Încheierea /2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 881/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă DE.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - pârâtă SC SRL, reprezentată de avocat G cu împuternicirea avocațială nr. -/02.04.2008, aflată la fila nr. 9 din dosar și intimata - reclamantă DE, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/20.03.2006, aflată la fila nr. 11 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâte solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 881/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în sensul schimbării în tot a sentinței atacate și respingerii primului capăt de cerere ca rămas fără obiect, iar a capetelor de cerere nr. 2 și 3 ca neîntemeiate. Continuând, arată că începând cu luna martie 2006, scos din circuitul comercial produsul cafea solubilă 100, ceea ce produce pagube imense. Susține că instanța de fond a reținut în mod greșit existența unui risc de confuzie între cele două produse, acest risc fiind exclus, existând diferențieri esențiale. Astfel arată că denumirea diferă în mod clar, atât din punct de vedere al numărului de litere, al numărului de silabe, cât și fonetic sau al formelor literelor. Totodată, susține că denumirea produsului este înscrisă pe un fond deschis, culoarea untului, pe când denumirea produsului este înscrisă pe un fond închis de maro. Partea inferioară a etichetei este reprezentată de un fond uni, închis, de culoare gri - petrol, pe când partea inferioară a etichetei produsului redă un peisaj în culorile galben, maro și roșu. Conținutul cutiei cafea instant este redat în caractere de culoare roșie, iar în cazul produsului este redat cu litere de culoare albă. de proveniență este indicată în limba română în cazul cafelei, iar în cazule cafelei este indicată în limba engleză. De asemenea, arată că faptul că pe cele două etichete se regăsește câte o ceașcă de cafea nu reprezintă un aspect de natură a induce confuzie între cele două produse.
De asemenea, arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că expresia "O cafea savuroasă 100% tradițional braziliană, deliciul clipelor tale de relaxare", ar face obiectul protecției Legii nr. 8/1996, încălcând dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă.
Totodată, susține că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata de daune materiale, fiind încălcate dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă. Reclamanta nu a adus absolut nicio probă în sensul că ar fi suferit vreun prejudiciu ca urmare a comercializării produsului. Arată că nu există vreun prejudiciu suferit de reclamantă, cât timp pârâta a înregistrat pierderi în urma comercializării produsului și nicidecum beneficiu, aspect confirmat de concluziile expertului contabil expus prin suplimentul la raportul de expertiză, ultimul paragraf. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante DE solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 881/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr- și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Continuând, arată că apelanta nu s-a conformat măsurilor provizorii dispuse, continuând comercializarea produsului, astfel cum a dovedit cu facturile fiscale și planșele foto, nefăcând dovada că a retras acest produs. De asemenea, susține că există riscul de confuzie între produsul reclamantei și cel al pârâtei, eticheta pârâtei imitând sub toate elementele definitorii eticheta reclamantei, respectiv ceașca, farfurioara, boabele de cafea, logo-ul " Do ", planta de cafea stilizată, logo-ul "O cafea savuroasă 100% tradițional braziliană, deliciul clipelor tale de relaxare". Totodată, arată că este imitată și eticheta cu informațiile despre produs, însemnul 56 reprezentând numărul de cești de cafea ce pot fi făcute dintr-o cutie. Solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în replică, reprezentantul apelantei - pârâte învederează că însemnul 56, reprezentând numărul de cești de cafea ce pot fi făcute dintr-o cutie este impus de Uniunea producătorilor de cafea din.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de apel formulată de apelanta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 881/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă DE.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 881/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă DE
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 881/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă DE, la data de 23.10.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 236A
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 881/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă DE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.10.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2008 și în aceeași compunere, a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 07.02.2006, reclamanta DE a solicitat în contradictoriu cu parata SC SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună retragerea și scoaterea definitivă din rețelele circuitelor comerciale a produsului cafea solubilă - cutie de 100 gr. comercializat sub eticheta prezentata in anexa la cerere, care încalcă în mod flagrant drepturile reclamantei la marca, precum și drepturile de autor asupra textului înscris pe această cutie - creație a reclamantei; plata către reclamantă de daune interese ca urmare a încălcării de către pârâtă a drepturilor de proprietate intelectuală (drepturile de autor și drepturile exclusive asupra mărcii) precum și a regulilor de concurență loială; publicarea hotărârii pronunțate, pe cheltuială pârâtei, într-un ziar de largă circulație timp de 15 zile consecutiv; plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
In motivarea cererii, reclamanta a susținut că este titulara dreptului de proprietate asupra mărcii verbale, a mărcii combinate, marcă înregistrată la OSIM sub nr. 58265/2003 pentru clasa de produse 30-, precum și a drepturilor de autor asupra textului menționat pe produsele comercializate sub aceasta marcă: "O cafea savuroasa, 100% tradițional braziliană, deliciul clipelor tale de relaxare."
