Acţiune în constatare. Sentința nr. 1963/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1963/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 1963/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1963
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.02.2016
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. S.
GREFIER: G. M. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari ., nr. 107, având ca obiect „acțiune în constatare”.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din data de 08.02.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.02.2016, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.07.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub numărul_, reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari . instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate obligația sa de plată a cotelor de întreținere aferente imobilului situat în București, ., ., ., sector 4 de la data câștigării imobilului prin actul de adjudecare nr. 1237/20.04.2012, să se stabilească existența sau inexistența datoriei sale față de asociația de proprietari având în vedere sumele deja achitate, să fie obligată pârâta la plata sumei de 372 lei reprezentând contravaloarea notificărilor făcute către asociația de proprietari. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că apartamentul câștigat în urma licitației din data de 20.04.2012 a fost un imobil ce i-a aparținut acesteia și soțului său, iar prin sentința civilă nr. 8275/26.11.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr._/4/2008 în care s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei dintre reclamantă și fostul soț, acest apartament a fost atribuit fostului soț cu obligația de a-i achita o sultă de 24.770 euro, însă, fostul soț nu i-a achitat sulta, iar apartamentul a fost scos la licitație și adjudecat de către reclamantă prin actul de adjudecare. În urma emiterii actului de adjudecare, a dispus evacuarea fostului soț din apartament în octombrie 2012. După câștigarea imobilului, a învederat că a mers la asociația de proprietari să plătească cotele de întreținere din momentul în care a devenit proprietar, dar nu i-au fost primiți banii pe motiv că trebuie să plătească și datoria fostului soț, aspect cu care nu a fost de acord.
De asemenea, a învederat că a plătit în luna decembrie 2012 o sumă de bani, dar pe chitanță i s-a indicat plată parțială fără a se specifica din ce sumă și pe ce perioadă. În luna ianuarie 2013, i s-a trecut pe chitanță plată parțial restantă, de asemenea, fără a se menționa perioada, această situație repetându-se în luna aprilie 2013 și în tot cursul anului 2013. A mai menționat că, în anul 2012, a achitat suma de 150 lei, în anul 2013, a achitat suma de 1.814 lei, iar în anul 2014, până la momentul introducerii acțiunii a achitat suma de 2.370 lei. Astfel, a precizat că nu este de acord să achite datoriile fostului soț pe care i le impută pârâta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1499 - 1500, art. 1510 – 1513 Cod civil, art. 194, art. 1008 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Cu privire la primul capăt de cerere, pârâta a arătat că solicitarea reclamantei de constatare a obligațiilor de plată a cotelor de întreținere nu a fost negată de asociație, obligația rezultând din lege și faptul personal al reclamantei. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, a învederat că sumele achitate cu titlu de cote de întreținere se operează în evidențele asociației în conformitate cu regula potrivit căreia debitele se încasează în ordinea vechimii. Pârâta a mai menționat că actele de executare încheiate de către executorul judecătoresc, respectiv procesul-verbal de licitație nr. 135/23.03.2012 și actul de adjudecare din 20.04.2012 efectuate în dosarul de executare nr. 135/2011 al B.E.J. S. D. au fost încheiate cu eludarea dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 230/2007. De asemenea, pârâta a mai învederat că reclamanta este de rea-credință, întrucât, la data adjudecării imobilului, cunoștea existența unor datorii către asociație și că, doar în perioada 16.02.2011 – 23.03.2012, reclamanta nu a avut calitatea de proprietar al apartamentului, în rest fiind coproprietar, respectiv proprietar exclusiv, datorând cotele de întreținere aferente apartamentului (f. 52-55).
În drept, a invocat art. 1509 Cod civil, art. 20 din Legea nr. 230/2007.
În apărare, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate, reiterând, în esență, susținerile din cererea de chemare în judecată (f. 59-61).
În cauză, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate, propusă de către reclamantă (raportul de expertiză întocmit de către expert contabil C. A. fiind depus la filele 249-253 din dosar, iar completarea acestuia a fost depusă la filele 267-268 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 6735/11.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 09.03.2009, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți încheiată la data de 16.08.1990 și înregistrată sub nr. 1672 în Registrul de stare civilă al Primăriei Sectorului 4 București.
