Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 327/2013. Judecătoria DEJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 327/2013 pronunțată de Judecătoria DEJ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 885/219/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3187
JUDECĂTORIA D.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 327/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: C.-I. M.
GREFIER: E.-M. C.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii privind acțiunea civilă formulată de reclamanta T. D. E. în contradictoriu cu pârâtul B. A., având ca obiect exercitarea autorității părintești .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care: instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2013, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 07.03.2013.
La data de 5 martie 2013, reclamanta, prin avocat, a depus la dosar concluzii scrise (f. 281-282).
INSTANȚA
Deliberând constată că prin acțiunea civilă formulată de reclamanta T. D. E. în contradictoriu cu pârâtul B. A., se solicită să fie încredințat spre creștere și educare minorul B. GABRIELE reclamantei, în vederea exercitării autorității părintești, să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere lunare egală cu 25% din venitul net realizat lunar; să se dispună obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului dosar, în situația când se va opune admiterii cererii.
La data de 7 mai 2012, reclamanta a depus o precizare de acțiune (f. 28), prin care solicită să se dispună exercitarea autorității părintești pentru minorul B. Gabriele de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantei din D., ., nr. 5, județul Cluj și să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere egală cu 25% din venitul net realizat lunar de pârât.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul B. A., a invocat excepția ne-competenței generale a instanțelor judecătorești din România în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze, iar pe fond respingerea cererii formulate de reclamanta T. D. E. ca fiind neîntemeiată. Solicită încredințarea spre creștere și educare a minorului B. GABRIELE ,stabilirea domiciliului minorului în Italia, Finale Ligure, Via Cavasola nr. 26, iar în subsidiar, să se dispună ca autoritatea părintească să se exercite de către ambii părinți, cu drepturi egale(f. 42-46).
Cu privire la excepția invocată de pârât prin încheierea pronunțată în ședința publică din 31.01.2013 s-a dispus respingerea acesteia în temeiul art 5 din Convenția de la Haga din 1980.
La data de 5.12.2012 avocat G. A. în calitate de avocat ales al pârâtului, a solicitat suspendarea judecării cauzei, cu motivarea că a sesizat Autoritatea Centrală din Italia în temeiul art. 3 și urm. din Convenția de la Haga din 1980 despre sustragerea minorului. Precizează că această autoritate a sesizat Autoritatea Centrală din România – Ministerul Justiției, urmând ca să fie sesizat Tribunalul București pentru înapoierea minorului la reședința sa obișnuită din Italia.
La cerere, au fost anexate împuternicirea avocațială înregistrată sub numărul_/20.11.2012 (f. 267) și trei acte în limba italiană (f. 264 – 269).
La termenul din 6.12.2012, 17.01.2013, 31.01.2013 cu adresele de la filele 271, 274 i s-au pus în vedere reprezentantului pârâtului să depună la dosar actele anexate cererii de suspendare promovată în temeiul art. 16 din convenție și art. 244 pct.1 Cod procedură civilă – traduse în limba română, însă acesta nu și-a îndeplinit această obligație.
Așa fiind prin încheierea pronunțată la data de 28 februarie 2013 s-a constatat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar actele de la f.264-269 traduse din limba italiană în limba română,astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art.244 pct.1 cod procedură civilă și a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei.
Pârâtul are domiciliul în Italia, Finale Lingure, Via Cavasola nr. 26. La 14.06.2012 și-a ales domiciliul la sediul cabinetului avocatului C. Z., în București, .. 78A, sector 2 (f. 41). La data de 18 octombrie 2012 pârâtul a fost prezent personal în instanță, (f. 254), astfel că de la această dată nu a mai fost citat, având termen în cunoștință. La data de 14.11.2012 avocat C. Z. a comunicat instanței că a încetat mandatul de reprezentare pentru pârât, astfel că, solicită comunicarea actelor de procedură la domiciliul pârâtului, în Italia (f. 261). La 5.12.2012, G. A. avocat cu sediul profesional în București, ., ., solicită a se constata că a fost angajat de pârât pentru a-i reprezenta interesele în această cauză, potrivit împuternicirii avocațiale ._/2012 (f. 267). Ulterior datei de 18 octombrie 2012, data la care pârâtul a fost prezent în instanță, acesta nu a mai fost citat având termen în cunoștință conform art.153 cod procedură civilă.
