procuror: D. A.- N.
Pe rol solutionarea cauzei de minori și familie avand ca obiect ordin de protecție/prelungire ordin protecție, actiune formulată de reclamantul M. T., în contradictoriu cu pârâtul M. I..
La apelul nominal facut in sedinta publică se prezintă reclamantul personal (KZ nr._), pârâtul personal ( KZ nr._) asistat de avocat din oficiu Chengi Amet Geaner, conform delegației nr.84/31.08.2015.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedință, după care:
Se constată la dosar relațiile solicitate de la Politia C..
Reclamantul depune la dosar un set de înscrisuri.
În conformitate cu disp.art. 392 Cod procedură civilă, instanta constata cauza in stare de judecata si acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea cererii, respectiv obligarea pârâtului să plece din casă și să i se ia toate drepturile.
Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii, fată de probele administrate. Arată că deși este înregistrat un dosar penal, acesta nu este soluționat, respectiv nu s-a făcut dovada că integritate fizică sau psihică ori libertate reclamantului nu este pusă în pericol prin actele de violență săvârșite asupra sa de pârât.
Pârâtul solicită respingerea actiunii.Solicită înlăturarea depoziției martorei reclamantului, care a susținut că i-a pus o pernă pe gură pârâtului. Apreciază că la vârsta si sănătatea precară a pârâtului, i-ar fi creat mari probleme dacă îi punea pe față. De asemenea, arată că nu a folosit un spray paralizant și nici un alt fel de spray; nu au fost probate sustinerile martorei, nu au fost alertate organele de politie și nu a fost chemată salvarea.
De asemenea, invederează că a încercat să renoveze camera pe care reclamantul îi cerere să o folosească pentru că are intrare separată, însă fiind doar o anexă a casei și neavând fundație, un perete este deplasat, iar construcția nu este stabilă.
Nu apreciază că are neîntelegeri cu reclamantul, însă sora sa, care de 20 de ani nu are venituri proprii îl manipulează pe reclamant . sustine că nu îl deranjează pe reclamant, deoarece stă mai mult în camera lui; reclamantul a fost cel care a încercat să-i spargă camera.
Invederează că peste o zi se vor prezenta la notar pentru dezbaterea succesiunii.
În temeiul art. 394 C.proc.civ., considerand lamurite toate imprejurarile de fapt si de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.08.2015, reclamantul M. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. T. emiterea unui ordin de protecție în sensul interzicerii evacuării pârâtului în imobilul în care locuiesc părțile, situat în comuna C., .. 158, județul C. și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de reclamant.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul îl terorizează să-i treacă casa pe numele lui, iar într-o zi a dat în camera în care locuiește acesta cu spray paralizant. De asemenea, l-a pârât pe reclamant la Enel că fură curent electric, ceea ce s-a dovedit că nu e adevărat.
Pârâtul s-a întors în casa părintească după ce 40 de ani a locuit în America, iar reclamantul i-a oferit o cameră separată, în celălalt corp de casă, pârâtul preferă să locuiască într-o cameră învecinată cu a reclamantului tocmai pentru a-l teroriza.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face apărări.
fiind reprezentant de apărător din oficiu, conform art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2013.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată martora propusă de reclamantă, respectiv C. M.. În cadrul probei cu înscrisuri, la solicitarea instanței, s-a depus de către Secția 5 Poliție din cadrul IPJ C. sesizarea depusă de reclamantă la poliție și declarațiile date de părți în fața organelor de poliție.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Având în vedere faptul că părțile au calitatea de soț și soție, instanța constată aplicabile în cauză prevederile Legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 poate beneficia de un ordin de protecție persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Astfel, Legea nr. 217/2003 instituie la art. 23 posibilitatea pentru o persoană a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin actele de violență săvârșite asupra sa de un membru al familiei să solicite instanței, luarea unor măsuri urgente, cu caracter temporar, în scopul înlăturării stării de pericol. Procedura prin care se judecă această cerere este de asemenea specifică pricinilor urgente, putându-se soluționa chiar și fără citarea părților, justificată de urgența și necesitatea înlăturării stării de pericol în care s-ar afla reclamantul.
Prin urmare, legea solicită reclamantului ca pe de o parte să dovedească actele de violență exercitate asupra sa și, pe de altă parte, să dovedească și starea de pericol în care se află datorită acestor agresiuni.
Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi și caracterul executoriu, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură, precum și în cazul dovedirii stării de pericol.
În speță, reclamantul învederează că fiul său îl terorizează și a încercat să-l omoare cu spray paralizant. Reclamantul arată că pârâtul a locuit în America 40 de ani, iar în prezent a venit să-și revendice partea de moștenire care-i revine din casă, de pe urma defunctei sale mame.
