Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8790/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8790/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 8790/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8790
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta .- PRIN ADMINISTRATOR DALAS Ș. și pe pârâtul F. C., având ca obiect actiune in raspundere contractuala pretenții - rejudecare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24.06.2015 și respectiv pentru astăzi, data de 30.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile formulate, în etapa rejudecării, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la data de 13.01.2012, reclamanta S.C. A. M. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul F. C., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 2530,63 lei, contravaloare piese achiziționate prin intermediul service-ului auto și montate pe autoturismul pârâtului, precum și plata cheltuielilor de judecată efectuate.
In motivarea în fapt a cererii reclamanta a învederat că, in baza raporturilor comerciale existente intre parti, paratul a achizitionat produse in valoare totala de 2530,63 lei pentru care au fost emise facturile fiscale . nr._/08.02.2011 si nr._/23.02.2011, insa acestea nu au fost achitate nici pana in prezent, desi produsele au fost ridicate de catre parat. Susține societatea reclamantă ca a incercat solutionarea litigiului pe cale amiabila insa fara nici un rezultat.
In drept, au fost invocate disp. art. 41 si urm., art. 720 si urm., art. 274 C.pr.civ., art. 1270, 1516, 1530 C.civ.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, în cuantum de 303,4 lei și respectiv 5 lei.
Paratul, legal citat, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, aratand faptul ca intre parti nu au existat raporturi comerciale, nu a achizitionat produse de la reclamanta si nu a semnat nici una din facturile invocate.
Paratul mai arata ca, una din facturi nu este semnata, iar semnatura de pe cealalta factura nu ii apartine, motiv pentru care creanta solicitata de reclamanta nu este certa, intre parti neexistand incheiat un contract de vanzare cumparare, in lipsa acestuia facturile neavand valoare probanta.
Sustine paratul ca, in urma incetarii raporturilor contractuale cu reclamanta, intre parti au aparut neantelegeri, aceasta introducand somatii de plata impotriva sa total nefundamentate.
In drept, au fost invocate disp. art. 115 si urm. C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 3098/22 februarie 2013, pronunțată în dosarul_, instanța a admis în parte cererea reclamantei și a dispus obligarea pârâtului sa plateasca reclamantei suma de 1176,55 lei reprezentand contravaloare factura fiscala . nr._/08.02.2011, precum și cheltuieli de judecată proporționale cu suma la care a fost obligat, respectiv 105,12 lei, fiind de asemenea respinsă cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
Împotriva acestei sentințe a fost exercitată calea de atac a recursului, de către ambele părți. Prin decizia nr. 202/2014/CIV, pronunțată de Tribunalul Iași la data de 26 martie 2014, instanța de control judiciar a admis ambele recursuri, a casat integral sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare. În motivarea acestei soluții, s-au expus următoarele argumente: judecătoria nu a motivat în nici un mod absența concludenței probei cu mart6ori, cerute spre încuviințare chiar prin cererea de chemare în judecată și respinsă la termenul din data de 15.06.2012. or, având în vedere că prin sentință, cererea reclamantei în raport de factura nr._/2011 a fost respinsă tocmai pentru existența altor probe cu care să se coroboreze, tribunalul a apreciat că dreptul la apărare al reclamantei a fost încălcat din moment ce audierea martorilor viza exact stabilirea realității și a întindetrii obligațiilor dintre părți. În acest context, s-a apreciat că administrarea probei cu martori poate cvonduce la dezlegarea pricinii, condiție cerută de art. 167 VCPC. Referitor la recursul promovat de pârât, instanța de control judiciar a subliniat că, deși art. 179 VCPC nu obligă instanța să dispună verificarea înscriului de către un expert, având în vedere că analiza comparativă a specimenului de semnătură nu duce la o concluzie categorică în privința apartenenței acesteia, tribunalul a apreciat că se impune solicitarea opiniei unui expert. Constatând că administrarea probei cu martori și a celei cu expertiză tehnică de specialitate nu se pot realiza în etapa recursului, cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Dosarul a fost restituit și înregistrat cu indicativul_ la data de 19.08.2014, primind termen prin intermediul aplicației ECRIS, la C20F, la data de 1.10.2014.