Prin sentința civilă nr. 8275/26.11.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 16.02.2011, s-a dispus sistarea stării de devălmășie existentă între părți cu privire la bunurile dobândite de acestea în timpul căsătoriei și s-a atribuit fostului soț al reclamantei, D. D., în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 190 situat în București, ., ., ., cu obligația acestuia de a achita reclamantei din prezenta cauză o sultă în cuantum de 24.770 euro corespunzătoare cotei de 50% din dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului indicat, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri (f. 3-5).
Potrivit actului de adjudecare din data de 20.04.2012 emis în dosarul de executare nr. 135/2011 al B. S. D., imobilul apartament situat în București, ., ., ., sector 4, înscris în cartea funciară nr._-C1-U68 a Mun. București, sector 4, având număr cadastral 613/190, proprietatea debitorului D. G., a fost adjudecat de către reclamanta din prezenta cauză, C. E.. Potrivit acestui act, imobilul s-a vândut liber de dreptul de uzufruct, uz, abitație, conform extrasului de carte funciară din data de 22.02.2012 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară al Sectorului 4, la prețul de 136.515,75 lei (f. 6).
Cu privire la primele două petite din cererea de chemare în judecată referitoare la constatarea obligației reclamantei de plată a cotelor de întreținere aferente imobilului situat în București, ., ., de la data câștigării imobilului prin actul de adjudecare nr. 1237/20.04.2012 și referitoare la existența sau inexistența datoriei acesteia față de asociația de proprietari, având în vedere sumele de bani deja achitate, instanța reține următoarele:
Până la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 8275/26.11.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2008, respectiv 16.02.2011, prin care s-a dispus sistarea stării de devălmășie existentă între părți cu privire la bunurile dobândite de acestea în timpul căsătoriei și s-a atribuit fostului soț al reclamantei, D. D., în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 190 situat în București, ., ., ., reclamanta și fostul soț, D. D., au avut calitatea de coproprietari ai imobilului menționat.
Potrivit art. 30 alin. 1 din Codul Familiei (aplicabil în speță raportat la data desfacerii căsătoriei dintre părți, respectiv 09.03.2009), bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar conform art. 32 lit. a) din același cod, soții răspund cu bunurile comune pentru cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune. De asemenea, se mai rețin dispozițiile art. 36 din Codul familiei care prevăd că bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei devin bunuri proprii de la data împărțirii lor.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea contabilitate efectuat în cauză (f. 249-251), cotele de întreținere restante la data de 16.02.2011 pentru apartamentul nr. 190 sunt în sumă de 2.917,12 lei.
În consecință, până la data de 16.02.2011, soții, în calitate de coproprietari, răspund în solidar de cheltuielile făcute cu administrarea bunului comun dobândit în timpul căsătoriei în care sunt incluse și cheltuielile privind cotele de întreținere aferente imobilului, astfel că reclamanta și fostul soț, D. D., răspund în solidar pentru suma de 2.917,12 lei aferentă cotelor de întreținere restante la data de 16.02.2011.
În ceea ce privește cotele de întreținere restante aferente apartamentului nr. 190 în cuantum de 4.973,10 lei pentru perioada 16.02.2011 – 20.04.2012 (potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea contabilitate efectuat în cauză și depus la f. 249-251), instanța constată că, în această perioadă, fostul soț al reclamantei, numitul D. D., a avut calitatea de proprietar exclusiv al imobilului ca urmare a ieșirii din indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, potrivit sentinței civile nr. 8275/26.11.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 16.02.2011, astfel că, pentru această perioadă, obligația de achitare a cotelor de întreținere îi revine numitului D. D..
Pârâta, Asociația de Proprietari . că, potrivit art. 1509 Cod civil, debitele se încasează în ordinea vechimii, însă, având în vedere că, pentru perioade diferite, apartamentul nr. 190 a fost deținut de către proprietari diferiți, nu se poate aplica această regulă în speță.
