Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC. Sentința nr. 1155/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1155/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1155/2015
Dosar nr._ - autorizare executare obligație de a face -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1155
Ședința publică din data de 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea acțiunii civile având ca obiect „autorizare executare obligație de a face” formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele Direcția Genrală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 19.11.2014 sub numărul de dosar_ , reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a formulat o cerere de autorizare privind executarea obligației de a face și a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună autorizarea acesteia, de a executa, prin intermediul executorului judecătoresc, în numele și pe cheltuiala debitoarelor, obligația de a face cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă a Judecătoriei Suceava nr. 2074 din data de 26.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, respectiv punerea în executare a sentinței civile nr. 859 din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul_ */a1 cu privire la debitorii Lăcătus N. A. și E. D. B.; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în dosarul_ */a1 al Tribunalului Suceava, ca urmare a falimentului debitoarei ., s-a dispus antrenarea răspunderii foștilor administratori Abalasei N., L. A. N. și E. D. B.; respectiva sentință este definitivă și executorie, motiv pentru care aceasta a procedat la demararea formelor de executare silită împotriva foștilor administratori.
A mai arătat că, în acest sens, a formulat cererea de executare silită către B. C. M.G. Sarmis, solicitând instanței încuviințarea executării silite, în conformitate cu dispozițiile art. 3711 din Codul de procedură civilă, încuviințare ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava; prin încheierea din data de 01.08.2012 pronunțată în acel dosar, instanța de executare a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată și a reținut dispozițiile deciziei nr. 6/2012 a ICCJ, în sensul că executorul judecătoresc nu ar avea competența de executare a creanțelor izvorâte din hotărârea judecătorului sindic, atât timp cât pe tabelul creditorilor apare și o creanță fiscală, competența revenind în acest sens organului fiscal; apreciind că interpretarea reținută de către Judecătoria Suceava este greșită reclamanta a formulat recurs.
A precizat reclamanta că, încheierea de respingere a recursului a rămas definitivă și irevocabilă, recursul formulat fiind respins ca nefondat, motiv pentru care s-a adresat și organului fiscal cu o cerere de executare silită, în sensul deciziei ICCJ, cerere înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Suceava încă din 10.08.2012, la care nu a primit încă nici un răspuns.
Reclamanta a precizat că a formulat contestație la executare, ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava, solicitând instanței obligarea pârâtei la punere în executare a sentinței civile nr. 859 din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ */a1 cu privire la debitorii L. N. A. și E. D. B.; instanța a admis contestația și a dispus obligarea organului fiscal la punerea în executare a sentinței civile nr. 859 din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ */a1 cu privire la debitorii L. N. A. și E. D. B..
A solicitat reclamanta să se constate că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâta nu a procedat la executarea obligației de a face, în sensul demarării formelor de executare silită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 903 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a depus, în copie, înscrisuri (filele 6 – 10).
Cererea a fost legal timbrată (fila 15).
La data de 23.12.2014, pârâtele au depus întâmpinare (filele 22 – 23), prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâtele au arătat că în speță nu este dată condiția refuzului debitorului de a îndeplini obligația de a face, întrucât în urma soluționării definitive și irevocabile a dosarului Judecătoriei Suceava nr._, sentința Tribunalului Suceava nr. 859 din data de 17.04.2012 a fost pusă în executare conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003. A mai arătat că, nefiind vorba de un refuz, în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 903 din Codul de procedură civilă.
Pârâtele au mai precizat că executorul judecătoresc nu are competența de a proceda la punerea în executare a sentinței Tribunalului Suceava nr. 859 din data de 17.04.2012 prin care a fost admisă cererea de atragere a răspunderii materiale formulate de reclamantul Solvens SPRL și s-a dispus obligarea în solidar a pârâților Abalasei N., L. A. N. și E. D. B. să suporte din averea proprie pasivul societății debitoare până la concurența sumei de 231.989,33 lei; astfel, prin decizia ICCJ nr. 6 din data de 14.05.2012 s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 136 alin. 6 din Codul de procedură fiscală, executarea hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, se va efectua, în cazul concursului dintre creditori fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedură fiscală. A mai arătat că executarea silită se efectuează de executorul judecătoresc în temeiul Codului de procedură civilă, iar nu în temeiul Codului de procedură fiscală.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
La data de 06.02.2015, pârâtele au depus precizări, însoțite de o . înscrisuri (filele 35-41).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în conformitate cu prevederile art. 258 din Codul de procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2074 din data de 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, a fost admisă, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata DGFP– Administrația Finanțelor Publice Suceava și s-a dispus obligarea intimatei să pună în executare sentința civilă nr. 859 din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ */a1, împotriva debitorilor L. A. N. și E. D. B. (filele 6-7).