La data de 27.08.2014, președintele completului care a soluționat inițial cauza a formulat declarație de abținere ( fila 3 dosar rejudecare), aceasta fiind analizată și admisă abia la data de 20.10.2014.
Dosarul a fost primit de noul complet învestit aleatoriu, la data de 31.10.2014, astfel cum rezultă din rezoluția redactată la fila 12 dosar rejudecare.
Prin încheierea din data de 5.11.2014, termenul de judecată acordat la C20F a fost preschimbat, pentru respectarea programării ședințelor completului cu indicativul C25, în prima ședință imediat următoare celei pentru care se acordase termen, adică din data de 26.11.2014 la data de 3 .12.2014.
Au fost dispuse verificări ORC cu privire la sediul societăți reclamante, atașate dosarului cauzei.
În cadrul ședinței publice din data de 3 decembrie 2014, instanța a consta5tat că societatea reclamantă se află în procedura de insolvență și a dispus reluarea procedurii de citare cu aceasta prin administrator special și lichidator judiciar. După strigarea cauzei și acordarea termenului, în cadrul aceleiași ședințe publice, s-au depus precizările comunicate prin fax de către pârât, prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de deschiderea procedurii de insolventă, iar pe fondul cauzei, se solicită încuviințarea probei cu expertiză grafologică, înscrisuri și martori ( fiind indicat numitul M. I.).
În cadrul ședinței publice din data de 28 ianuarie 2015, instanța a luat act de înscrisurile care atestă numirea lichidatorului și a încuviințat acordarea unui nou termen în vederea depunerii cererii însușite de lichidator.
La data de 11 februarie 2015, reprezentanții convenționali ai societății reclamante au anexat la dosar ( fila 44) împuternicirea dată de lichidatorul judiciar desemnat în cadrul procedurii insolvenței, depunând totodată o notă de probe, cu indicarea a doi martori – C. B. și D. D.. De asemenea, au fost depuse concluzii de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată în rejudecare de către pârât, precum și mențiuni referitoare la limitele rejudecării cauzei și inadmisi9bilitatea extinderii solicitării de probe de către pârât.
În cadrul ședinței de judecată din data de 11 februarie 2015, instanța a procedat la analiza și respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu martorii indicați de părți și din oficiu proba cu martorul R. R., a cărei declarație notarială autentificată se găsește în dosarul de fond, a dispus citarea acestora cu mandate de aducere, a încuviințat proba cu expertiză grafoscopică și a stabilit obiectivul acesteia, punând în vedere pârâtului obligația achitării taxei de expertiză și alte înscrisuri ce pot servi drept scripte de comparație.
La data de 1 aprilie 2015, pârâtul a anexat dovada achitării taxei de 900 lei, pentru efectuarea expertizei criminalistice, precum și scripte de comparație suplimentare ) proces verbal de predare primire carnet de muncă, decizie de concediere, FF_, . din 17.01.2011.
În cadrul ședinței de judecată din data de 8 aprilie 2015, instanța a procedat la audierea martorului prezent D. D., depoziția acestuia fiind consemnată și anexată la fila 80 dosar, constată absența martorilor citați cu mandate de aducere – R. și B. și pășește la judecată, dispune înaintarea adresei către I. L. în contextul achitării taxei și completării scriptelor de comparație, iar în raport de mențiunile exprese ale pârâtului citează martorul M. I. ( care ar fi fost plecat în străinătate).
În cadrul ședinței din data de 22 aprilie 2015, instanța a procedat la audierea martorului M. și a constatat depunerea unor noi înscrisuri FF 7705 . din 10.06.2010, nr. 6714 din 10.03.2010, bonuri fiscale, cu privire la care pârâtul a indicat expres că dorește să fie utilizate ca mijloace de probă și nu scripte de comparație, a luat act de susținerea referitoare la întocmirea unor acte notariale contemporane facturii pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafice și a solicitat depunerea urgentă a acestora.