De asemenea, pârâta a arătat că actele de executare încheiate de către executorul judecătoresc, respectiv procesul-verbal de licitație nr. 135/23.03.2012 și actul de adjudecare din 20.04.2012 efectuate în dosarul de executare nr. 135/2011 al B.E.J. S. D. au fost încheiate cu eludarea dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Or, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, proprietarii care își înstrăinează apartamentele sau spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință sunt obligați ca la întocmirea formelor de înstrăinare să facă dovada achitării la zi a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, însă aceste dispozițiile legale nu sunt aplicabile în speță, întrucât înstrăinarea imobilului a avut loc prin executare silită, ci nu în mod voluntar, astfel cum dispun aceste prevederi legale.
Pentru recuperarea sumei de 4.973,10 lei reprezentând cote de întreținere aferente apartamentului nr. 190 pentru perioada 16.02.2011 – 20.04.2012, pârâta se putea îndrepta împotriva fostului proprietar, D. D., ori putea face aplicarea dispozițiilor art.51 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, care prevăd că ”Asociatia de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor si altor spatii proprietati individuale ale proprietarilor din condominiu, precum si un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cota de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, dupa cheltuielile de judecata datorate tuturor creditorilor in interesul carora au fost facute.”
Așadar, legea protejează asociațiile de proprietari împotriva proprietarilor care nu-și plătesc cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari din care fac parte, instituind un privilegiu special imobiliar cu rang prioritar în favoarea asociației asupra apartamentelor și a altor spații proprietăți individuale ale proprietarilor din condominiu. Art. 2333 cod civil definesc privilegiul ca fiind preferința acordată de lege unui creditor în considerarea creanței sale. Același act normativ stabilește, prin dispozițiile art.2335, prioritatea creanțelor privilegiate față de celelalte creanțe.
Dispozițiile art. 863 Cod procedură civilă (art. 563 alin. 1 Cod procedură civilă 1865) stabilesc ordinea de preferință în care se vor satisface creanțele în ipoteza în care la executarea silită participă mai mulți creditori urmăritori sau intervenienți. Aceasta ordine de preferință este menită să satisfacă în mod prioritar anumite creanțe, în funcție de importanța pe care legiuitorul a acordat-o fiecărei clase de creditori reglementate.
Astfel, pentru suma de 4.973,10 lei reprezentând cote de întreținere aferente apartamentului nr. 190 pentru perioada 16.02.2011 – 20.04.2012 și chiar și pentru suma de 2.917,12 lei aferentă cotelor de întreținere restante la data de 16.02.2011, în baza art. 51 din Legea nr. 230/2007 pârâta avea posibilitatea să-și instituie un privilegiu special imobiliar cu rang prioritar pe care să îl înscrie în registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei, la cererea președintelui asociației de proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listă lunară de plată a cotelor de contribuție din care rezultă suma datorată cu titlu de restanță și să intervină astfel în procedura executării silite a imobilului antemenționat pentru a-și recupera sumele datorate către asociația de proprietari cu titlu de cote de întreținere restante. În consecință, instanța va constata că reclamanta nu datorează pârâtei suma de 4.973,10 lei reprezentând cote de întreținere restante aferente apartamentului nr. 190 pentru perioada 16.02.2011 – 20.04.2012.
Referitor la cotele de întreținere restante pentru apartamentul nr. 190 situat în București, ., ., . începând cu data de 20.04.2012 și până în prezent (inclusiv cotele de întreținere afișate aferente ultimei luni – respectiv pentru luna noiembrie 2015 care au fost afișate în luna decembrie, precum și ultima plată efectuată), niciuna dintre părți nu a contestat faptul că acestea sunt datorate exclusiv de către reclamantă.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea contabilitate efectuat în cauză și completat (f. 249-251, 267-268), cotele de întreținere restante pentru apartamentul nr. 190 situat în București, ., ., sector 4 începând cu data de 20.04.2012 și până în prezent (inclusiv cotele de întreținere afișate aferente ultimei luni – respectiv pentru luna noiembrie 2015 care au fost afișate în luna decembrie, precum și ultima plată efectuată, respectiv plățile efectuate în data de 02.02.2016 în sumă de 1.636,67 lei și 1.268,00 lei) sunt în cuantum de 213,30 lei, motiv pentru care instanța va constata că acestea sunt în sarcina reclamantei.
