Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 820/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 820/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 820/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 820/2016
Ședința publică din data de: 16.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: A. L.
Grefier: V. I.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant D. E. - S., reclamant D. G. și pe pârât H. C. A., pârât Z. E. A., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamanți, personal și asistați de avocat V. F., cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică, pârâtul H. C. A. personal și asistat de avocat M. I., lipsind pârâta Z. E. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se identifică pârâtul H. C. A., cu CI . nr._, reținându-se numele corect al acestuia.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței Judecătoriei Sibiu.
Reprezentantul reclamanților arată că Judecătoria Sibiu este competentă, având în vedere domiciliul copilului.
Reprezentanta pârâtului arată că Judecătoria Sibiu este competentă.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 1 și 2 din Lg. 304/2004, art.998 rap. la art.915 și art.94 pct.1 lit.a C.p.c.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Reprezentantul reclamanților solicită încuviințarea probei cu înscrisuri de la dosar. De asemenea, solicită audierea pârâtului.
Reprezentanta pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Precizează că pârâtul a venit recent din Spania și este angajat de doar 2 zile. Anterior nu a realizat venituri.
Pârâtul, personal arată că este de acord cu toate capetele de cerere are reclamanților, astfel cum se arată și în raportul de anchetă psihosocială.
Reprezentanta pârâtului arată că nu știe unde se află în prezent pârâta Z. E. A..
Reprezentantul reclamanților arată că pârâta nu are un domiciliu stabil și se află în imposibilitatea de a se ocupa de copil. Precizează că acesta este bine îngrijit de bunici.
În baza art.258 rap. la art.255 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru părți, apreciind că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea cauzei.
Instanța constată că pârâtul achiesează la cererea reclamanților.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Solicită stabilirea locuinței minorului la domiciliul bunicilor materni, precum și exercitarea autorității părintești de către aceștia, până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/306/2015.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
JUDECĂTORIA,
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /2015 din 29.01.2016, formulată de reclamanții D. E. S. și D. G., în contradictoriu cu pârâții H. C. A. și Z. E. A., s-a solicitat instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună plasarea copilului H. A. G., născut la 13.11.2012, la bunicii materni, cu consecința exercitării autorității părintești asupra minorului de către reclamanți și stabilirea locuinței minorului la domiciliul bunicilor materni, din Sibiu, ., etaj 1 .> În fapt s-a arătat că minorul este copilul din afara căsătoriei al pârâților si a fost crescut și îngrijit până la acest moment de către bunicii materni, la domiciliul acestora.
Situația juridică a minorului a fost stabilita prin sentința 3907/2015, prin care s-a dispus exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată și stabilirea locuinței copilului la domiciliul legal al acestuia, care nu era altul decât locuința reclamanților.
În dosarul_ chiar tatăl copilului arata că îngrijirea copilului se realizează corespunzător de către „mama paratei", respectiv bunicii materni, care asigura copilului mediul corespunzător pentru creșterea si educarea copilului.
Aceste împrejurări, afirmate de catre tatăl copilului ca reclamant, și necontestate de catre mamă, ca pârâtă, au ramas stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința nr. 3907/2015.,
Ulterior pronunțării acestei hotărâri, tatăl copilului a plecat in Spania, lăsând copilul în grija bunicilor materni. In afara unor mici atenții si cadouri pentru copil, contribuția efectiva a tatălui la creșterea copilului a fost una mai puțin decât simbolica, astfel ca singurii care s-au ocupat efectiv si complet de creșterea acestui copil au fost reclamanții. Este absolut lipsit de echivoc ca îngrijirea, educația acordată copilului, condițiile asigurate acestuia, au fost cele mai bune, acestea fiind evidente in comportamentul copilului,chiar Ia aceasta vârsta frageda.
În toată această perioadă, inclusiv în cea anterioară pronunțării hotărârii sus-arătate, nici unul dintre părinții copilului nu au locuit pe ., din Sibiu, asa cum nici in prezent nu locuiesc.
De puțin timp, tatăl copilului a revenit in tara din Spania si a încercat sa reia legătura cu copilul. Aceasta reluare a legăturii este una dificilă, in condițiile în care si copilul manifesta rezistență, speriat de o posibila modificare a mediului său, pe de o parte, iar pe de alta parte, tatăl, lipsit de experiența creșterii copilului si de legătura cu copilul până la această vârstă, se adaptează greu unei astfel de relații, în care este nevoie de răbdare, care nu-1 caracterizează.