Folosirea de către pârâtă a unui ambalaj sub o etichetă similară cu cea folosită legitim de către reclamantă pentru același produs cafea solubilă în cutie de 100 gr. și care conține reproducerea exactă a textului creație a reclamantei, reprezintă o gravă încălcare a drepturilor sale de proprietate intelectuală, precum și a regulilor de concurență loială și care îi produce reclamantei serioase daune morale și materiale.
Drepturile de autor asupra mesajului adresat cumpărătorilor și înscris pe partea din spate a cutiei cafea solubila de 100gr. sunt protejate de dispozițiile Legii 8/1996, republicată și modificată, privind dreptul de autor și drepturile conexe, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin 1din această lege.
In plus, copierea și prezentarea absolut identică a tuturor informațiilor (creație a reclamantei), pe partea din spate a cutiei de cafea solubilă de 100 gr. marca verbală scrisă în centru; informațiile în limba română prevăzute în partea stânga iar traducerea acestora în limba engleză în partea dreapta; informațiile referitoare la producător, importator și adresele acestora prevăzute în exact aceeași ordine și în partea de jos-centru a acestei părți a cutiei reprezintă reproducerea și distribuirea neautorizată a creațiilor reclamantei, fără acordul acesteia, fapte sancționate de prevederile Legii nr. 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Deși cunoaște foarte bine produsele și marca notorie, parata SC SRL comercializează prin aceleași rețele de distribuție produsul - cafea solubilă in cutie de 100 gr. sub o etichetă similară în partea frontală și identică în partea din spate, cu cea legal înregistrată și folosită de către reclamantă și asupra cărora aceasta are drepturi exclusive de exploatare, provocându-i serioase daune materiale și morale.
Această similitudine, ușor de observat, între marca înregistrată legal a reclamantei și eticheta folosită de către pârâtă este de natură a produce confuzie în mintea cumpărătorului, incluzând riscul de asociere. Astfel, cumpărătorii au perceput apariția produsului cafea solubila cutie de 100gr. ca,o lansare" a unui nou produs al reclamantei
Analizând cele doua ambalaje se poate observa că privită în ansamblu cutia (ambalajul) de cafea solubilă de 100 gr. este de natură a produce confuzie cu produsul cafeaua solubilă, fapt sancționat de dispozițiile Legii 84/1998, precum si de dispozițiile Legii nr. 11/1991, modificata și completată de Legea nr. 298/2001. Astfel, folosirea aceluiași ambalaj: cutie metalică cilindrică cu detașabil de aceeași dimensiune și culoare cu cel folosit legitim încă din 1982 de către de, precum și ștanțarea mărcii verbale pe capacul auriu; ceașca de cafea plină cu cafea înspumată și farfuria de culoare albă plasate exact în aceeași parte a ambalajului în care reclamanta a înțeles să o folosească și să o protejeze în cadrul mărcii sale; aceleași elemente suplimentare: boabe de cafea, însemnul 56 și cafeaua înspumata din ceașcă; logo-ul INSTANT prevăzut exact în locul în care acesta este prevăzut pe cutia, precum si însemnul referitor la originea cafelei do și codul d e bare sunt amplasate exact în același loc în care acestea apar pe cutia; similaritatea părții frontale a cutiei ce prevede marca verbală "" in centru; faptul că societatea SRL nu folosește marca sa astfel cum aceasta a fost protejată la OSIM.
Expunerea spre vânzare a produselor pârâtei alături de cele ale reclamantei, în aceleași raioane și chiar aceleași rafturi ale magazinelor, precum și modalitatea de cumpărare a acestora (autoservire), sporește riscul de confuzie și asociere dintre cele doua produse/producători. Astfel, consumatorul mediu - destinatarul produselor în speță, poate fi ușor indus în eroare la alegerea produsului dorit, deoarece funcțiile specifice ale mărcii: de identificare și diferențiere față de alte mărci pentru același produs sunt alterate de gradul mare de asemănare a ambalajului fata de marca.
