Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 24549/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. H.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta P. A. V., având ca obiect ordonanță președințială exercitarea autorității părintești; stabilire domiciliu minor; pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2013 sub nr._, reclamantul P. I. a chemat in judecata pe pârâta P. A. V., solicitând ca, pe calea ordonanței președintiale, să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei P. Ema B., născută la 1.11.2011 în mod exclusiv de către reclamant cu stabilirea domiciliului minorului la bunicii paterni, unde locuiește și reclamantul, să se dispună încasarea alocației și a îndemnizației de creștere a copilului de către reclamant, cu cheltuieli de judecată. A solicitat reclamantul soluționarea cererii cu respectarea regimului de urgență, fără citarea părților.
In motivare, a arătat că a întreținut relații de concubinaj cu pârâta, în urma cărora s-a născut minora. De la nașterea minorei au apărut frecvente neînțelegeri și certuri între părți, determinate de faptul că pârâta a neglijat minora chiar din primele zile după naștere, neavând răbdare să se ocupe de ea, să o îngrijească, l-a hrănit natural doar un timp de o lună. În intervalul de timp destul de scurt când era acasă, pârâta nu avea răbdare cu copilul, bruscându-l și țipând la el, minora fiind traumatizată la vederea și în prezența mamei sale, începând să plângă la simpla vedere a acesteia.
Pârâta lipsește destul de mult de acasă, în tot acest timp minora rămânând în ingrijirea surorii pârâtei, care are 14 ani, lucru care inspiră neîncredere, deoarece un copil nu poate avea grijă de un alt copil.
Având în vedere neînțelegerile dintre părți a hotărât să se mute la locuința mamei sale, stabilind de comun acord cu pârâta să țină ea o săptămână copilul și o săptămână să vină la locuința mamei reclamantului. Locuința în care stă pârâta este o casă cu 2 camere unde locuiesc 10 persoane, în acea locuință fiind condiții improprii creșterii în mod corespunzător a unui minor. Pârâta manifestă o neglijență inexplicabilă, acest lucru culminând în urmă cu 2 luni când minorei i-au apărut pe corp niște pete, medicul fiind de părere că este o alergie la apa cu care este spălată.
Pentru acest motiv a hotărât ca minora să nu se mai întoarcă la locuința bunicilor timp de 2 săptămâni și a observat că acea alergie a dispărut, motiv pentru care consideră că întoarcerea minorei în acel mediu este deosebit de periculos pentru sănătatea minorei.
Copilul se simte foarte bine în locuința bunicilor paterni, aceștia din urmă contribuie la creșterea minorei, față de bunica paternă copilul manifestând o dragoste ca și cum aceasta ar fi mama ei. Copilul se bucură de îngrijire, locuiește într-o locuință corespunzătoare, beneficiază de asistență medicală adecvată, crește într-un mediu prielnic pentru sănătatea sa.
În cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale:
Urgența este îndeplinită măsura fiind necesară, având în vedere condițiile de locuit ale mamei minorei, o casă cu două camere insalubre in care locuiesc 10 persoane, fapt ce a cauzat alergia cu care a fost diagnosticată minora. Se impune și admiterea capătului de cerere privind încasarea alocației și a îndemnizației de creștere a copilului având în vedere că în prezent acestea sunt încasate de către pârâtă.
Condiția urgenței rezultă din nevoia de stabilitate a minorului, în vederea asigurării unui trai decent și a unei educații și supravegheri corespunzătoare, or, prin lipsa acestei stabilități s-ar putea cauza minorului un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat, fiindu-i pusă în pericol sănătatea, educația și dezvoltarea armonioasă.
Caracterul vremelnic este mai mult decât evident întrucât solicită încredințarea minorei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect încredințarea minorei.
Este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului, decurgând din îndeplinirea cerinței anterioare.
In drept, reclamantul a invocat disp.art.996 N.C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
Atașat acțiunii, reclamantul a depus, în copie, certificat de naștere al minorului, împuternicire avocațială.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare, dar a fost prezentă la termenul din 10.09.2013, arătând că nu este de acord cu cererile reclamantului, că susținerile acestuia privind neglijarea minorei nu sunt reale.
A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei.
In cauza a fost efectuată ancheta socială la domiciliile ambelor părți.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus copie de pe rețete - prescripție medicală emise de medicul dermato-venerolog.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația părților a rezultat minora P. Ema-B. născută la 1.11.2011, conform certificatului de naștere depus la dosar.
Părțile au locuit împreună cu minora la locuința pârâtei până la în luna iulie 2013, când reclamantul a luat copilul la domiciliul său actual, ulterior refuzând să permită pârâtei să mai ia copilul, motivând că aceasta nu are condiții pentru buna creștere a minorului și că pârâta a neglijat minorul.
