Pensie întreţinere. Sentința nr. 1265/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1265/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1265/2015
Operator date cu caracter personal 3192
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILA Nr. 1265/2015
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta C. M. și pe pârâtul C. C. N., având ca obiect exercitarea autorității părintești ș.a.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta C. M. asistată de av.F. M., lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La fila 56 din dosar s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 40 lei, pentru cererea reconvențională.
Av.F. M. reprezentanta reclamantei, învederează că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind cererii de formulat în cauză, instanța, în temeiul disp.art.392 NCPC deschide dezbaterile asupra fondului.
Av.F. M., reprezentanta reclamantei având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, să se dispună exercitarea autorității părintești de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului la mamă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Referitor la cererea reconvențională solicită admiterea în parte a acesteia, stabilirea unui program de vizitare al minorului conform răspunsului la întâmpinare formulat, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, aleatoriu în sistem informatic, sub număr de dosar_ la data de 22.06.2015, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. C. N., solicitând să se dispună cu privire la exercitarea autorității părintești de către reclamantă asupra minorului C. L.-G., născut la data de 23 noiembrie 2014 și stabilirea locuinței minorului la locuința mamei reclamante, stabilirea contribuției ambilor părinți la cheltuielile de creștere, educare și învățare a minorului, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului calculată în funcție de veniturile realizate de pârât sau în funcție de venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că l-a cunoscut pe pârât în urmă cu 5 ani și în iarna anului 2013 au început o relație în urma căreia s-a născut minorul C. L.-G..
Reclamanta a arătat că locuia în satul Filitelnic, iar pârâtul locuia în satul G. jud. T. .
Reclamanta frecventa cursurile școlii sanitare din Sighișoara și nu putea renunța la școală pentru a se putea muta în satul pârâtului, însă de comun acord au hotărât ca după terminarea școlii și când copilul va crește, să se mute la pârât.
În 23 noiembrie 2014, reclamanta a născut iar pârâtul a stat cu ea și cu fiul lor două săptămâni, după care s-a reîntors în satul în care locuia.
Reclamanta a susținut că l-a vizitat pe pârât de C., însă a stat doar două săptămâni, după care a fost nevoită să se reîntoarcă, întrucât minorul s-a îmbolnăvit, iar în Timișoara nu a fost primită cu copilul la spital.
Reclamanta a mai menționat că ,faptul că a rămas însărcinată 1-a bucurat pe pârât, însă nu a avut aceeași atitudine și stare după ce a născut. Practic, i-a părăsit, nu i-a mai acordat nici un sprijin nici moral și nici financiar în creșterea băiețelului, nu a mai contactat-o de 3 luni,nu s-a mai interesat de fiul lor și, din informațiile pe care le are, pârâtul muncește în Germania.
Reclamanta a învederat că locuiesc în satul Filitelnic în casa părintească, alături de alți doi frați mai mari care o ajută în creșterea copilului,atât moral cât și financiar, întrucât aceștia au o fermă de animale iar casa este compusă din 3 camere, bucătărie și anexe.
În drept reclamanta a invocat disp.art. 398, 400, 486, 487, 488, 507, 505, 529, 530, 532 din Codul civil, art. 194, 435 NCPC.
De către reclamantă s-au anexat următoarele înscrisuri în probațiune: Dovada achitării taxei judiciare de timbru, Împuternicire avocațială, certificatul de naștere al minorului.
La data de 23 iulie 2015 pârâtul C. C. –N. a depus întâmpinare și cerere reconvențională(f.12-15 din dosar) prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sighișoara.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorului C. L.-G. născut la 23.11.2014, de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantei, stabilirea contribuției ambilor părinți la cheltuielile de creștere și educare a minorului, stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului în cota de ¼ din venitul minim pe economie, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul prin stabilirea unui program de vizitare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția de necompetentă teritorială, pârâtul a învederat că este incidentă regula de stabilire a competenței teritoriale în funcție de domiciliul pârâtului, conform prev.art.107 C.pr.civ și că potrivit disp.art.113 al.1 pct.2 C.pr.civ. Judecătoria Sighișoara este competentă doar cu judecarea capătului de cerere privind stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În fapt s-a arătat că a început o relație cu reclamanta în urmă cu câțiva ani, care a sperat să se finalizeze cu o căsătorie și că, în data de 23.11.2014 s-a născut fiul lor L.-G., pe care amândoi l-au dorit, pe care-l iubește și căruia dorește să-i fie alături.