Marca notorie - marcă puternic distinctivă pentru produsul cafea solubilă, face ca riscul de confuzie să crească, consumatorul percepând marca ca pe un întreg, nereținând detaliile ci doar anumite elemente pe care el le consideră esențiale, de multe ori consumatorul având în minte o imagine imperfectă a mărcii atașate produselor pe care el dorește să le achiziționeze: ceașca de cafea de culoare albă plină de cafea înspumată, boabele de cafea pe farfurie și însemnul 56.
Pârâta urmărește astfel inducerea în eroare a consumatorului prin promovarea unui produs sub o etichetă similară cu cea a rec1amantei, profitând de notorietatea mărcii. Acest fapt este demonstrat chiar de acțiunile pârâtei anterioare si ulterioare notificării transmise de către reclamantă.
La data de 08.07.2005, pârâta a depus la OSIM spre înregistrare desenul industrial " pentru ambalaj", reprezentând eticheta sub care este comercializat produsul cafea solubilă, desen care cuprinde elementele componente ale mărcii rec1amantei (ceașca de cafea de culoare A plină de cafea înspumată, în dreapta imaginii cu boabele de cafea pe farfurie, precum și însemnul 56 ), și folosit anterior de către rec1amantă - fapt distrugător de noutate, condiție esențială pentru protejarea unui desen industrial.
Prin procesul verbal încheiat cu ocazia încercării de rezolvare pe cale amiabilă a diferendului, din data de 21.12.2005, pârâta "recunoaște aceste drepturi ale producătorului de. Reprezentantul propune încheierea unui Contract de Tranzacție arătând faptul că eticheta produsului se va schimba. Schimbându-si total atitudinea față de cele discutate în amiabil, pârâta i-a comunicat printr-o adresă ulterioara că,. nu s-a pus niciodată problema unor schimbări ale etichetei produsului în scopul înlăturării unei pretinse confuzii între cele doua produse. De aceea, orice schimbare care va interveni în structura mărcii figurative va fi făcută exclusiv în scopul eficientizării comercializarii produsului, cu deplina respectare a drepturilor de proprietate intelectuala ale terților." Marca, aparținându-i pârâtei, anterior înregistrata 91576, nu are nici o legătură cu ambalajul existent.
In aceeași zi, 21.12.2005, pârâta, fără a încunoștința reclamanta, a depus spre înregistrare la OSIM marca combinată nr. 13072, însemn care conține elementul dominant și definitoriu al mărcii reclamantei, reprezintă o încercare de inducere în eroare a consumatorului profitând de renumele mărcii.
Daunele provocate reclamantei de către pârâtă prin acțiunea sa sunt actuale și nu pot fi înlăturate decât prin retragerea și scoaterea definitivă din circuitele comerciale și prin plata de despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit de către reclamantă. Comercializarea produsului sub o etichetă care din punct de vedere al mărcii, este similara cu marca, iar din punct de vedere al drepturilor de autor reprezintă o încălcare a acestora prin copierea, fără drept, a creației are un efect imediat: confuzia produsă în mintea cumpărătorului cu privire la producătorul cafelei/la cafeaua cumpărata, precum și un efect de lungă durată, constând în asocierea dintre cele doua mărci /.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 112, art. 242 alin 2, art. 274 Cod de Procedura Civila; art. 3, art. 35, art. 83, art. 86 Lege 84/1998, art. 1/1, art. 2, art. 5 si urm. Lege 11/1991 modificată, și art. 11, art. 13, art. 16 OUG nr. 100/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2005; art. 1, art. 13, art. 139 din Legea 8/1996 modificată și completată prin OUG. 123/2005, precum și alte norme incidente.
Prin întâmpinarea formulată la data de 03.03.2006, intimata SC SRL, a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii privind retragerea și scoaterea din circuitul comercial a produsului cafea solubila - cutie de 100 gr, în ambalajul actual, iar în subsidiar, ca neîntemeiată; în principal, anularea cererii privind obligarea la plata daunelor interese ca urmare a pretinsei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală a reclamantei, precum și a regulilor de concurență loială, iar în subsidiar, respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat; respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la publicarea într-un ziar de largă circulație, pe cheltuiala proprie, a hotărârii pronunțate în prezenta cauză, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că cererea reclamantei de retragere și scoatere definitivă din circuitul comercial a produsului - cafea solubila este inadmisibilă.