După strigarea cauzei în cadrul ședinței de judecată din data de 22 aprilie 2015, I. L. a depus o . precizări prin care a solicitat completarea setului scriptelor de comparație.
La data de 23 aprilie 2015, pârâtul a mai anexat o . înscrisuri: declarație notarială în original și procură în copie.
La data de 25 mai 2015, I. L. a depus raportul de expertiză grafică solicitat, iar la termenul de judecată din data de 3 iunie 2015 s-a acordat termen pentru studierea raportului și depunerea obiecțiunilor sau punctului de vedere al părților.
În cadrul ședinței de judecată din data de 17 iunie 2015, instanța a pus în discuție obiecțiunile formulate de pârât cu privire la concluziile raportului de expertiză, a procedat la respingerea acestora ca neîntemeiate, a constatat administrat materialul probatoriu, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Pronunțarea a fost amânată pentru termenul din data de 24 iunie 2015 și respectiv 30 iunie 2015.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Societatea reclamantă, având calitatea de angajator al pârâtului până la data de 9.02.2011 ( astfel cum rezultă din decizia de concediere depusă la fila 61 dosar), a solicitat angajarea răspunderii civile contractuale a acestuia, în raport de două facturi fiscale exhibate- . nr._/08.02.2011 si . nr._/23.02.2011, ambele emise anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil. Astfel, cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor, în acord cu prevederile art. 6 NCC „ actele juridice încheiate înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lor”. Rezultă că norma de drept substanțial aplicabilă prezentei acțiuni civile este reprezentată de dispozițiile vechiului cod civil și comercial, în vigoare la data emiterii facturilor și nașterii drepturilor de care se prevalează reclamanta creditoare.
Se mai poate observa că una dintre facturile pretins a fi fost neachitată este anterioară datei deciziei de concediere, purtând o semnătură ( ce a fost verificată pe bază de expertiză criminalistică în prezenta cauză) și cu privire la particularitățile căreia se va reveni în paragrafele subsecvente, în timp ce factura din data de 23.02.2011, este ulterioară încetării raporturilor de dreptul muncii între unitatea reclamantă și pârât, la rubrica „semnătură de primire” nefigurând nici un fel de mențiune.
În considerentele deciziei de control judiciar, Tribunalul Iași a subliniat importanța și concludența probei cu martori, pre cum și necesitatea verificării autenticității semnăturii efectuate pe factura fiscală nr._/., emisă la data de 8.02.2011, pe baza unei expertize criminalistice grafice. În acest context, față de limitele de rejudecare trasate și obligațiile impuse de instanța de recurs, instanța de fond care a procedat la rejudecarea prezentei acțiuni civile a încuviințat ambele categorii de probe.
Din analiza celor două facturi fiscale, se poate observa că acestea conțin datele de identificare ale părților, denumirea produselor și a serviciilor, unitatea de măsură, cantitatea, prețul unitar fără TVA, valoare TVA, valoare totală.
În conformitate cu prevederile fostului art. 46 C.. liberatiunile se probeaza cu facturi acceptate. Astfel, daca in privinta creditorului factura fiscala emisa de acesta dovedeste existenta operatiunii comerciale mentionate indiferent daca poarta sau nu semnatura sa, in ceea ce-l priveste pe debitor, pentru a-i putea fi opozabila, factura trebuie sa fie acceptata expres, in scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
Procedând la o analiză separată a celor două facturi, în privința facturii fiscale neasumate pe bază de semnătură, emisă la data de 23 februarie 2011, se poate observa că au fost efectuate verificări ale împrejurărilor și condițiilor anterioare în care pârâtul ar mai fi efectuat comandă de produse, la sediul societății reclamante angajatoare. Astfel, din studierea depoziției martorului propus de reclamantă – D. D. ( fila 80 dosar), se va reține că, la odată ce nu a putut fi precizată cu certitudine de către martor, acesta a observat montarea unor piese pe autoturismul aparținând pârâtului ( marca VW Passat, de culoare albă). Astfel, lucrând la un alt autoturism a observat montarea următoarelor piese pentru pârât: jante, cauciucuri, kit distribuție ( curea de transmisie), alte piese accesorii interioare ( fiind vorba de lămpi). Martorul a declarat expres că are cunoștință doar de o singură astfel de operațiune și că nu cunoaște nici un fel de alte detalii referitoare la înțelegerea părților ( B. C.- persoană responsabilă de aducerea pieselor și B. –director societate) sau modalitatea de efectuare a plății. Din cunoștințele martorului, autoturismul pe care au fost montate piese aparținea pârâtului, iar în privința raporturilor interpersonale dintre pârât și conducerea societății nu cunoaște să fi existat un conflict.