În ceea ce privește al treilea capăt din cererea de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 372 lei reprezentând contravaloarea notificărilor făcute către asociația de proprietari, instanța observă că reclamanta a notificat pârâta, prin intermediul executorului judecătoresc, pentru ca aceasta din urmă să-i încaseze banii pentru cotele de întreținere pe care le datorează asociației de proprietari începând cu luna aprilie 2012, când a devenit proprietarul exclusiv al imobilului în cauză, însă pârâta a refuzat încasarea acestor bani (f. 15-17, 20-21). Având în vedere că reclamanta a dorit să-și îndeplinească obligațiile cu privire la achitarea cotelor de întreținere începând cu data de când a devenit proprietar exclusiv, însă asociația de proprietari nu a fost de acord cu acest fapt, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta să-i achite reclamantei suma de 372 lei reprezentând notificările făcute către Asociația de Proprietari . executorului judecătoresc.
Având în vedere că prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la ultimul termenul de judecată din 08.02.2016 reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1116 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc pentru notificarea pârâtei, deși prin cererea de chemare în judecată aceasta a solicitat doar suma de 372 lei, instanța nu va lua act de această solicitare întrucât, până la acest termen de judecată, reclamanta nu și-a precizat cererea de chemare în judecată în acest sens, deși avea această posibilitate, pârâta neavând cunoștință de această precizare și, în plus, a introdus această cerere precizatoare prin note scrise și nici nu a timbrat-o corespunzător, deși ultima chitanță de plată a contravalorii notificărilor a fost emisă în data de 18.09.2015, astfel că instanța apreciază că nu a fost învestită cu o astfel de cerere precizatoare, motiv pentru care s-a pronunțat cu privire la suma solicitată inițial prin cererea de chemare în judecată, respectiv 372 lei, pentru diferența de până la 1116 lei reclamanta având posibilitatea de a se îndrepta împotriva pârâtei prin cerere separată.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată.
Privitor la cheltuielile de judecată, instanța reține că reclamanta a achitat suma de 460 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 22-23, 48-49) și suma de 800 lei reprezentând onorariu expert.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1100 lei cu titlu cheltuieli de judecată din care suma de 300 lei reprezintă taxă judiciară de timbru (având în vedere că al doilea capăt de cerere a fost admis doar în parte), iar suma de 800 lei reprezintă onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. E., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . fiscal_, cu sediul în București, ., ..
Constată că reclamanta și fostul soț, D. D., răspund în solidar pentru suma de 2.917,12 lei aferentă cotelor de întreținere restante la data de 16.02.2011 pentru apartamentul nr. 190 situat în București, ., ., ..
Constată că reclamanta nu datorează pârâtei suma de 4.973,10 lei reprezentând cote de întreținere restante aferente apartamentului nr. 190, situat în București, ., ., ., pentru perioada 16.02.2011 – 20.04.2012.
Constată că reclamanta datorează pârâtei suma de 213,30 lei reprezentând cote de întreținere restante pentru apartamentul nr. 190 situat în București, ., ., . începând cu data de 20.04.2012 și până în prezent (inclusiv cotele de întreținere afișate aferente ultimei luni – respectiv pentru luna noiembrie 2015 care au fost afișate în luna decembrie, precum și ultima plată efectuată, respectiv plățile efectuate în data de 02.02.2016 în sumă de 1.636,67 lei și 1.268,00 lei).
Obligă pârâta să-i achite reclamantei suma de 372 lei reprezentând notificările făcute către Asociația de Proprietari . executorului judecătoresc.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1100 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. E. S. G. M. G.
Red./tehnored. Jud. RES/Gr. GMG/ Februarie 2016/4 ex.
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 1889/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2232/2016. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