Din probele dosarului, instanța reține următoarele:
Minorul B. GABRIELLE s-a născut în Italia la data de 5.02.2007, reclamanta T. D. E. fiind mama minorului iar pârâtul B. A. tatăl acestuia (f. 31). Nașterea minorului a fost înregistrată sub nr. 256/27 iunie 2012 în registrul de stare civilă a municipiului D., fiindu-i eliberat copilului certificatul de naștere . nr._/2012 (f. 82).
Minorul a locuit împreună cu părinții la domiciliul familiei pârâtului din orașul Finale Ligure, la adresa Via Cavasola nr. 26, în Italia.
În primăvara anului 2012, reclamanta, pârâtul și minorul s-au deplasat împreună în România, la data de 17 martie 2012 (f. 86-89). Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că în timpul șederii în țară, la locuința tatălui reclamantei în D., într-o dimineață în cursul lunii martie, reclamanta a primit un telefon de la sora pârâtului din Italia, aceasta i-a comunicat că telefonul mobil al pârâtului este în posesia unei persoane cu care acesta avusese o altercație în noaptea precedentă. Imediat după acest incident, pârâtul și-a cumpărat bilet de avion pentru a se întoarce în Italia, având o temere evidentă pentru siguranța sa, în condițiile în care persoanele cu care a avut altercația telefonau membrilor de familie ai pârâtului, amenințându-i. Înțelegerea între reclamantă și pârât a fost aceea ca pârâtul să se întoarcă de urgență în Italia, iar reclamanta împreună cu copilul să rămână în țară.
Din luna martie 2012 până în prezent minorul locuiește în România, la domiciliul bunicului matern împreună cu reclamanta (f. 90-96). Martorii relatează că minorul are condiții morale și materiale corespunzătoare pentru creștere și educare la reclamantă, frecventează cursurile grădiniței Elpis din D. fiind înscris în grupa mare în anul școlar 2012/2013 (f. 85, 277), are rezultate deosebite în procesul educațional. Minorul s-a integrat foarte bine în mediul familial și social oferit de reclamantă, bunicul patern, grădiniță, grupul de prieteni pe care și l-a format. În prezent, minorul este bine îngrijit, reclamanta este preocupată pentru educație copilului, pentru ca acesta să facă sport, să aibă prieteni de vârsta lui, oferindu-i un climat psiho-social adecvat. Din luna martie 2012 până în prezent, pârâtul a ținut legătura cu copilul telefonic, sporadic. Niciodată copilul nu și-a exprimat dorința de a se întoarce în Italia și de a locui acolo cu pârâtul (f. 279).
Din înscrisurile depuse la filele 10-23 din dosar, rezultă că pârâtul s-a aflat sub monitorizarea Serviciului pentru toxico-dependenți-Savona, în urma consumului de stupefiante –f.60, a urmat un tratament sub supravegherea ,este într-un program de reabilitare, a evoluat din punct de vedere psihic,este angajat în muncă.-f.71
Reclamanta este angajată în România la S.C. YLE SERVICE ROM – S.R.L. pe perioadă nedeterminată cu un salariu de 556 lei/lunar.
Prin Sentința civilă nr. 1130/2012 a Judecătoriei D. (f. 100-104) s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul și s-a încuviințat la reclamanta să exercite în exclusivitate autoritatea în favoarea minorului până la soluționarea definitiv și irevocabil a acestui dosar, fiind obligat pârâtul la pensie de întreținere în favoarea copilului. Prin aceeași sentință, a fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârât pentru a exercita singur autoritatea părintească asupra copilului.
Considerentele care au determinat măsura provizorie dispusă prin Sentința civilă nr. 1130/2012 a Judecătoriei D., au fost luate în considerare în prezenta cauză, cu următoarele amendamente: în privința exercitării autorității părintești de către ambii părinți, Noul cod civil instituie regula ca după divorț, autoritatea părintească să revină ambilor părinți.
In conformitate cu prevederile art.505 alin.2 C.civ., daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de instanta de tutela, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.