Pârâtul a învederat că locuiește alături de părinții săi în localitatea G. din județul T., unde și-a cumpărat o parcelă de teren și a început construcția unei case, în care urma să locuiască cu reclamanta și cu fiul lor, însă, întrucât reclamanta frecventa cursurile unei școli în Sighișoara, au hotărât de comun acord ca până la finalizarea studiilor, reclamanta să locuiască în satul Filitelnic cu copilul și familia ei, după care să se mute împreună în casa pe care el o construia în localitatea de domiciliu.
Pârâtul a arătat că relațiile dintre ei au fost foarte apropiate, după nașterea copilului a stat 2 săptămâni cu ea și cu copilul, a contribuit la cheltuielile generate de naștere și toate cele necesare copilului, că din Timișoara a cumpărat cărucior, haine, premergător pentru copil, toate acestea în valoare de 1500 lei pe care le-a dus reclamantei imediat după naștere.
Pârâtul a susținut că a fost angajat la o firmă de construcții în Timișoara și, lucra în weekend-uri de multe ori, astfel încât patronul să îi lase liber o săptămână la sfârșitul lunii în care pleca să fie alături de reclamantă și de fiul lor, că întotdeauna ducea bani și alimente care le ajungeau pentru 3 săptămâni, până ce el revenea.
Pârâtul a susținut că intenționau ca, după sărbătorile de Paști, să se căsătorească și să facă și botezul copilului, însă, fără motiv, reclamanta s-a răzgândit, anunțându-l telefonic că nu mai vrea să facă nici nunta, nici botezul, iar motivul pe care îl bănuiește că a determinat-o să nu-și mai dorească o familie alături de el, este acela că au religii diferite, el fiind ortodox, iar reclamanta protestantă.
Pârâtul a mai susținut că, contrar celor menționate de către reclamantă, nu a avut niciun motiv să-i neglijeze, chiar dacă era la distanță, ei fiind familia lui, nu a fost niciodată agresiv cu reclamanta sau cu copilul, nu s-a implicat în relații cu alte femei, că relația cu reclamanta s-a încheiat strict din inițiativa ei, în urma unui apel telefonic în luna aprilie prin care a fost anunțat că nu mai dorește nimic de la el.
Cu toate acestea, pârâtul a continuat să o sune, să-i ceară explicații și să-i trimită bani lunar în cont pentru copil.
Referitor la exercitarea autorității părintești, s-au invocat dispozițiile art. 397, art. 398 C.civ., art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004, și pârâtul a arătat că dorește să se implice în creșterea și educarea minorului, că nu și-a neglijat copilul, că fost alături reclamantă atât financiar cât și moral, chiar dacă petrecea cu ei doar o săptămână pe lună.
În ceea ce privește plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, pârâtul a arătat că este de acord să contribuie cu o sumă lunară în cuantum de 1/4 din venitul minim pe economie, deoarece nu este angajat cu contract de muncă .
Prin aceeași cerere reconvențională pârâtul a solicitat stabilirea unui program de vizitare al minorului, 2 weekend-uri în fiecare lună, de vineri de la ora 15,00 până duminică ora 18,00, să petreacă împreună cu minorul, în anii pari Crăciunul, iar in anii impari Paștele, iar după ce minorul va împlini vârsta de 3 ani să petreacă împreună câte 1 luna de zile în vacanța de vară.
Pârâtul a mai solicitat, în conformitate cu disp.art.15 din Legea 272/2004, obligarea reclamantei să-l informeze cu privire la evoluția stării de sănătate a minorului, să-i permită să comunice cu minorul telefonic, prin scrisori, internet sau alte mijloace la distanță, atunci când acesta va avea vârsta să poată comunica.
La data de 6 august, reclamanta a răspuns la întâmpinare (f.25-28 din dosar), prin care a solicitat respingerea excepției de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Sighișoara invocată de către pârât și în consecință respingerea cererii de declinare a cauzei către Judecătoria Timișoara.
S-au invocat de către reclamantă disp.art. 114 alin.l NCPC care prevede că cererile privind ocrotirea persoanelor fizice date de Codul Civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Disp.art. 106 NCC arată că, ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.
Reclamanta a arătat că minorul care are 8 luni, locuiește împreună cu ea în satul Filitelnic, . circumscripția teritorială a Judecătoriei Sighișoara.
