Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3823/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3823/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 3823/2015
DOSAR NR._ /2015
ROMANIA
JUDECATORIA SIBIU
SENTINȚA CIVILĂ NR.3823
Ședința publică din 24.06.2015
Instanța compusă din :
Președinte : V. C. F. – judecător
Grefier: L.-S. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind reclamantul F. E., CNP_, cu domiciliul în Sibiu, .. 4, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat O. M. D. cu sediul în Sibiu, .. 6, ap. 3, . Sibiu, în contradictoriu cu pârâta F. D.-E., CNP_, cu domiciliul în Italia, localitatea Garbanate Milanese (MI), Provincia Milano, ., nr. 28.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 17.06.2015 când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată la data de 17.03.2014 pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 4._ reclamantul F. E. a chemat în judecată pe pârâta F. D.-E. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- exercitarea în comun a autorității părintești în ceea ce privește pe minora F. A. – A. născută la data de 11.01.2000,
- stabilirea locuinței minorei să se facă la domiciliul reclamantului,
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 2109/MF/2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9797/C/MF/2006 s-a dispus desfacerea din culpa exclusiva a reclamantului a căsătoriei încheiate între reclamant și pârâtă, revenirea reclamantului la numele purtat anterior încheierii căsătoriei precum si încredințarea minorei către mamă.
Reclamantul a arătat că încă de la nașterea copilului, atât pe parcursul căsniciei cât si ulterior divorțului, a participat extrem de activ la viața, creșterea si dezvoltarea acesteia. Întotdeauna s-a preocupat de creșterea, educația, sănătatea ei, a contribuit din toate punctele de vedere, inclusiv financiar si moral, in toate aspectele vieții copilului său. De asemenea, a făcut tot posibilul ca acesteia sa nu ii lipsească nimic, sa ii asigure tot ceea ce este necesar precum și pe cât omenește posibil, tot ceea ce își dorește.
Ulterior pronunțării divorțului pârâta s-a mutat împreună cu fetița in Italia. De atunci si pana in prezent reclamantul a arătat că a făcut tot posibilul pentru a menține o relație cat mai solida intre el și fiica sa, lucru pe care consideră ca a reușit sa îl realizeze.
In luna decembrie a anului 2013 fosta sa soție a fost arestata in Italia iar in prezent se afla in Penitenciar. De atunci si pana in prezent fetița se află în România, locuiește cu reclamantul, iar în prezent este înscrisa la Scoală Generala Nr. 2 din Sibiu, in clasa a VIII-a.
Referitor la locuința minorei, reclamantul a arătat că este în măsură să-i asigure acesteia toate condițiile locative necesare creșterii și educării sale la un nivel cât mai bun. Minora s-a adaptat foarte bine schimbării situației sale locative, schimbării mediului social, dorește să locuiască în continuare alături de tatăl său și de actuala sa soție și nu dorește să revină în Italia chiar dacă mama sa ar ieși din penitenciar.
În motivarea în drept a cererii reclamantul a invocat dispozițiile art. 263, 397, 403, 483 si urm, art.497 Cod Civil, art.8 Regulamentul CE 2201/2003, art.H4CPC, art.2570 Cod Civil, art.411 rap.la art.223 al.2 si art.453 C.proc.civ.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.16).
P. întâmpinarea formulată la data de 21.01.2015, pârâta F. D.-E. prin curator G. L. a solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul stabilirii exercitării în comun a autorității părintești și a solicitat respingerea capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorei la reclamant. De asemenea, a invocat excepția Lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește al doilea petit arătând că minora în vârstă de 14 ani are calitate procesuală activă în introducerea acestei cereri. Pe fondul cauzei a arătat că este inoportună stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantului atâta vreme cât situația de fapt este una temporară iar reclamantul nu face dovada relelor condiții locative sau materiale oferite minorei la domiciliul mamei, ci face doar vorbire despre schimbarea situației de fapt generate de o eventuală detenție, fapt nedovedit.
P. cererea de intervenție voluntară principală formulată de minora F. A. – A. s-a solicitat stabilirea locuinței minorei la reclamant.
La termenul din data de 04.03.2015 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
La termenul din data de 22.04.2015 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile în cauză, reclamantul F. E. și pârâta F. D.-E. s-au căsătorit la data de 14.01.2002.
Din relația de concubinaj a părților, anterior căsătoriei, a rezultat minora F. A. – A. născută la data de 11.01.2000 potrivit certificatului de naștere . nr._ eliberat de Primăria comunei F., județul D. la data de 06.01.2005 (f.9).
P. Sentința civilă nr. 2.109/MF/09.11.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9.797/C/MF/2006 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 14.01.2002, iar minora F. A. – A. născută la data de 11.01.2000 a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei.
- Asupra capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești:
P. cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată de ambii părinți în comun.
Pârâta prin curator nu s-a opus admiterii acestui capăt de cerere.