Instanta retine că potrivit art. 505 din Noul Cod Civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau după caz succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanta de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozitiile privitoare la divort.
La art. 506 se arată: Cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.
În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, va avea în vedere interesul superior al copilului, a cărui ocrotire impune asigurarea tuturor condițiilor morale și materiale necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale ale acestuia, corespunzătoare posibilităților reale ale părinților.
Potrivit disp. art. 398 al.1 din Noul cod civil doar pentru motive intemeiate si având in vedere interesul superior al copilului instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parintii.
Astfel cum rezultă din art. 496 din Noul Cod Civil ,, copilul minor locuiește cu părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani”.
Conform art.996 Noul C.p.civ.: instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din analiza textului menționat, rezultă că există două condiții specifice ale ordonanței președințiale, și anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, din cea de-a doua condiție decurgând și o a treia, respectiv ca prin măsura dispusă să nu se prejudece fondul.
Analiza celor trei condiții enumerate se va face insă prin prisma noilor modificări legislative în materia dreptului familiei, care reclamă existenta unor motive temeinice care să impună exceptarea exercițiului autorității părintești de către ambii părinți.
Ordonanța președințială nu are scopul de a rezolva fondul litigiului, urmând ca instanța investită să stabilească, în raport cu probele administrate, în favoarea căruia dintre părți există aparența de drept în cazul in care se solicita autoritatea părintească în favoarea unuia dintre părinți. Prin urmare, instanța nu poate să ia, pe calea ordonanței președințiale, măsuri definitive, care să rezolve fondul litigiului dintre părți.
Reclamantul a pretins că pârâta ar fi neglijat copilul însă nu a dovedit acest aspect. Pârâta a recunoscut că o perioadă scurtă de timp a lucrat, în acest interval de timp copilul rămânând în locuința părinților săi, fiind îngrijit de ceilalți membri ai familiei, dar nu au fost relevate aspecte din care să rezulte în mod obiectiv faptul că minora nu ar fi fost îngrijită corespunzător.
Pe de altă parte, pârâta este cea care a avut grijă de minoră de la nașterea acesteia. Vârstă foarte fragedă a minorei reclamă prezența mamei în viața sa, susținerile reclamantului în sensul că minora ar plânge la vederea pârâtei nefiind probate. De asemenea, nu se poate susține că, având grijă de copilul său în primul an al vieții, nu s-a format o legătură de afecțiune și atașament între copil și mamă, știut fiind faptul că între o mamă și copil său se înfiripă, de obicei, legături afective foarte puternice. Lipsa acestei legături speciale nu a fost dovedită de reclamant, pentru a fi justificată luarea unor măsuri urgente în sensul stabilirii domiciliului minorei la reclamant și exercitării în mod exclusiv al autorității părintești de către reclamant.
Referitor la faptul că minorul ar fi suferit de alergie ca urmare a modului de îngrijire al pârâtei, instanța apreciază că nici acest aspect nu a fost dovedit, înscrisurile medicale depuse la dosar nedovedind nici afecțiunile minorului și nici faptul că acestea s-ar fi datorat acțiunii sau inacțiunii pârâtei.
Instanța apreciază că elementul privind condițiile materiale nu poate fi hotărâtor în alegerea părintelui la care urmează a locui minora, constituind doar un aspect pe care instanța îl are în vedere și îl coroborează cu celelalte aspecte expuse, în formarea opiniei instanței. De altfel, nu doar părintele la care locuiește copilul trebuie să suporte cheltuielile legate de creșterea acestuia, ci și celălalt părinte, obligația de întreținere a copilului rezultând din filiație.
Având în vedere situația de fapt dedusă judecății, instanța reține că nu au fost dovedite motivele temeinice vizate de art. 397 din Noul Cod Civil, care să impună exercitarea autorității părintești doar de către unul din părinți și nici nu au fost probate susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată pentru a se impune stabilirea domiciliului minorului la reclamant.
În temeiul art. 453 NCPC, instanta va respinge cererea reclamantului privind cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată, pe cale de ordonanță președințială, de către reclamantul P. I., cu domiciliul în ., CNP_ cu domiciliul procedural ales la C.&C. Societate Civilă de Avocați din Iași, ..3, ..4, . cu pârâta P. A. V., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Iași.
Respinge cererea reclamantului privind cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.09.2013.
Președinte, Grefier,
HL PM
RED/TEHN: HL
4EX/19.09.2013
| ← Căsătorie minor. Sentința nr. 9703/2013. Judecătoria IAŞI |
|---|
