Pretenţii. Sentința nr. 116/2015. Judecătoria FĂUREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 116/2015 pronunțată de Judecătoria FĂUREI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1184/228/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂUREI- JUDEȚUL B.
Operator de date cu caracter personal /Autorizația nr. 4903
SENTINȚA CIVILĂ NR.116
Ședința publică din 04 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. D. A.
Grefier: M. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile privind pe reclamanta . Publice Dunărea B. S.A., cu sediul în mun. B., .. 1, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul E. G. domiciliat localitatea M. Voda, ., județ B., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată de instanță la data de 22.09.2014 cu nr._, reclamanta . Publice Dunărea B. S.A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul E. G. să fie obligat la plata sumei de sumei de 81,89 lei din care 61,15 lei reprezentând contravaloare apă potabilă facturată pentru perioada 30.11._13 și 20,74 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 30.11._13, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 60 lei din care 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 40 lei reprezentând onorariu mediere.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat pe durată nedeterminată contractul nr._/17.06.2010 având ca obiect prestarea de către companie, în calitate de operator, a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare. În executarea acestui contract pârâtului i-au fost comunicate lunar înscrisurile pe care ne întemeiem pretențiile. În baza raporturilor contractuale C. de Utilități Publice Dunărea S.A. B. a emis facturi fiscale pentru perioada 30.11._13 în valoare de 61,15 lei. Întrucât pârâtul nu a achitat la termenul scadent c/valoarea facturilor fiscale emise de către companie în temeiul art.4.2.Capitolul IV din contract au fost calculate majorări de întârziere egale cu cele uzitate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat. În acest sens s-au calculat majorări de întârziere aferente perioadei 30.11._13 în valoare totală de 20,74 lei. Precizează că până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, facturile fiscale nu au fost refuzate sau contestate de către pârât, acestea fiind considerate însușite. Cu adresa nr._/21.11.2013 reclamanta l-a notificat pe pârât, punându-i în vedere că figura în evidențele contabile cu un debit de 135,7 lei din care 111,14 lei reprezentând c/valoare apă potabilă și 24,56 lei reprezentând penalități de întârziere. Potrivit dispoz.art.601 lit.”f” din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator s-a încercat medierea conflictului dintre părți,solicitându-se mediatorului să soluționeze litigiul, însă debitorul nu a dat curs invitației la mediere,dovada făcând-o cu procesul verbal nr. 124/31.03.2014 anexat la dosar.
Reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile contractuale nr. 1270 alin.1 Cod Civil, Legea 241/2006, Legea 51/2006,Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apa și de canalizare din municipiul B., avizat de A.N.R.S.P.G.C. București prin aviz nr. 4653/26.05.2004, aprobat prin Hotărârea C.L.M. nr. 51/31.03.2004 ,art.148 coroborat cu art.194 din N.C.Pr.Civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței aflată la dosar –fila 3.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri respectiv fișe analitice apă și penalități; facturi fiscale de apă și penalități; contractul nr._/17.06.2010; contractul de premediere nr. 141/10.03.2014, factura nr.132/28.02.2014, chitanța nr.132/28.02.2014 și procesul verbal nr. 124/31.03.2014.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 22.01.2015.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Între părțile litigiului s-a încheiat contractul de furnizare a apei potabile și de prestare a serviciului public de canalizare nr._ din 17.06.2010, pe o perioadă nedeterminată; în baza acestui contract, reclamanta a furnizat serviciile respective către pârât, fiind emise lunar facturi fiscale în acest sens.
Pe parcursul derulării contractului, urmare a furnizării acestor servicii, reclamanta a emis lunar mai multe facturi (pentru perioada 30.11.2011–31.07.2013) care nu au fost achitate de pârât, fiind înregistrat un debit principal restant în valoare de 61,15 lei.
Instanța reține că în materia raporturilor juridice obligaționale, creditorul care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații are sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv. Totodată, se reține că un contract valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În prezenta cauză se constată că reclamanta a făcut dovada prin administrarea probei cu înscrisuri a existenței raportului juridic obligațional, având în vedere contractul încheiat între părți și facturile emise în baza acestuia, urmând ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 61,15 lei, reprezentând debit principal-restanțe facturi neachitate.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, în cuantum de 20,74 lei, aferente perioadei 30.11._13, instanța constată că acestea se întemeiază pe prevederile din contract, fiind detaliat prezentate prin înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, motiv pentru care pârâtul va fi obligat și la plata acestora.
Așadar, sub aceste aspecte, cererea urmează a fi admisă, iar pârâtul va fi obligat la plata sumei totale de 81,89 lei.
Se mai reține faptul că pârâtul nu a formulat niciun fel de apărări în cauză.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, acestea vor fi admise în parte, astfel:
În baza art. 451–453 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
În privința sumei de 40 de lei, pretinsă de reclamantă drept onorariu mediere, instanța reține că, potrivit dispozițiilor alin. 1^4 ale art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, serviciile prestate de mediator (pentru informarea privind avantajele medierii) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. De altfel, din chiar procesul-verbal nr. 124/31.03.2014 (depus la dosar de reclamantă), emis de mediator, rezultă că eliberarea acestuia a fost realizată în mod gratuit de către mediator. În acest context, apare ca nejustificată solicitarea de obligare a pârâtului la plata unei asemenea sume, motiv pentru care va fi respinsă. Nici invocarea de către reclamantă a unui contract de premediere nu poate justifica solicitarea unui astfel de onorariu, atâta vreme cât textul normativ menționat anterior nu permite deloc o asemenea plată, neavând relevanță sub nicio formă titlul cu care s-ar putea solicita suma.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . Publice Dunărea B. S.A., cu sediul în mun. B., .. 1, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul E. G. domiciliat localitatea M. Voda, ., județ B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 81,89 lei, din care: 61,15 lei reprezintă debit principal-restanțe facturi neachitate, iar 20,74 lei reprezintă penalități de întârziere.
Admite în parte capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumei de 40 lei reprezentând onorariu mediator.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Făurei.
Pronunțată azi, 04.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
I. D. A. M. I.
RED.I.D.A.
DACT.I.D.A.
EX.4/09.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 162/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 143/2015. Judecătoria FĂUREI → |
|---|
