Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 26-10-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 12090/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la data de 26 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - S. T. - A.
GREFIER - A.-S. M.
SENTINTA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta P. M., având ca obiect ordonanță președințială - stabilire program vizitare minor .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul ca procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 26.10.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.06.2015 sub nr._ reclamantul P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. M., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea unui program de legături personale cu minora P. I. L., născută la data de 05.02.2008, program care să fie desfășurat până la soluționarea dosarului nr._/245/2014 al Judecătoriei Iași, având ca obiect divorț.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că este căsătorit cu pârâta din data de 23.10.2004, iar din căsătorie a rezultat minora P. I. L., născută la data de 05.02.2008. A arătat că din anul 2012 pârâta a început să neglijeze viața de familie, să frecventeze cluburile de noapte și a avut numeroase relații extraconjugale. La data de 26.06.2014, pârâta a luat lucruri din imobilul în care locuiau și împreună cu minora s-a mutat într-un apartament închiriat. De atunci, pârâta i-a permis reclamantului să stea cu minora doar atât timp cât aceasta era plecată sau atunci când reclamantul trebuia să cumpere alimente, îmbrăcăminte sau rechizite pentru copil. A precizat reclamantul că în ultimul timp nu mai poate lua legătura cu minora, întrucât telefonul mobil pe care i l-a cumpărat este închis, iar în apartamentul închiriat de pârâtă nu este nimeni. Reclamantul a susținut că pârâta pleacă regulat în Cipru, câte 10-16 zile, abandonând minora la o doamnă și la sora sa. Reclamantul a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 N.C.proc.civ.
În drept, au fost invocate prevederile art.401 C.civ., art.996, art.919 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor și interogatoriul pârâtei. A depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Au fost încuviințate și administrate probele prin înscrisuri și prin declarațiile martorilor.
A fost efectuată ancheta socială la domiciliul fiecărei părți și a fost audiată minora P. I. L., născută la data de 05.02.2008, în Camera de consiliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 23.10.2004, iar din căsătorie a rezultat minora P. I. L., născută la data de 05.02.2008.
Pe rolul Judecătoriei Iași este înregistrat dosarul nr._/245/2014, având ca obiect divorț.
Prin sentința civilă nr.3261/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2014 a fost respinsă cererea formulată de reclamant pe calea ordonanței președințiale, a fost admisă cererea reconvențională și s-a dispus ca, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/245/2014, locuința minorei la mamă și exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorei.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, de la separarea părților în fapt, pârâta i-a permis reclamantului să vadă minora, iar în cursul lunii octombrie 2015 părțile și copilul s-au întâlnit în oraș. Minora merge în vizită la familia surorii pârâtei, aproximativ o dată pe lună, în week-end, iar în vacanța de iarnă 2014-2015, în vacanța de Paști din anul 2015 și în vara anului 2015 a stat câte o săptămână. Minora nu vrea să petreacă timpul cu tatăl său, se întâlnește cu el ca urmare a insistențelor mamei. Reclamantul se întâlnește zilnic cu minora la școală, îi duce pachet cu mâncare, iar în oraș atunci când ambele părți stabilesc de comun acord. Reclamantul i-a cumpărat minorei un telefon mobil, dar este permanent închis. În octombrie 2014, timp de 10 zile, minora a fost lăsată de pârâtă împreună cu o doamnă, iar reclamantul a aflat adresa acesteia și a mers să o vadă.
A relatat martora propusă de reclamant că pârâta nu îi permite acestuia să vadă minora din august 2014, însă acest aspect este cunoscut de la reclamant, astfel că declarația are caracter subiectiv și nu va fi reținută de instanță. Martora a mai precizat că a fost împreună cu reclamantul de 2-3 ori la locuința pârâtei, a bătut în ușă și în geam, dar aceste aspecte nu pot conduce la concluzia că pârâta nu îi permite să vadă copilul, fiind posibil ca în momentele respective pârâta și minora să nu fie acasă.
Din listing-ul convorbirilor telefonice de la filele 83-254 rezultă că între părți există o stare conflictuală, determinată de deteriorarea relațiilor de căsătorie.
Declarațiile de la filele 20-38 nu au valoare probatorie, întrucât persoanele respective nu au fost audiate nemijlocit de către instanță.
Din raportul de anchetă socială reiese că minora locuiește împreună cu reclamanta într-un apartament închiriat, condițiile materiale fiind bune. Minora este elevă în clasa I și este dezvoltată corespunzător vârstei.
Fiind audiată în camera de consiliu, minora a arătat că are o relație foarte bună cu mama. A precizat că a ieșit cu tata în oraș de mai multe ori, ultima dată în primăvara anului 2015. În timpul verii 2015 l-a văzut pe tata cu ocazia serbării, când a strâns-o tare de mână, a vrut să o ia cu el, apoi părinții s-au certat. Tata nu o sună niciodată, nu vine în vizită, iar în perioada în care părinții au locuit împreună, acesta era indiferent față de ea. Nu vrea să petreacă timp cu tatăl ei deoarece vorbește urât cu mama și ei nu îi acordă atenție.
Conform art.997 N.C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În raport de aceste dispoziții legale, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate a se lua pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Conform art.920 C.proc.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Instanța reține că aceste cazuri, în care urgența este prezumată, sunt expres prevăzute de lege, iar stabilirea programului de legături personale nu se numără printre ele, astfel că, deși pe rolul instanței este înregistrat dosarul având ca obiect divorț, se impune analizarea acestei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că nu s-a dovedit urgența stabilirii unui program de legături personale cu minora. Urgența ar putea fi justificată atunci când dreptul părintelui de a menține relații personale ar suferi limitări serioase, care să conducă la suprimarea acestui drept. Între părți există o relație tensionată determinată de procesul de divorț, însă din probele administrate rezultă că reclamantul menține legătura cu minora, o vede în fiecare zi la școală și se întâlnește cu aceasta în oraș atunci când ambele părți stabilesc de comun acord, ultima dată în cursul lunii octombrie 2015, astfel că nu este pusă în pericol relația parentală dintre reclamant și minoră.
Constatând neîndeplinită condiția urgenței, instanța nu va mai analiza celelalte condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.997 C.proc.civ., instanța va respinge cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul P. I., CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat "R. C.", din Iași, ., ., ., J. IAȘI în contradictoriu cu pârâta P. M., CNP_, cu domiciliul în Iasi, ., nr. 4, ., ., județul IAȘI
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea urmând să fie depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2015.
Președinte, Grefier,
S. A.-TeodoraAndronache-S. M.
Red./Tehnored.A.T.S/A.T.S.
4 ex./09.11.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 23/2015.... → |
|---|