Dincolo de toate acestea, acțiunea reclamantei formulate în dosarul nr._ a fost de natura sa reaprindă disputa dintre cei doi, copilul fiind folosit ca obiect al acestei dispute. Astfel, fiecare dintre cei doi părinți crede ca poate determina suferința celuilalt prin arogarea unor drepturi asupra copilului. Nici unul dintre cei doi nu se gândesc însă efectiv, ca părinte, la interesul superior al acestuia în înțelesul general și special prevăzut de legiuitor. La acest moment, stârnit de acțiunea reclamantei, tatăl copilului intenționează să ducă copilul in Spania, cu singurul scop de a împiedica legătura acesteia cu copilul.
Acest copil are nevoie, pe lângă celelalte necesare creșterii si educării, și de stabilitate, confort si sentimentul de securitate, care până la acest moment au fost asigurate de bunicii materni, la domiciliul acestora.
Vârsta copilului este fragedă, mama copilului nu a fost in măsura a se preocupa de creșterea si îngrijirea sa, iar tatăl a abandonat copilul in mâinile bunicilor materni, care si pana in vara anului 2015 au fost singurii care s-au ocupat de creșterea si educare lor, la domiciliul lor, astfel că doar aceștia sunt în măsura să asigure o creștere si educare corespunzătoare copilului.
Strict procedural, ne aflam în situația prevăzuta de art. 505 (2) C.civil, coroborat cu dispozițiile art. 399 C.civil, minorul aflându-se în situația excepțională prevăzuta de legiuitor, fata de care, interesul superior al acestuia este ca locuința sa fie menținută aceeași - cu precizarea ca este domiciliul bunicilor materni, unde doar aceștia locuiesc, nu pârâtul și nici reclamanta, iar autoritatea părinteasca să fie exercitata de bunicii materni, reclamanții.
Este în interesul superior al copilului ca situația existențiala a acestuia sa nu fie modificata pana la stabilirea modalității in care interesul sau este cel mai bine protejat, astfel ca pentru a preveni orice fel de ruperi ale acestuia din mediul in care a crescut pana la aceasta vârsta, orice expunere la situații de insecuritate, se impune luarea de urgenta a măsurii solicitate, care ar împiedica posibilitatea tatălui de a-l deplasa în altă țară.
Aceasta intenție a fost deja declarata de acesta, care a si solicitat eliberarea pașaportului copilului, cu intenția de a deplasa copilul, fără acordul mamei, in Spania.
Pârâtul nu deține în Spania o locuința corespunzătoare, nu are timpul necesar creșterii si educării unui copil de 3 ani, iar copilul este speriat de astfel de schimbări.
În drept s-au invocat prevederile art. 997 si urm. Cpr.civ., raportat la art. 399 si 400 alin. 3 C.civ.
S-a anulat taxa judiciară de timbru de 40 de lei, în baza OUG 80/2013.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, iar pârâtul H. C. A. s-a prezentat în fața instanței și a declarat că este de acord cu admiterea cererii.
S-au depus la dosar sentința civilă nr. 3907/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu, certificat de naștere al minorului, acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu în dosar nr._/306/2015, cererea de intervenție principală formulată de reclamanți în acel dosar, caracterizarea minorului preșcolar, contract individual de muncă al pârâtului H. C. A., alte înscrisuri, s-a efectuat anchetă socială la domiciliul reclamantului.
Din proba cu înscrisuri administrată în cauză instanța reține că minorul H. A. G., născut la 13.11.2012 este fiul pârâților H. C. A. și Z. E. A. (fila 16), iar în prezent se află în grija reclamanților D. E. S. – bunica maternă și D. G. – soțul acesteia.
Prin sentința civilă nr. 3907/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ s-a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minor în exclusivitate de către tată, stabilirea locuinței minorului la acesta, în Sibiu, ., . și obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Așa cum s-a reținut în considerentele acelei sentințe, cum recunoaște și pârâtul în cauza de față, după întoarcerea părinților cu minorul din Spania, în final acesta a fost abandonat de mamă, lăsat în grija exclusivă tatălui și a bunicilor materni, iar ulterior și tatăl pârât a plecat din nou în Spania, minorul rămânând doar cu bunica maternă și soțul acesteia, reclamanții în cauză.