În mod excepțional atunci când există motive întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți .
Conform art.507, un părinte care nu este mort, nu este declarat mort sau nu este incapabil să își exprima voința are autoritate părintească deplină asupra copilului sub rezerva cazului în care instanța, din motive bine întemeiate care țin de interesul superior al copilului (de exemplu cazuri de abuz, exploatare, neglijență, ) i-a retras acestui părinte autoritatea părintească asupra minorului (conform art.398 sau art.399) sau, mai mult, l-a decăzut din drepturile părintești (conform art.508).
Interesul copiilor trebuie să aibă prioritate față de orice alt considerent -pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos iar pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale . De aici rezultă că interesul copilului impune ca numai anumite circumstanțe cu totul excepționale să poată duce la o ruptură a unei părți a legăturii de familie și ca să se facă tot posibilul să se păstreze relațiile personale ale copilului cu ambii părinți.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză (f.) rezultă că, ambele părți au fost implicate în creșterea și educarea minorului .
De la data despărțirii în fapt a părților minorul locuiește împreună cu reclamanta, iar pârâtul ține legătura cu minorul.
Ancheta efectuată în cauză relevă că ambele părți doresc să se implice material și educațional în creșterea și educarea minorului .Ambele părți abordează copilul într-o manieră adecvată, stimulativă, non agresivă, încearcă să satisfacă nevoile minorului atât afectiv cât și material, doresc să se implice în viața acestuia.
Reclamanta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că, pârâtul are un comportament agresiv, neadecvat în ceea ce privește minorul sau că a dat dovadă de neglijență gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești .Considerentele în baza cărora reclamanta a solicitat exercitarea exclusivă a exercitării autorității părintești sunt determinate de profilul socio-moral al pârâtului .Deși s-a făcut dovada în cauza ca pârâtul în prezent este sub supravegherea Serviciului pentru toxico-dependenți - Savona pentru că a consumat droguri în trecut,în prezent are o conduită decentă ,evoluează favorabil iar sprijinul moral al familiei reprezintă un considerent de bază pentru reinserția socială a pârâtului.
Nu există nici o dovadă că toate aceste considerente, pentru care reclamanta a făcut dovada în instanță, s-au răsfrânt asupra minorului, deoarece atât martorii cât și raportul de evaluare au concluzionat că acesta este implicat material și afectiv în creșterea copilului, manifestă dorința de a se implica în dezvoltarea ulterioară a acestuia.
Nu există motive foarte bine întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al minorului, care să conducă la concluzia că păstrarea autorității părintești de către pârât ar dăuna intereselor copilului deoarece nu s-a făcut dovada că acesta este în prezent alcoolic, dependent de droguri, suferă de o boală psihică gravă,sau că a exercitat acte de abuz psihic ,fizic, sexual asupra minorului .Aceste situații ar impune prezumția că pârâtul este în imposibilitate de a lua decizii referitoare la școlarizarea minorului sau tratamentul medical pe care aceasta ar trebui să îl urmeze ca și componente ale exercitării autorității părintești.
În cauză ambii părinți manifestă atașament față de minor, ambii părinți sunt sănătoși psihic și fizic, există implicare în creșterea și educarea copilului din partea ambilor părinți ,dorința pârâtului în acest sens fiind evidentă.
Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat dovada că ar exista o suferință a copilului în ipoteza în care acesta ar fi sub autoritatea ambilor părinți, nu s-a demonstrat existența unei legături de cauzalitate între o eventuală suferință a copilului și exercitarea în comun a autorității părintești asupra acestuia pentru a se demonstra faptul că soluția constă în exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă.
Curtea Supremă a Olandei a formulat un test pentru a determina când trebuie aprobată cererea de custodie unică formulată de unul dintre părinți concluzionând astfel - judecătorul procesului trebuie să fie convins că problemele dintre părinți sunt atât de serioase încât riscul ca minorul să sufere ca urmare a continuării custodiei comune, să fie atât de mare încât să nu poată fi acceptat.
În spiritul bunei credințe și al înțelegerii, luând în considerare interesul superior al copilului în accepțiunea L. 272 /2004 principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină de așa manieră încât minorul să se bucure de prezența, afecțiunea și grija ambilor părinți.