De asemenea, reclamanta a învederat că este de acord ca exercitarea autorității părintești asupra minorului C. L.-G., născut la data de 23.11.2014 să fie exercitată de ambii părinți, iar în privința solicitării exercitării dreptului de a avea legături personale cu minorul prin intermediul programului de vizită și convorbiri prin orice fel de mijloace, este de acord, însă, având în vedere că minorul are doar 8 luni, la acest moment nu poate fi vorba de luarea minorului la domiciliul pârâtului un interval de câteva ore, câteva zile sau chiar o perioadă mai îndelungată de timp.
Referitor la programul solicitat de către pârât, reclamanta a arătat că este de acord ca pârâtul să-1 viziteze pe minor în prima și a treia săptămână din lună, în zilele de vineri, sâmbătă și duminică între orele 15,00 -18,00 la locuința minorului.
Referitor la solicitările pârâtului de a petrece Sărbătoarea Crăciunului și Sărbătoarea Paștelui, începând cu vârsta de 3 ani și ca minorul să petreacă cu pârâtul o lună de zile vacanța de vară, reclamanta nu a fost de acord,
Datorită vârstei fragede a minorului, a faptului că acesta este dependent la acest moment de ea, reclamanta a învederat că programul solicitat de pârât nu este adaptat vârstei minorului, însă, odată cu creșterea minorului, se poate modifica programul de vizită și că stabilirea programului de vizitare a copilului se poate face raportat la vârsta copilului și ținând seama de principiul că dreptul părintelui trebuie exercitat în raport cu interesul superior al copilului.
De către reclamantă s-a învederat că starea de fapt descrisă de către pârât, nu corespunde în totalitate adevărului, întrucât sumele de bani alocate de pârât pentru întreținerea și creșterea fiului său erau între 50-100 lei pe lună, în condițiile în care acesta avea loc de muncă în Germania.
S-a mai susținut că, nu corespunde adevărului că s-a început construcția unei case încă din perioada în care erau împreună, întrucât în perioada Sărbătorilor de C. 2014, nu era începută nici o construcție.
În privința botezului au existat neînțelegeri între ei datorită faptului că pârâtul a plecat din țară, nicidecum din cauza religiilor diferite pe care le aveau .
Cât timp pârâtul a lucrat la o firmă de construcții din Timișoara, la sfârșit de săptămână când mergea acasă la reclamantă îi lăsa pentru minor între 50-100 lei, bani care trebuiau să îi ajungă mai multe săptămâni, iar căruciorul, hainele și premergătorul, le-a primit de la cumnata pârâtului cu condiția să i le restituie când va avea nevoie și ea de ele sau dacă altcineva din familia sa va avea nevoie.
Reclamanta a mai învederat că pe perioada cât a fost internată la maternitate a primit de la pârât două prosoape și apă, alte cheltuieli nu a suportat.
In ceea ce privește exercitarea autorității părintești asupra minorului, reclamanta a susținut că inițial a solicitat să fie exercitată doar de către ea, necunoscând poziția pârâtului, însă având în vedere că acesta este de acord cu exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, nu se opune .
În drept s-au invocat disp.art.205 NCPC.
La cererea instanței, a fost efectuată anchetă socială la domiciliul părților respectiv la domiciliul reclamantei din .(f. 39-40 din dosar) și la domiciliul pârâtului în . (f.42-44 din dosar).
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța constată și reține următoarele:
În iarna anului 2013, părțile au început o relație, în urma căreia s-a născut minorul C. L. –G., la data de 23.11.2014 . După sărbătorile de C. din anul 2014 când reclamanta l-a vizitat pe pârât la domiciliul acestuia, relația de conviețuire dintre părți a încetat.