Din ancheta socială efectuată în cauză la domiciliul reclamanților din Sibiu, ., . și caracterizarea minorului de către directorul Grădiniței nr. 17 Sibiu, se reține că reclamanții s-au ocupat și se îngrijesc în continuare de minor, îi asigură condiții corespunzătoare de locuit, toate cele necesare pentru creșterea și educarea minorului, copilul frecventează grădinița și are un comportament și o dezvoltare corespunzătoare vârstei sale. Minorul este puternic atașat de reclamanți, iar aceștia manifestă în mod deosebit afectivitate, grijă și preocupare pentru persoana minorului. (filele 36-39, 41 ale dosarului)
Pârâtul, deși întors în țară înainte de pronunțarea prezentei sentințe, a făcut dovada că are un loc de muncă în Sibiu, însă a recunoscut că nu poate să ofere condiții corespunzătoare de locuit minorului, nu se poate ocupa de creșterea și educarea lui.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu în dosar nr._/306/2015, mama minorului a solicitat instanței să dispună exercitarea autorității părintești în comun de către părinții minorului, stabilirea locuinței minorului la aceasta în Sibiu, ., ., jud. Sibiu și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.(filele 10-12)
În acest dosar, reclamanții în cauza de față au formulat intervenție în interes propriu solicitând plasarea copilului H. A. G., născut la 13.11.2012, la bunicii materni, exercitarea autorității părintești asupra minorului de către reclamanți și stabilirea locuinței minorului la domiciliul bunicilor materni, din Sibiu, ., etaj 1 .. (filele 7-9)
Potrivit art. 399 alin. 1 C.civ., în mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.
Conform art. 403 alin. 3 C.civ., în mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța de tutelă poate stabili locuința acestuia la bunici, sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.
Art. 2 din Legea nr. 272/2004 stipulează că ”(1)Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.(2)Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.(4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.
Procedural sunt aplicabile dispozițiile art. 998 alin. Cpr.civ., potrivit cărora instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparențe de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice…”
Verificând îndeplinirea condițiilor de impuse astfel de lege pentru luarea măsurilor solicitate de reclamanți, se reține că sub aspectul urgenței, cerința legală este îndeplinită întrucât minorul, asupra căruia doar tatăl poate exercita autoritatea părintească în prezent, are nevoie de stabilitate în relația cu persoanele care se îngrijesc efectiv de copil, cu care minorul a dezvoltat o legătură afectivă puternică, de atașament, precum și de condiții de locuit corespunzătoare în continuare, de toate cele necesare pentru sănătatea, educația și învățătura sa, iar schimbarea acestui mediu de către tată, care nu se poate ocupa în prezent de minor, este contrară interesului copilului.
În ceea ce privește condiția vremelniciei, aceasta este de asemenea îndeplinită întrucât măsurile solicitate de reclamanți sunt pentru o perioadă limitată de timp, până la soluționarea dosarului nr._/306/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu.
În privința ultimei condiții, a neprejudecării fondului,instanța reține că măsurile e solicitate nu au caracter definitiv, fondul cererilor reclamanților în această privință urmând a se analiza și rezolva în dosarul nr._/306/2015 în procedura de drept comun, cu administrarea unui probatoriu mai amplu.
Se constată de asemenea că bunica maternă și soțul acesteia, reclamanții în cauză sunt persoanele care s-au ocupat și continuă să se îngrijească de minor, îi asigură toate condițiile pentru creștere și, educare, îndeplinind astfel și condiția aparenței dreptului, fiind în măsură să solicite a se dispune măsurile ce fac obiectul cererii de față.
Pentru cele mai sus arătate, având în vedere și achiesarea pârâtului la cererea reclamanților, în baza art. 997, 999 C.pr.civ., cu aplicarea art. 399 alin. 1, 400 alin. 3 și 505 alin. 2 C.civ., precum și art. 2 din Legea 272/2004, se va admite acțiunea reclamanților și în consecință se va dispune în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului nr._/306/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, plasarea minorului H. A. G., născut la data de 13.11.2012 la reclamanți, exercitarea de către aceștia a drepturilor și îndatoririlor părintești cu privire la persoana minorului, stabilirea în această perioadă a locuinței minorului H. A. G., la reclamanți în Sibiu, ., ., jud. Sibiu.
În baza art. 399 alin. 2 C.civ., drepturile cu privire la bunurile minorului se exercită în această perioadă de tatăl pârât H. C. A., conform sentinței civile nr. 3907/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții D. E. S. și D. G., ambii domiciliați în Sibiu, ., ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâții H. C. A. domiciliat în Sibiu, ., ., jud. Sibiu și Z. E. A. domiciliată în Sibiu, ., . și în consecință:
Dispune în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului nr._/306/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, plasarea minorului H. A. G., născut la data de 13.11.2012 la reclamanți și exercitarea de către aceștia a drepturilor și îndatoririlor părintești cu privire la persoana minorului.
Drepturile cu privire la bunurile minorului se exercită în această perioadă de tatăl pârât H. C. A..
Stabilește în mod provizoriu locuința minorului H. A. G., la reclamanți în Sibiu, ., ., jud. Sibiu, până la soluționarea dosarului nr._/306/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare. Calea de atac se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2016.
Președinte, Grefier,
A. L. V. I.
Red. AL 18.02.2016
Tehno.IV.
6 ex.
4 ex.ef.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 807/2016. Judecătoria SIBIU → |
|---|