Unul dintre elementele acțiunii civile, alături de părți și obiect, este cauza acesteia.
In speță, deși reclamanta invocă pretinse încălcări ale drepturilor sale intelectuale, precum și a regulilor de concurență loială, a căror consecință ar putea fi producerea în mintea consumatorului a confuziei între cele două produse, în realitate motivația pentru promovarea cererii este diminuarea cotei de piață a produsului său, ca urmare a apariției produsului pârâtei, de o calitate superioara și un preț considerabil mai mic.
In acest sens, unicul scop al promovării acțiunii îl reprezintă dorința reclamantei de a împiedica activitatea desfășurată de pârâtă.
In acest context, de vreme ce cauza prezentei cereri de chemare în judecata este una falsă, nu s-ar putea reține, pe cale de consecință, existența acestui element al acțiunii civile de față.
De asemenea, pârâta a mai arătat că potrivit 112 pct. 3 proc.civ. cererea de chemare in judecată trebuie să conțină, în mod obligatoriu, obiectul cererii si valoarea lui, dupa prețuirea reclamantei, sub sancțiunea anulării acesteia în conditiile art. 133.proc.civ.
In speță, recl amanta trebuia să precizeze atât valoarea prejudiciului pretins a fi suferit de ea, cât și natura acestui prejudiciu, în sensul de a indica dacă este vorba despre un prejudiciu efectiv suferit (damnum emergens) sau despre un beneficiu nerealizat (lucrum cessans). Cu toate acestea, reclamanta nu a înțeles să estimeze cuantumul ori natura prejudiciului, pentru singurul motiv că nu a existat nici un prejudiciu.
Or, prejudiciul se prezumă că preexistă în prefigurarea mentală a reclamantei, fiind inadmisibilă din punct de vedere logic acceptarea ideii că aceasta știe că este pagubită dar nu poate preciza absolut nimic cu privire la dimensiunea pagubei sau natura acesteia.
De aceea, s-a solicitat să i se pună în vedere partii adverse sa precizeze cuantumul daunelor interese pretinse, valoare în funcție de care urmează a se calcula taxa judiciara de timbru aferentă, iar în cazul în care reclamanta nu se va conforma acestei exigente imperative, s-a solicitat anularea acestui capat de cerere în temeiul dispozițiilor art.133 pr.civ.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că actiunea rec1amantei este neîntemeiată.
In ceea ce priveste primul capat de cerere, privind retragerea si scoaterea definitivă din circuitul comercial a produsului - cafea solubila 100 gr. în ambalajul actual, acesta este neintemeiat, față de împrejurarea că între produsul pârâtei și cel comercializat de rec1amantă nu exista un risc de confuzie.
In aprecierea riscului de confuzie trebuie avut in vedere consumatorul mijlociu din cadrul categoriei de public vizată de produs, care manifestă un grad de atenție și o vigilență rezonabilă.
Nici unul dintre aspectele invocate de rec1amanta nu poate fi de natură a induce în eroare un astfel de consumator, așa numitele elemente de similitudine dintre ambalajele celor doua produse neputând avea drept consecință crearea unei confuzii ori riscul asocierii.
In realitate, textul înscris pe partea din spate a ambalajului produsului rec1amantei reprezinta o simplă descriere a produsului precum și indicația privind proveniența acestuia, nesusceptibile de a face obiectul unui drept de autor. Sub aspectul asemănărilor dintre imaginea din spate a produsului pârâtei și cel al rec1amantei, aceasta cuprinde informații privind ingredientele, modul de preparare al produsului precum si proveniența acestuia, precizări obligatorii conform art. 71 din HG nr. 333/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață.
Potrivit art. 5 alin 1 coroborat cu art. 6 alin 1 din Anexa 1 la HG nr. 106/2002, norma metodologica privind etichetarea alimentelor, eticheta alimentelor trebuie să cuprinda in mod obligatoriu (i) denumirea sub care este vandut alimentul; (ii) lista cuprinzand ingredientele; (iii) denumirea sau denumirea comercială și sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului.