Din analiza celei de-a doua depoziții de martor ( M. I., anexată la fila 85 dosar rejudecare), se observă că și această persoană ( ce a avut calitatea de angajat al societății pârâte) a participat efectiv la montarea unui chit de distribuție pe un autoturism Passat, de culoare alb, care ar fi aparținut fiului pârâtului. Martorul a fost prezent și la montarea roților pentru unul și același autoturism, fără a putea preciza anul, însă a declarat că nu are cunoștință despre modalitatea de plată a prețului.
Un aspect subliniat de depoziția martorului M. a fost cel referitor la existența unei practici de achiziționare a pieselor de la societate și montarea lor în incinta societății, prețul fiind achitat pe bază de factură emisă de reclamantă ( ultimul paragraf al depoziției fila 85).
Este de notat că, la termenul din data de 22 aprilie 2015, pârâtul a depus în ședință publică alte două facturi fiscale emise în lunile martie și iunie 2010, prin care atestă existența practicii de achiziționare piese auto, despre care a făcut vorbire martorul M. ( a se vedea filele 86-88), dar și dovada plății corelative, prin bonuri emise la aceeași dată cu cea a emiterii facturilor.
Din analiza coroborată a acestor mijloace de probă, se poate observa că este de necontestat faptul că între unitatea angajatoare și pârât au intervenit, de-a lungul timpului, cel puțin din martie 2010, raporturi juridice generate de comandarea unor piese și accesorii auto de către pârât, de la societate și montarea lor în cadrul unității service aparținând acesteia. Facturile din anul 2010 cuantifică piese precum: pompă, curea transmisie, rulment întinzător, set curea, set șuruburi, anvelopă, jante aluminiu, în timp ce facturile din anul 2011, exhibate de reclamantă adaugă și alte elemente precum: filtru ulei, filtru habitaclu, suport ramă, pompă frână, tampon, ornament, carcasă, lămpi, instalație electrică ( a se vedea în acest sens factura fiscală nr._/8.02.2011).
Privitor la factura fiscală ce nu poartă nici o semnătură ( cea din 23 februarie 2011), instanța reține că proba cu martori nu a stabilit cu certitudine achiziționarea de anvelope în luna februarie a anului 2011, deoarece și facturile inițial emise ( în anul 2010 ), pentru care pârâtul a depus dovada plății, vorbesc de aceleași piese auto, iar martorii nu au putut preciza cu exactitate data achiziționării lor. Rezultă așadar că reclamanta nu a reușit să probeze în privința acesteia comanda concretă de cumpărare anvelope, la data de 23 februarie 2011, în vederea emiterii facturii fiscale_, achiziționarea de către pârât a acestui tip de piese putând fi realizată, la fel de bine prin intermediul facturilor din 2010, achitate.
Factura fiscală nr._/23.02.2011 nu este însușită sub nici o formă de către pârât, iar reclamanta nu a reușit să realizeze dovada onorării unei comenzi exprese, plasate de pârât și neachitate de către acesta. Simpla existență a unei practici în acest sens și a unor raporturi de muncă între părți, până la data de 9.02.2011 nu pot realiza dovada contrară. Or, cel care realizează o propunere în fața instanței trebuie să probeze existența drepturilor de care se prevalează. Deși față de primul ciclu procesual materialul probatoriu a fost suplimentat, prin audierea martorilor propuși de ambele părți, nu au fost relevate aspecte concludente pentru stabilirea împrejurărilor de emitere a acestei prime facturi.