Martorul I. V., propus de reclamant, vecin cu părțile, a relatat că există într-adevăr divergențe între părți, dar nu atât de grave, martorul l-a auzit de câteva ori pe reclamant spunându-i pârâtului „lasă-mă în pace și pleacă de aici”, dar nu a văzut niciodată ca pârâtul să fie agresiv cu reclamantul, nici măcar să-l împingă. Martorul a arătat că reclamantul i-a relatat că s-a săturat pentru că pârâtul refuză să se mute din camera vecină cu a reclamantului,într-o altă cameră, separată, iar în opinia martorului, dacă pârâtul ar fi acceptat să locuiască în camera separată, nu s-ar fi ajuns la introducerea acestei acțiuni.
În ceea ce privește depoziția martorei M. E., instanța o apreciază în același timp nesinceră și părtinitoare.
Astfel, deși martora, fiica reclamantului și sora pârâtului, a arătat că nu se află în relații de dușmănie cu pârâtul și că pârâtul reprezintă o amenințare pentru reclamant, din înscrisurile depuse de Poliția C. instanța reține că a fost înregistrat dosarul penal nr._/01.08.2014 în care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii de către numitul M. I. a infracțiunilor de lovire și amenințare în dauna persoanei vătămate M. E., dosarul fiind înaintat către P. cu propunere de clasare, având în vedere retragerea plângerii depuse.
Martora a mai relatat că pârâtul are pretenții la casă, deși reclamantul i-a făcut acte pârâtului pentru o suprafață de 500 mp, teren la stradă, pentru construirea unei case,însă pârâtul a vândut acel teren și acum solicită și jumătate din casa părintească, instanța reținând că divergențele dintre reclamant și martoră, pe de o parte, și pârât de cealaltă parte, sunt generate de neînțelegerile dintre aceștia cu privire la modul în care se va împărți casa bătrânească, proprietatea reclamantului și a defunctei sale soții.
Reclamantul însuși, prin chiar concluziile depuse la ultimul termen de judecată, solicită anularea donațiilor făcute de acesta și de defuncta sa soție către pârât, arătând că dorește să-și lase toată averea fiicei sale M. E., pentru bună îngrijire și comportare și pentru că celorlalți copii le-a dat mai mult decât ei.
În ceea ce privește susținerile reclamantului și a martorei, precum că pârâtul ar fi dat cu spray paralizant în camera în care locuiește reclamantul, instanța nu o va reține, aceasta nefiind susținută de nici un alt mijloc de probă, știut fiind că un astfel de spray nu poate fi procurat în orice condiții și că, oricum, consecințele folosirii și expunerii la o astfel de substanță, ar fi însemnat cel puțin solicitarea unor servicii medicale de urgență, în condițiile în care pârâtul însuși este un om în vârstă și suferind diverse afecțiuni, iar reclamantul are venerabilă vârstă de 90 de ani, vârsta la care expunerea la substanțe chiar mai puțin toxice ar fi putut fi fatală.
Raportând situația de fapt rezultată din probele administrate la prevederile art. 23 din Legea nr. 217/2003, instanța constată neîntemeiată cererea reclamantei de emitere a unui ordin de protecție în sensul evacuării pârâtului și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de reclamant.
Astfel, reclamantul nu a dovedit în nici un fel faptul că fiul său ar fi exercitat asupra acesteia acte de violență sau amenințările la care face referire în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada existenței unei stări de pericol actuale care să justifice emiterea unui ordin de protecție.
Din probele administrate în cauză, instanța constată că între cele două părți există neînțelegeri și o stare conflictuală, însă pentru emiterea unui ordin de protecție, reclamantul trebuie să facă dovada faptului că viața, integritatea sa fizică sau psihică ori libertatea îi este pusă în pericol prin actele de violență săvârșite asupra sa de fiul acestuia, iar măsurile pe care le solicită instanței trebuie să aibă drept scop înlăturarea stării de pericol.
Or, în speță, reclamantul nu a făcut o astfel de dovadă, deși instanța a dat posibilitatea ambelor părți să administreze probe în susținerea argumentelor lor, încuviințând și reclamantei serviciile unui apărător din oficiu, conform art. 27 alin. 3 din Legea nr. 217/2013, solicitând doar administrarea probei cu martori la care s-a făcut referire mai sus.
În concluzie, având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada stării de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, instanța constată că reclamantul nu se află într-o situație care să necesite emiterea unui ordin de protecție, și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Având în vedere că pârâtul a beneficiat, în baza art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 de avocat din oficiu, instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului de 200 lei pentru avocatul din oficiu Chenghi Amet Geaner.
În temeiul art. 453 alin. (1), fiind în culpă procesuală, reclamantul va fi obligat la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul M. T. cu domiciliul în Cumpana, ., J. C. în contradictoriu cu pârâta M. I. cu domiciliul în Cumpana, ., J. C., ca neîntemeiată.
Dispune avansarea onorariului avocatului numit din oficiu CHENGHI AMET GEANER, în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului de Justiție
Obligă reclamantul să plătească către stat cheltuieli judiciare în cuantum de 200 lei.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
red.jud. MVM- 22.09.2015
tehnred. gref. DR- 22.09.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8923/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 8920/2015.... → |
|---|