Astfel, pârâta a susținut că nu a facut altceva decât să respecte dispozitiile legale în materie, neputand fi primită afirmația conform cu care menționarea pe ambalajul produsului a acestor elemente obligatorii prin lege ar putea prezenta un risc de confuzie între cele doua produse.
În ceea ce priveste motivarea cererii reclamantei de retragere și scoatere de pe piață a produsului pentru o presupusă încălcare a unui drept de autor al reclamantei asupra creației acesteia:,O cafea savuroasa, 100% braziliană, deliciul clipelor tale de relaxare", s-a susținut că acest text nu poate face obiectul protecției Legii nr.8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe, neputând fi în nici un caz asimilat unei opere literare, artistice ori de creație în accepțiunea acestui act normativ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr.8/1996, obiect al dreptului de autor pot constitui "operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic ori științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor".
Alăturarea de cuvinte pretinsă a fi creația reclamantei nu întruneste niciuna dintre cerintele prevăzute de textul de lege mentionat, respectiv condiția de a fi o operă de creație intelectuală, condiția originalității, precum și condiția încadrării într-unul dintre domeniile literar, artistic ori știintific.
Cu privire la sustinerea reclamantei, potrivit careia ar exista un risc de confuzie datorat similitudinii părții frontale a ambalajului, s-a solicitat înlăturarea acesteia, față de împrejurarea că, atât din perspectiva caracterelor cu care sunt scrise cele doua denumiri, cât și a celorlalte mențiuni prezente pe eticheta produsului, deosebirile dintre cele doua produse sunt evidente, neputând fi asimilate în mintea unui consumator mediu.
celor doua produse, inscripționată cu caractere mari pe fața etichetei, este diferită atât în ceea ce privește combinația de litere, numărul de litere și ca similitudine fonetică, dar și în ceea ce privește caracterele utilizate și modul de scriere, aspecte ce exclud posibilitatea creării unei confuzii între cele doua mărci. Mai mult decât atât, deși reclamanta "omite" să menționeze, nici una dintre culorile folosite de aceasta pe eticheta produsului nu se regăsește pe ambalajul utilizat de pârâtă, astfel că este absurd a sustine că o persoană ar putea asocia ori confunda cele doua produse.
In ceea ce priveste aprecierea rec1amantei că folosirea aceluiași ambalaj (cutie metalică cilindrică de aceeași mărime și culoare) reprezintă o încălcare a drepturilor acesteia decurgand din înregistrarea mărcii, aceasta trebuie înlăturată, față de imprejurarea că modelul și dimensiunile cutiei nu fac obiectul protecției mărcii rec1amantei, fiind în realitate standardizate de producatorii de cutii metalice și utilizate în mod legal de numeroși comercianți de cafea și fructe uscate, așa cum rezultă din adresa emisă la data de 03.02.2006
Reaua credință a rec1amantei în promovarea actiunii reiese și din susținerile potrivit cărora un risc de confuzie este creat de prezența pe eticheta a logo-ului "instant cofee", care nu reprezintă altceva decât o caracteristică a produsului sau a mențiunii privind originea " do ", care este impusă de producătorul brazilian de cafea, ia
Cu privire la capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru acoperirea unui pretins prejudiciu material și moral suferit, s-a solicitat respingerea acestui capat de cerere ca neîntemeiat, în speță nefiind întrunite condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile.
Astfel, s-a solicitat a se constata că în speță nu există o faptă ilicită, nu există un prejudiciu și, în mod evident, nu există o legătură de cauzalitate ori vinovația pârâtei.
In ceea ce privește cererea rec1amantei de publicare a hotărârii pe cheltuiala pârâtei, timp de 15 zile intr-un cotidian de largă circulație, față de caracterul accesoriu al acestei cereri, ca urmare a respingerii capetelor de cerere principale, s-a solicitat ca pe cale de consecință să fie respins ca neintemeiat.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115.pr.civ.