În considerentele hotărârii judecătorești menționate, s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 859 din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ */a1, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, a fost atrasă răspunderea materială a foștilor administratori ai . și că organul fiscal de executare este competent de a pune în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 859 din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ */a1.
Prin decizia civilă nr. 825 din data de 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, a fost admis recursul formulat de către intimata DGFP– Administrația Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței civile nr. 2074 din data de 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ doar în privința cheltuielilor de judecată, celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute (filele 8-10).
Potrivit dispozițiilor art. 903 din Codul de procedură civilă, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 905 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța reține că actualul Cod de procedură civilă face distincția între obligația de a face pe care o poate îndeplini creditorul însuși sau prin alte persoane (art. 903) și obligația de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul (art. 905 alin. 1). Cu alte cuvinte, legiuitorul face distincție între obligația de a face ce nu implică un fapt personal al debitorului și obligația de a face ce implică un fapt personal al debitorului.
De asemenea, din aceleași dispoziții legale, instanța reține că pentru a se dispune autorizarea executării obligației de face conform art. 903 din Codul de procedură civilă, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv să existe un titlu executoriu prin care să se stabilească în sarcina debitorului o obligația de a face ce nu implică un fapt personal al acestuia și să existe o neîndeplinire a obligației de a face în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite.
În prezenta cauză, instanța reține că reclamanta . a solicitat să fie autorizată să execute, prin intermediul executorului judecătoresc, în numele și pe cheltuiala debitoarelor, obligația de a face cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2074 din data de 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, respectiv punerea în executare a sentinței civile nr. 859 din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul_ */a1 cu privire la debitorii Lăcătus N. A. și E. D. B..
Or, instanța constată că, prin sentința civilă nr. 2074 din data de 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, s-a reținut că organul fiscal de executare este competent de a pune în executare acest titlu executoriu, prin raportare la decizia nr. 6/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 136 alin. 6 din Codul de procedură fiscală, executarea hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, se va efectua, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedură fiscală.
Conform considerentelor deciziei nr. 6/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de punere în executare a hotărârii judecătorului-sindic, vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, aparține organelor fiscale de executare, potrivit dispozițiilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai în situația în care în pasivul debitorului insolvat se află și creanța fiscală.
Prin urmare, instanța apreciază că prin sentința civilă nr. 2074 din data de 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ s-a stabilit în sarcina pârâtelor o obligație de face ce implică un fapt personal, punerea în executare a sentinței civile nr. 859 din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul_ */a1 cu privire la debitorii Lăcătus N. A. și E. D. B., putându-se face doar de către organul fiscal de executare, conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, iar nu de către un executor judecătoresc.
Astfel, instanța apreciază că nu este îndeplinită prima condiție cerută pentru a fi incidente dispozițiile art. 903 din Codul de procedură civilă, respectiv existența unui titlu executoriu prin care să se stabilească în sarcina debitorului o obligația de a face ce nu implică un fapt personal al acestuia.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, respectiv neîndeplinirea obligației de a face în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, instanța reține, în primul rând, că nu există o încheiere de încuviințare a executării silite, iar, în al doilea rând, față de înscrisurile depuse la filele 36-41, că pârâtele au emis către numiții E. D. B. și L. A. N. titluri executorii și somații.
Față de considerentele anterior menționate, instanța va respinge acțiunea având ca obiect „autorizarea executării obligației de a face” formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de către reclamantă, instanța reține că, potrivit art. 453 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia. Având în vedere că în cauza de față, acțiunea reclamantei a fost respinsă, ca neîntemeiată, instanța nu poate reține nicio culpă procesuală în sarcina pârâtelor, astfel încât să le poată obliga pe acestea din urmă la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care acest capăt de cerere urmează a fi respins, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect „autorizarea executării obligației de a face” formulată de reclamanta ., cu sediul ales în mun. Suceava, .. 12, ., ., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul ales în mun. Suceava, .. 1, jud. Suceava, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 1, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
Președinte, Grefier,
Timiță O. - E. M. A.
Red. T.O.E./Tehn. M.A.
5ex./ 29.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 229/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4048/2015. Judecătoria... → |
|---|