Cu privire la declarațiile date de martorii propuși de reclamantă ( B. C. și R. R.),care nu au putut fi audiați în ședință publică, instanța reține că simpla declarație dată în fața unui notar nu poate echivala cu o declarație de martor, acesta trebuind să fie audiat direct de către instanță. Declarațiile notariale pot avea valoarea unor înscrisuri ce urmează a fi coroborate cu celelalte mijloace de probă. Or, singurul aspect care rezultă în privința facturii nesemnate ( din data de 23 februarie 2011) este cel al refuzului pârâtului de a semna actul, fără oferirea unor explicații suplimentare contabilului societății reclamante. Aceste declarații nu oferă nici un fel de indicii suplimentare, apte de a fi cercetate, în scopul stabilirii datei exacte a realizării pretinsei comenzi de anvelope, livrării efective sau montării lor.
Astfel, având în vedere că factura fiscala . nr._/23.02.2011 emisa de reclamanta nu poarta semnatura paratului, in lipsa unui contract scris existent intre parti ori a altor probe care sa se coroboreze cu aceasta factura, instanta nu poate retine ca in cauza s-a facut dovada existentei unei conventii intre parti referitor la aceasta factura.
Cu totul alta este situația în cazul facturii fiscale_, care poartă o semnătură la rubrica de primire și care a fost contestată de către pârât. În privința acesteia, raportul de expertiză criminalistă grafică a concluzionat următoarele: semnătura contestată nu prezintă nici un indiciu de contrafacere ( de tipul tremurăturilor, firului grafic de calibru constant, întreruperi), relevând un grafism de evoluție medie, care abordează un model aparent simplu, aliteral, de formă grilandat unghiulară, de dimensiune medie și viteză de execuție crescută, coeziune mare, presiune medie de execuție, cu fluctuații firești pe ducte, distribuția presiunii pe parcursul firului grafic fiind caracteristică unor mișcări inscriptorii sincere. Această primă concluzie poate fi rezumată în sensul absenței oricărui indiciu de contrafacere și execuției unei semnături cu anumite elemente definitorii, regăsite în cadrul semnăturilor din scriptele de comparație depuse. Expertul subliniază că modul de execuție al semnăturilor contestate relevă dinamicitate, siguranță, fluență, viteză de execuție, toate „pledând pentru autenticitatea semnăturilor”. Desigur, nu doar aceste trăsături au fost analizate în stabilirea executării semnăturii de către autorul menționat. Expertul a realizat deopotrivă și o examinare a detaliilor constructive ( parte incipientă, mediană și finală cu parafa aferentă), concluzia fiind „existența unor similitudini de ordin general și de detaliu” care permit formularea răspunsului în sensul că semnăturile pentru numele F. C., din cuprinsul facturii fiscale nr._ au fost executate de către o singură persoană. Ulterior, prin examinarea separată a materialelor de comparație puse la dispoziție de pârât, toate fiind postdatate actului contestat, cu excepția unei singure facturi fiscale emise în ianuarie 2011, s-a evidențiat faptul că grafismele conținute de acestea se încadrează în aceeași parametrii grafici. Din coroborarea similitudinilor de ordin general cu lipsa indiciilor de contrafacere, ținând cont deopotrivă de coexistența similitudinilor și a deosebirilor de tip particular relevate de semnăturile utilizate ca model de comparație, de simplitatea modelului semnăturii analizate, de cuantumul grafic al semnăturilor, raportul a furnizat drept concluzie finală faptul că semnăturile din factura fiscală nr._/08.02.2011 au fost executate, probabil de F. C..
