Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 248/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 248/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 2231/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 248/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta V. V. R. și pe pârâtul B. F., autoritate tutelară P. T. F., autoritate tutelară P. BELCEȘTI, având ca obiect exercitarea autorității părintești – declinare.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de_ fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când în aceeași componență instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 25.09.2012 sub nr._, reclamanta V. V. R. a chemat în judecată pe pârâtul B. F. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorei B. D. F., născută la 17.02.2008, să se facă în mod exclusiv de către reclamantă, să se stabilească locuința minorei la mamă și să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei raportat la veniturile pe care le realizează și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că minora s-a născut din relația de concubinaj a părților și, până în prezent, a locuit efectiv la reclamantă. Mai mult decât atât, relația reclamantei cu pârâtul a încetat, în prezent nemaiavând niciun fel de raport, iar acesta nu se interesează de minoră și nu contribuie în niciun fel la creșterea și educarea acesteia. Pe de altă parte, copilul este extrem de atașat de mamă și de familia sa.
În drept au fost indicate prev. art. 503 și urm. C. civ.
Pârâtul, deși legal citat și având cunoștință de acțiune (citația de la f. 9 fiind primită de tatăl său), nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
În ședința publică din 06.11.2012 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei H., cererea fiind înregistrată la data de 18.12.2012.
La termenul din 21.01.2013 instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus și referatele de anchetă socială, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii G. M. și G. G. pentru reclamantă, și proba cu interogatoriul pârâtului (care nu s-a prezentat deși a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu, f. 21).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din copia certificatului de naștere depusă la f. 4 dosar, din relația părților, la data de 17.02.2008, s-a născut minora B. D. – F..
De asemenea, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța reține că, după nașterea copilului, părțile au locuit un timp în Italia iar, după ce s-au despărțit, reclamanta s-a întors cu minora în țară, lăsând-o la părinții săi.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești asupra minorei B. D. F., născută la 17.02.2008, instanța amintește că, potrivit art. 483 alin. 1 C. Civ., “autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndaroriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți”. De asemenea, conform art. 398 alin. 1 C. Civ., “dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”.
Astfel, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că înr-adevăr pârâtul este o persoană violentă. Asfel, atât martora G. M., cât și martora G. G. au asistat personal la scandalul pe care acesta l-a provocat cu ocazia botezului minorei și care a determinat chiar deplasarea poliției la fața locului. Cu toate acestea, din probele administrate, nu rezultă cu certitudine faptul că tatăl nu ar fi capabil să își exercite în mod corespunzător drepturile și îndatoririle ce îi revin față de copil, mai ales în contextul în care toate celelalte incidente relalate de către martore nu au la bază constatările lor personale, ci provin tot din spusele reclamantei.
Or, exercitarea în comun a autorității părintești nu este doar un drept al părintelui, ci este și un drept al minorului de care copilul poate fi lipsit doar în situații cu totul speciale ce țin de interesul său superior iar, pe de altă parte, nu trebuie neglijat faptul că autoritatea parinteasca implică și numeroase obligații pentru părintele în cauză.
Prin urmare, instanța urmează a stabili ca autoritatea părintească aupra minorei B. D. F., născută la 17.02.2008, să fie exercitată de ambii părinți.
De asemenea, având în vedere cele declarate de martorii audiați în cauză cu privire la caracterul violent al pârâtului și față de disp. art. 400 alin. 1 C. Civ., instanța va stabili locuința minorei B. D. F., născută la 17.02.2008, la domiciliul reclamantei din în Tg. F., ., nr. 2, jud. Iași.
Pentru a decide în acest sens, instanța a avut în vedere și faptul că potrivit referatului de anchetă socială întocmit în cauză (f. 11) casa de la adresa menționată mai sus, aparținând părinților reclamantei, are condiții suficiente pentru buna dezvoltare fizică și psihică a copilului care, de altfel, urmează și cursurile Grădiniței cu program prelungit din orașul Tg. F..
Potrivit art. 499 alin. 1 C. civ., se impune subliniat faptul că ambii părinți sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Conform art. 530 alin. 1 C. civ., obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Pe de altă parte, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani.
Examinând situația de fapt concretă în raport de dispozițiile legale menționate, instanța reține că, astfel cum arată și martorii audiați în cauză, pârâtul nu contribuie din punct de vedere financiar la creșterea copilului.
Pe cale de consecință, reținând imposibilitatea executării în natură și de bunăvoie a obligației de întreținere, instanța urmează a obliga pârâtul la plata în favoarea minorei B. D. F., născută la 17.02.2008, a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 157,50 lei, cu începere de la data introducerii acțiunii (conform art. 532 alin. 1 C. civ.) și până la majoratul acesteia.
Pentru stabilirea în concret a pensiei de întreținere, instanța a luat în considerare cotele plafonate reglementate de art. 529 alin. 2 C. civ., precum și faptul că, din materialul probator administrat, nu rezultă că pârâtul ar realiza venituri peste cuantumul minim pe economie stabilit de lege.
În consecință, în lipsa altor modalități obiective de determinare a veniturilor obținute de către acesta, instanța va avea în vedere cuantumul salariului minim net pe tară (630 lei - din 750 lei, conform HG nr. 23/2013), la care se va aplica cota de 1/4 prevăzută de art. 529 alin. 2 C. civ.
Nu în ultimul rând, față de disp. art. 276 C. pr. civ. va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.006,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta V. V. R., domiciliată în Tg. F., ., nr. 2, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul B. F., domiciliat în ., jud. Iași, și cu citarea autorităților tutelare din cadrul Primăriei Belcești, cu sediul în Belcești, jud. Iași, și din cadrul Primăriei Tg. F., cu sediul în Tg. F., jud. Iași.
Stabilește ca autoritatea părintească pentru minora B. D. F., născută la 17.02.2008, urmează să fie exercitată de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorei B. D. F., născută la 17.02.2008, la domiciliul reclamantei din Tg. F., ., nr. 2, jud. Iași.
Obligă pârâtul la plata în favoarea minorei B. D. F., născută la 17.02.2008, a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 157,50 lei, cu începere de la data introducerii acțiunii (25.09.2012) și până la majoratul copilului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.006,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. O. M.
Tehn. M. D.
6 ex./25.02.2013
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 561/2013.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1293/2013.... → |
|---|