Exercitarea autorității părintești este reglementată de Capitolul III al titlului IV din Codul civil. În acest sens potrivit art. 483 cod civil autoritatea părinteasca este ansamblul de drepturi si îndatoriri care privesc atât persoana, cat si bunurile copilului si aparțin în mod egal ambilor părinți. În conformitate cu art. 503 alin. (1) Cod civil părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească iar potrivit art. 398 alin. (1) Cod civil, daca exista motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească sa fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Potrivit dispozițiilor art. 486 Cod civil ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al minorului.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”, iar articolul 263 alin.1 din Codul Civil stipulează că orice măsură privitoare la copil trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului.
Din dispozițiile legale de mai sus rezultă că regula este ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți și numai în mod excepțional, atunci când există motive temeinice, din punct de vedere al interesului superior al copilului, instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să se exercite de unul dintre părinți.
În cauză nu a rezultat existența unor motive temeinice pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către unul dintre părinți, iar poziția celor două părți în sensul exercitării în comun a autorității părintești este în concordanță cu interesul superior al copilului.
Din declarația martorei F. O. M. (f.86) rezultă că minora a locuit împreună cu mama sa în Italia până în urmă cu doi ani când s-a mutat în România unde locuiește și în prezent împreună cu tatăl său. Martora a arătat că minora este bine îngrijită de tatăl său și păstrează legătura prin telefon cu mama sa dar nu foarte des.
Martorul M. V. audiat în cauză (f.91) a declarat că minora locuiește cu tatăl său de mai mult de un an, relațiile dintre aceștia sunt bune, tatăl se ocupă de minoră împreună cu soția sa, iar minora se simte bine, vrea să locuiască în continuare cu tatăl său și este foarte atașată de el. Martorul nu a oferit informații privind relațiile minorei cu mama sa.
De asemenea, se reține că prin concluziile raportului de anchetă psihosocială efectuat în cauză s-a propus ca exercitarea autorității părintești să fie exercitată de ambii părinți în comun.
Față de cele de mai sus, instanța va dispune exercitarea în comun a autorității părintești în ceea ce o privește pe minora F. A. – A. născută la data de 11.01.2000, constatând că această modalitate de exercitare a autorității părintești corespunde cu interesul superior al copilului.
- Asupra capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorului:
Potrivit dispozițiilor art. 496 C.civ. Copilul minor locuiește împreună cu părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit 10 ani.
De asemenea, potrivit art. 400 alin 2 Cod civil, dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei ținând seama de interesul său superior.
În cauza de față cele două părți au divorțat prin Sentința civilă nr. 2.109/MF/09.11.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9.797/C/MF/2006. P. aceeași sentință s-a dispus încredințarea minorei F. A. – A. născută la data de 11.01.2000, spre creștere și educare către mama sa.
Hotărârile în materia drepturilor și îndatoririlor părinților față de copii lor minori se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, acestea producându-și efectele atât timp cât împrejurările avute în vedere cu ocazia pronunțării lor rămân neschimbate.
În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru modificarea măsurilor dispuse cu privire la minoră.
Astfel, la data stabilirii locuinței minorei la mamă (09.11.2006) cei doi părinți au convenit că față de vârsta minorei de 6 ani este în interesul său să locuiască împreună cu mama sa.
Așa cum rezultă din declarațiile martorei F. O. M. (f.86) rezultă că părțile s-au despărțit în urmă cu 5 ani, minora a locuit împreună cu mama sa în Italia până în urmă cu doi ani când s-a mutat în România unde locuiește și în prezent împreună cu tatăl său. Martora a arătat că minora este bine îngrijită de tatăl său care se ocupă de aceasta, condițiile materiale de la locuința acestuia sunt foarte bune iar minora nu duce lipsă de nimic. De asemenea, a arătat că minora păstrează legătura prin telefon cu mama sa dar nu foarte des, iar mama este de acord ca minora să locuiască împreună cu tatăl său. Martora a mai arătat că minora are o relație foarte bună cu tatăl său, se înțeleg foarte bine iar tatăl o îngrijește corespunzător. Minora împreună cu tatăl său locuiesc într-un apartament cu 3 camere, minora are camera ei mobilată corespunzător. Minora s-a încadrat foarte bine în România, îi place la Liceul ale cărui cursuri le urmează și și-a făcut prieteni în România. Martora a arătat că nu știe în ce condiții a locuit minora în Italia dar poate să spună că minora este mai mulțumită în România cu tatăl său decât în Italia.
Martorul M. V. audiat în cauză (f.91) a declarat că minora locuiește cu tatăl său de mai mult de un an, relațiile dintre aceștia sunt bune, locuința reprezintă un mediu corespunzător de creștere a copilului, tatăl se ocupă de minoră împreună cu soția sa, iar minora se simte bine, vrea să locuiască în continuare cu tatăl său și este foarte atașată de el.