Deși pârâtul a încercat să sugereze că singura ocazie cu care s-a mai prezentat, în luna februarie 2011, la sediul unității reclamante, a fost pentru semnarea deciziei de concediere, și că la acel moment a semnat mai multe acte, în cadrul cărora nu își amintește să fi vizualizat și această factură, instanța nu poate reține această apărare ca relevantă. Asumarea pe bază de semnătură a facturii fiscale s-a realizat în deplină cunoștință de cauză, rubrica unei facturi fiscale „semnătură de primire”, în imediata apropiere a căreia figurează suma datorată neputând fi confundată cu alte înscrisuri, astfel cum a intenționat să dovedească pârâtul.
Cu privire la criticile realizate la ultimul termen de judecată de către pârât, privitoare la simplitatea modelului de semnătură și inexistența unor elemente suficiente pentru a permite trasarea unei concluzii certe, instanța constată că acestea sunt înlăturate de analiza realizată în cadrul raportului de expertiză. Această analiză privește similitudinile generale și particulare, comparând o multitudine de elemente componente ale semnăturilor.
Pe cale de consecință, instanța va reține că factura fiscală nr._/08.02.2011 a fost asumată pe bază de semnătură de către pârât, fără ca acesta să dovedească achitarea contravalorii corespunzătoare sau stingerea obligației asumate prin altă modalitate legală.
Instanța va reține prevederile art.969 din vechiul C.civ. ( in vigoare la momentul emiterii facturii ), conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, consacrandu-se astfel principiul fortei obligatorii a contractului, urmarindu-se asigurarea stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice.
Fiind dovedită baza convențională, pârâtului i-ar fi revenit obligația probării îndeplinirii obligației asumate, per a contrario prezumându-se producerea prejudiciului contractual în patrimoniul creditoarei reclamante.
Instanța va admite doar în parte acțiunea formulată, reținând că doar în privința facturii_/08.02.2011 reclamanta a reușit să probeze existența unei convenții, asumarea efectivă a obligației de plată și neonorarea acesteia și urmează a obliga pârâtul la plata sumei de 1176,55 lei, contravaloare factură fiscală ., numărul_, emisă la data de 8.02.2011.
Reținând soluția promovată, precum și culpa procesuală a pârâtului, care prin pasivitatea sa a determinat promovarea prezentei acțiuni, în teemiul art. 274 VCPC, instanța va admite în parte solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul și la plata sumei de 105,12 lei ( contravaloare taxă de timbru și timbru judiciar proporționale cu partea din acțiune admisă), precum și a sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată solicitate expres, la termenul din data de 17 iunie 2015, contravaloare chitanță nr. 108/14.06.2015, în total la plata sumei de 1605,12 lei.
Se va lua act că, în cuvântul pe fond, pârâtul a indicat expres că nu dorește acordarea cheltuielilor de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. M. S.R.L., societatea împotriva căreia a fost deschisă procedura insolvenței, în cursul rejudecării cauzei, cu ultimul sediu social cunoscut în Iași, ., nr.23, J_, CUI_ prin administrator special Dalas Ș. și lichidator judiciar Consultanță, Reorganizare, Lichidare SPRL, cu sediul în Iași, ..27, ., . registrul Formelor de Organizare nr. RFO II-0020, prin lichidator Cărciunescu S., în contradictoriu cu pârâtul F. C., domiciliat în Iași, ..47, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1176,55 lei, contravaloare factură fiscală ., numărul_, emisă la data de 8.02.2011.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a contravalorii facturii fiscale ., numărul_, emisă la data de 23.02.2011.
Admite în parte solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată. Obligă pârâtul și la plata sumei de 105,12 lei ( contravaloare taxă de timbru și timbru judiciar proporționale cu partea din acțiune admisă), precum și a sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată solicitate expres, la termenul din data de 17 iunie 2015, contravaloare chitanță nr. 108/14.06.2015, în total la plata sumei de 1605,12 lei.
Ia act că în cuvântul pe fond, pârâtul a indicat expres că nu dorește acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 30 iunie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
5 ex, 23.07.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6345/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6955/2015.... → |
|---|
