Plângere contravenţională. Sentința nr. 665/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 665/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 665/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ NR. 665/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier V. C.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. V., domiciliat în Bacău, . Bis, ., județul Bacău, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ din 05.10.2014 emis de I. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul B. V. și intimatul I.P.J.V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față;
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr._ /2015, petentul B. V., a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/2014 emis de intimata I. V..
În motivarea plângerii petentul a arătat in esența ca, cele reținute in procesul verbal nu corespund realității, fiind o eroare de apreciere din partea aparatului radat.
În drept plângerea nu a fost motivata.
Intimata legal citata, prin întâmpinare a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata.
La termenul de astăzi instanța a pus în discuție, excepția privind necompetenta teritoriala a Judecătoriei Focșani, și a rămas în pronunțare pe excepție.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată prin întâmpinare de intimata, față de prevederile art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:
Potrivit art.129 alin.1 și 2 pct.3, „necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică: […] în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.” De asemenea, art.126 alin.1 C.proc.civ. prevede că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, afară de cazul când această competență este exclusivă.
per a contrario, în cazul în care pricina nu este privitoare la bunuri sau la alte drepturi de care se poate dispune, părțile nu pot conveni ca pricina să se judece de o anumită instanță, alta decât cea care ar fi competentă din punct de vedere teritorial.
Așadar, cauza de față are ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”, nefiind o pricină privitoare la bunuri, părțile neputând să înlăture competența teritorială prevăzută de art.32 din OG nr.2/2001 conform căruia „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”. Așadar nu este incident în cauză art.113 alin.1 pct.9 C.proc.civ. care prevede o competență alternativă și se referă la fapte ilicite privitoare însă la bunuri sau alte drepturi de care părțile pot dispune.
Potrivit art.130 alin.2 C.proc.civ., necompetența […] teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Prin urmare, intimatul a invocat prin întâmpinare, excepția necompetenței, excepție pe care instanța a pus-o în discuție.
Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârșită in interiorul loc. Marasesti, jud.V., localitate care nu se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Focșani, ci în circumscripția teritorială a Judecătoriei P., jud.V., astfel cum prevede HG nr.337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.
Cauza a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același număr, la data de 20.05.2015.
În fața acestei instanțe, nici una dintre părții nu a mai formulat cereri, probatorii sau excepții.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că, la data de 5.10.2014, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, pe DN2-E85, cu o viteză de 76 de km/h, deși pe sectorul de drum respectiv exista restricție de viteză de 60 km/h, faptă pentru care a fost sancționat cu două puncte de amendă și două de penalizare.
Petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a acului de constatare în litigiu, dintre cele prev. de disp. art.16 sau art.17 din O.G.2/2001, ci numai de netemeinicie a acestuia.
Din înregistrarea pe suport electronic, de la fila 18 din dosar, instanța reține că, așa cum rezultă din înregistrare, la data de 5.10.2014, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, pe DN2-E85, cu o viteză de 76 de km/h, deși pe sectorul de drum respectiv exista restricție de viteză de 60 km/h, altfel spus fapta contravențională descrisă în procesul verbal în litigiu este reală.
În jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Din înregistrarea electronică efectuată în cauză (f.18) depusă rezultă fără nici cea mai mică îndoială că la data de 5.10.2014, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, pe DN2-E85, cu o viteză de 76 de km/h, deși pe sectorul de drum respectiv exista restricție de viteză de 60 km/h, înregistrare făcută cu un mijloc tehnic omologat verificat metrologic, conform dispozițiilor legale, ce nu poate fi contestat.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Revenind la prezenta cauză și reconsiderând cele mai sus reținute, instanța reține că în speță s-a făcut dovada incontestabilă că petentul, la data de 5.10.2014, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, pe DN2-E85, cu o viteză de 76 de km/h, deși pe sectorul de drum respectiv exista restricție de viteză de 60 km/h, și-n atare situație procesul verbal în litigiu este temeinic.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art 34 alin.1 din O.G.2/2001, constată neîntemeiată plângerea de față și urmează să o respingă pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul B. V., domiciliat în Bacău, . Bis, ., județul Bacău, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ din 05.10.2014 emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI V. cu sediul în Focșani, ..12, jud. V., ca fiind neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 05.10.2014, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi:25.06.2015.
PREȘEDINTE,
Jud. S. N. Grefier,
Red.S.N/21.07.2015
Tehnored.C.V/22.07.2015
5 exp.
Aflată în C.O. la data tehnoredactării
S-a semnat de președinte instanță,
C. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 663/2015. Judecătoria PANCIU | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