Raportat la aceste considerente, in temeiul art.397 Cod civil se va dispune ca exercitarea autorității părintești sa se realizeze in comun deoarece din probatoriul administrat nu rezulta ca minorul ar fi prejudiciat în situația în care exercitarea autoritatii parintesti se realizează de catre ambii parinti iar interesul si disponibilitatea pe care a manifestat-o pârâtul de a se implica in luarea deciziilor referitoare la minor este în interesul acestuia,cu mentiunea ca aceasta dispozitie se poate modifica în timp.
In temeiul art. 400 alin.2 C.civ.se va stabili locuinta minorului la domiciliul reclamantei și va obliga părintele rezident să obțină acordul părintelui nerezident cu privire la orice schimbare a locuinței la o altă adresă decât cea specificată în această sentință. În cazul în care cei doi părinți nu se înțeleg, părintele rezident va trebui să apeleze la instanța de judecată pentru o decizie. Orice schimbare a locuinței minorului în afara ariei de competență a instanței trebuie luată de comun acord de către cei doi părinți și trebuie încuviințată de instanță. Scoaterea minorului din țară, indiferent de scop, se poate face doar cu acordul ambilor părinți.
Prin Sentința civilă nr. 1130/2012 a Judecătoriei D. (f. 100-104) s-a admis cererea de ordonanță președințială fiind obligat pârâtul la pensie de întreținere în favoarea copilului în cuantum de ¼ din venitul net lunar realizat
începând cu 11.04.2012 până la majoratul copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 402 Cod civil, instanța de tutela prin hotărâre stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură si pregătire profesionala a copiilor, iar potrivit art. 529 Cod civil, întreținerea este datorata in acord cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele materiale ale celui ce urmează a o plăti, fără a putea depăși cota de 1/4 din câștigurile debitorului întreținerii in cazul in care este vorba de întreținerea datorata de părinte pentru un copil.
Văzând dispozițiile art. 402, art. 529 și art. 530 Cod civil, precum și cererea reclamantei, așa cum aceasta a fost precizată, instanța va obliga pârâtul să plătească lunar în favoarea minorului, o pensie de întreținere lunară în cuantum de 1/4 parte din venitul net lunar realizat în calitate de paznic angajat la . cu sediul în Finale Lingue . Italia, începând cu data de 7 martie 2013 și până la majorat ori noi dispoziții.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, instanța va obliga pe pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu pentru avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta T. D. E., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., județul Cluj, împotriva pârâtului B. A., cu domiciliul în orașul Finale Ligure, la adresa Via Cavasola nr. 26, Italia cu domiciliul procesual ales la avocat G. A. cu sediul în București, ., .. 1, ., sector 3.
Stabilește ca autoritatea părintească asupra minorului B. Gabriele, născut la data de 05.02.2007 să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Decide ca locuința minorului să fie la domiciliul reclamantei în D. . nr.5, jud. Cluj și obligă părintele rezident să obțină acordul părintelui nerezident cu privire la orice schimbare a locuinței la o altă adresă decât cea specificată în această sentință. În cazul în care cei doi părinți nu se înțeleg, părintele rezident va trebui să apeleze la instanță de judecată pentru o decizie. Orice schimbare a locuinței minorului în afara ariei de competență a instanței trebuie luată de comun acord de către cei doi părinți și trebuie încuviințată de către instanță. Scoaterea minorului din țară, indiferent de scop, se poate face doar cu acordul ambilor părinți.
Stabilește în sarcina pârâtului obligația de plată a unei pensii de întreținere în favoarea minorului B. Gabriele, născut la data de 05.02.2007, în cotă de 1/4 parte,lunar, din veniturile salariale nete obținute la locul de muncă, în calitate de paznic angajat al S.C. Finale Ambiente SPA, cu sediul în localitatea Finale Lingure, ., Italia, începând cu 7.03.2013 și până la majorat.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul B. A., împotriva reclamantei T. D. E..
Obliga pe pârât să plătească reclamantei 1000 lei cheltuieli de judecată .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. M. E. M. C.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1189/2013. Judecătoria DEJ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 554/2013. Judecătoria DEJ → |
|---|