P. raportul de anchetă psihosocială efectuat în cauză s-a reținut că minora s-a mutat în Sibiu împreună cu tatăl său în octombrie 2013, unde locuiește împreună cu tatăl său și cu soția acestuia. S-a reținut că reclamantul realizează un venit de 1.300 euro/lună iar soția acestuia realizează un venit de 1.300 lei/lună, iar locuința este compusă din trei camere și dependințe, toate modern mobilate și curat întreținute, camera minorei fiind curat întreținută și mobilată cu pat, dulap, LCD, birou studiu și calculator.
Se reține de asemenea că minora a declarat că dorește să rămână în continuare în grija tatălui la domiciliul acestuia, deoarece se înțelege foarte bine cu acesta și cu soția sa și în România are foarte mulți prieteni.
Astfel, instanța constată că de la data încredințării minorului către mama sa s-au schimbat condițiile avute în vedere de instanță atât în privința vârstei minorei, a evoluției relațiilor sale cu fiecare din părinții săi, cu privire la imobilul și mediul în care aceasta locuiește cât și cu privire la posibilitatea celuilalt părinte de a se implica în viața copilului, astfel că este admisibilă promovarea unei noi cereri de stabilire a locuinței minorei fără a se opune autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În privința relației minorei cu părinții săi, instanța reține că potrivit declarațiilor celor doi martori minora este foarte atașată de tatăl său și dorește să locuiască împreună cu acesta, minora având o relație normală și păstrând legătura și cu mama sa care a fost de acord ca în ultimii doi ani aceasta să locuiască în România împreună cu tatăl său.
Astfel, în ce privește relațiile minorei cu părinții, instanța reține că aceasta are o relație mai apropiată cu tatăl său, fiind profund atașată de aceasta, iar tatăl prezintă mai multă disponibilitate pentru îngrijirea minorei și se implică mai mult în viața acesteia.
Se reține de asemenea că potrivit declarațiilor celor doi martori, minora s-a adaptat în România unde urmează cursurile liceului, are prieteni și s-a adaptat și mediului familial locuind de doi ani împreună cu tatăl său și soția acestuia într-un imobil cu trei camere și dependințe ce reprezintă un mediu corespunzător pentru creșterea minorei.
Instanța reține ca relevantă sub aspectul stabilirii locuinței minorei este relația pe care minora o are cu fiecare din părinții săi și disponibilitatea pe care fiecare dintre părinți o manifestă pentru îngrijirea copilului.
În acest sens se reține că tatăl se implică în îngrijirea și educarea minorei iar mama păstrează legătura destul de rar cu minora prin intermediul telefonului, iar în prezenta cauză nu s-a putut lua legătura cu pârâta deși s-a încercat efectuarea a două note telefonice în acest sens, aspect care conturează concluzia că implicarea pârâtei în chestiunile privind creșterea și îngrijirea minorei este foarte redusă.
Așadar, având în vedere considerentele de mai sus, faptul că minora este foarte atașată de tatăl său care prezintă mai multă disponibilitate pentru îngrijirea minorei și se implică mai mult în viața acesteia față de mama sa, având în vedere totodată dorința minorei de a locui în continuare împreună cu tată său, precum și faptul că urmează cursurile liceului în România și s-a adaptat mediului locativ și familial oferit de reclamant, instanța urmează să admită acest capăt de cerere și să stabilească domiciliul minorei la tată.
- Asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată:
Având în vedere soluția pronunțată de admitere a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 453 C.proc.civ. instanța va obliga pârâta F. D.-E. să plătească reclamantului suma de 320 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru (20 lei f.16) și contravaloare onorariu curator (300 lei f.51).
Pentru aceste motive,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. E., CNP_, cu domiciliul în Sibiu, .. 4, ap. 11, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat O. M. D. cu sediul în Sibiu, .. 6, ap. 3, . Sibiu, în contradictoriu cu pârâta F. D.-E., CNP_, cu domiciliul în Italia, localitatea Garbanate Milanese (MI), Provincia Milano, ., nr. 28.
Stabilește ca exercițiul autorității părintești în ceea ce privește pe minora F. A. – A. născută la data de 11.01.2000, să se facă de către ambii părinți în comun.
Stabilește locuința minorei F. A. – A. născută la data de 11.01.2000, la domiciliul reclamantului F. E..
Obligă pârâta F. D.-E. să plătească reclamantului F. E. suma de 320 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. În cazul exercitării acestei căi de atac cererea se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. C. F. L.-S. C.
Red. V.C.F. 25.06.2015
Tehnored. L.S.C. 25.06.2015
Ex. 4 / ..06.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3517/2015. Judecătoria SIBIU | Ordin de protecţie. Sentința nr. 5575/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