Prin dispozițiile art. 400, 438 și 496 din Noul Cod Civil, se reglementează obligația instanței de a se pronunța cu privire la modul de exercitare a autorității părintești asupra copiilor minori, ca și asupra locuinței acestora, în speța dedusă judecății, instanța constatând, față de vârsta minorului și conduita părților că este în interesul minorului, ca autoritatea părintească să se exercite de către ambii părinți, adică atât de către reclamantă, cât și de către pârâtul - reclamant reconvențional din cauză, neexistând vreuna din situațiile reglementate cu caracter de excepție prin dispozițiile art. 398 alin. 1 NCC, care să conducă la formarea convingerii instanței în sensul ca exercitarea autorității părintești să se efectueze exclusiv de către unul dintre părinți, aceleași criterii funcționând și în privința stabilirii locuinței copilului minor, care urmează să se dispună a fi la mama pârâtă, constatând că, față de situația de fapt, acesta este interesul copilului, întrucât reclamanta îi poate asigura condiții bune de locuit, creștere și educare, corespunzătoare vârstei, după cum a probat cu înscrisurile depuse la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 402 Cod civil, instanța este obligată să stabilească contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în mod corespunzător fiind aplicabile prevederile art. 499 al. 1 Cod civil, în conformitate cu care, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
În consecință, instanța, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 529 al. 1 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijlocele celui care urmează a o plăti, ca și pe cele ale art. 529 al. 2 Cod civil, în conformitate cu care, atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la 1/4 din venitul său lunar net pentru un copil, cu observarea și a dispozițiilor art. 530, 532, 533 al 1 Cod civil, care reglementează data de la care se datorează pensia de întreținere și modalitățile de executare ale acestei obligații, urmează ca, conform textelor de lege aplicabile materiei citate anterior, să oblige reclamantul reconvențional din cauză, să presteze întreținere lunar, în favoarea minorului, cu echivalent bănesc de 200 lei lunar, ținând seama de nevoile concrete ale acestuia, deduse din vârstă și din mediul de trai, de la data introducerii acțiunii, 22.06.2015, și până la majoratul minorului, constatându-se că nu există neînțelegeri între părți sub acest aspect și că acest cuantum și modalitate de stabilire a obligației de întreținere corespund interesului copilului minor.
Petitul din cererea reconvențională cu privire la încuviințarea programului de legături personale ale reclamantului cu minorul (f.15 din dosar), va fi încuviințat în parte, în acord cu prev.art.401 C.civil, cu respectarea principiului interesului superior al copilului minor, care la vârsta pe care minorul o prezintă va fi în limitele următoare: în prima și a treia săptămână din fiecare lună începând de vineri orele 15,00 și până duminica la orele 18,00, în anii pari de sărbătoarea Crăciunului iar în anii impari de sărbătoarea Paștelui, timp de trei zile începând cu preziua acestor sărbători.
Restul solicitărilor cu acest obiect sunt prematur formulate, instanța neputând aprecia temeinicia oportunitatea acestor măsuri pentru viitor, ci ele ar trebui să poată fi analizate la momentul actual al formulării cererii ceea ce nu este posibil dată fiind vârsta frageda a copilului. Mai mult nu s-a dovedit interesul în înțeles procesual cu privire la acestea, cât timp poziția reclamantei – pârâte reconvenționale este aceea de conlucrare cu pârâtul în privința chestiunilor curente care îl privesc pe copil, neexistând în concret neînțelegeri sub aceste aspecte. De altfel, reclamantul reconvențional are posibilitatea să formuleze oricând cerere de modificare a acestor măsuri în interesul minorului conform vârstei și stadiului formelor de învățământ pe care acesta le va urma.
Petitul accesoriu având ca obiect cheltuieli de judecată din acțiunea introductivă rămâne fără obiect,, dat fiind că se va dispune compensarea cheltuielilor de judecată ale părților, conform art.453 alin.2, față de soluția admiterii în parte a cererilor formulate de către părți în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte atât acțiunea reclamantei C. M. domiciliată în comuna Bălăușeri, ., jud. M., formulată în contradictoriu cu pârâtul C. C. – N., domiciliat în satul G. nr.866, ., f.f.l. în G., ., jud.T., cât și cererea reconvențională formulată între aceleași părți și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului C. L. - G., născut la 23.11.2014, să fie exercitată de către ambii părinți,adică atât de către reclamantă, cât și de către pârât.
Stabilește locuința minorului la mama reclamantă.
Obligă pe pârât, în calitate de tată, la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului C. L. - G. în echivalent bănesc de 200 lei lunar, începând cu data de 22.06.2015 și până la majoratul minorului.
Încuviințează pârâtului reclamant reconvențional să aibă legături personale cu același minor după cum urmează: în prima și a treia săptămână din fiecare lună începând de vineri orele 15,00 și până duminica la orele 18,00, în anii pari de sărbătoarea Crăciunului iar în anii impari de sărbătoarea Paștelui, timp de trei zile începând cu preziua acestor sărbători.
Compensează cheltuielile de judecată ale părților.
Respinge restul petitelor din cererea reconvențională și acțiunea introductivă.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.
Președinte, L. M. | ||
Grefier, M. H. |
L.M/M.H. 23 Noiembrie 2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1258/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 117/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA → |
|---|