Prin cererea depusă la data de 04.04.2006, rec1amanta și-a precizat capătul doi al cererii introductive de instanță, prin care s-au solicitat daune interese în cuantum egal cu beneficiile realizate în mod injust de către pârâtă prin comercializarea produsului cafea solubila cutie de 100 gr în ambalajul actual, începand cu luna octombrie 2005, pentru incălcarea drepturilor sale intelectuale, față de dispozițiile art. 14 punctul 2 lit. a) din OUG 100/2005, coroborate cu dispozitiile art. 139 pct. 2 lit. a) din Legea 8/1996 modificata și în raport de dispozitiile art. 1084 Codul Civil.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 punctul 2 lit. a) din OUG nr. 100/2005 modificata; art.139 pct. 2 lit. a) din Legea 8/1996 modificata si completata, art. 1084 Codul Civil precum si alte norme incidente.
La data de 30.05.2006, rec1amanta a estimat valoarea daunelor solicitate de către rec1amanta la suma de 93.472 RON reprezentand beneficiile realizate de pârâta SC SRL din vânzarea cutiei de 100 de cafea solubilă. În estimarea acestor daune, rec1amanta a avut în vedere un studiu realizat de o companie independentă avand ca obiect vânzările înregistrate de diferite companii pe piața relevantă a cafelei instant în Romania, în perioada 2005- Aprilie 2006.
Prin sentința civilă nr. 881 din 12.06.2007, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamantă; a obligat pârâta să retragă din rețelele circuitelor comerciale produsul cafea solubilă - cutie 100. comercializat sub eticheta similară cu marca reclamantei, conținând următoarele elemente grafice: ceașcă plină de cafea înspumată, farfurioară albă plasate în partea dreaptă a ambalajului, boabe de cafea însemnul 56; a interzis pârâtei să folosească pe ambalajul produsului comercializat sub marca - logo-ul,0 cafea savuroasă, 100% tradițional braziliană, deliciul clipelor tale de relaxare"; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 23431,95 lei, reprezentând beneficiul nerealizat în perioada octombrie 2005- octombrie 2006; a obligat pârâta să publice într-un ziar de largă circulație, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, dispozitivul hotărârii și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8973,28 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a retinut următoarele:
Cererea rec1amantei, astfel cum a fost motivată, reprezintă o acțiune în contrafacere, prin care se pretinde încălcarea dreptului său real la marcă, dublată însă de o acțiune în concurență neloială, prin care se tinde a se sancționa conduita pârâtei, pretinsă a eluda uzanțele cinstite din materie comercială.
Deși in doctrină exista controverse cu privire la existența concurentă a celor doua acțiuni într-un proces, afirmându-se interdependența lor, totuși, atunci când actele de contrafacere sau de imitare ilicită a mărcii sunt dublate de acte distincte de concurență neloială, acțiunea în concurență neleală poate exista alături de acțiunea în contrafacere.
Reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra mărcii verbale, si a mărcii combinate, înregistrată sub nr. 58265/2003, pentru clasa de produse 30 - cafea.
La rândul său, pârâta este titulara mărcii verbale pentru clasele de produse și servicii 29,30,35 si 39 incluzând și produsul cafea.
Părțile sunt așadar competitori pe piața de desfacere a produselor de cafea, comercializându-le prin aceleași rețele de distribuție, produsele fiind așezate alăturat în aceleași standuri și rafturi, așa cum rezultă din planșele foto depuse la dosar, necontestate.
Reclamanta a afirmat ca pârâta, deși titulară a mărcii, nu înțelege să-și folosească propria sa marcă pentru identificarea produselor sale, copiind elemente ale mărcii reclamantei, printr-o acțiune de contrafacere.
Tribunalul a apreciat fondată susținerile reclamantei cu argumente conform cărora legea asimilează contrafacerii și sancționează și imitarea mărcii altuia, aceasta fiind o contrafacere deghizată, diferită de copierea servilă si constă numai în reproducerea unor trăsături esențiale ale mărcii uzurpate.
Prin imitație, practic, se reiau numai elemente vizuale sau fonetice ale unor mărci, apte a crea un risc de confuzie pentru consumatori, scopul acestei manopere fiind acela de a induce în eroare consumatorii pe baza asemănărilor de ansamblu ale însemnelor în conflict - pe de o parte, iar pe de altă parte, ascunderea imitației, pe baza elementelor ce le deosebesc.
Din analiza însemnelor în conflict, tribunalul a apreciat întemeiată susținerea reclamantei cu privire la contrafacerea mărcii sale de către pârâtă.
Astfel, s-a reținut că rec1amanta este titulara unei mărci combinate, compusă din partea verbală și o parte grafică având ca element central o ceașcă de cafea de culoare albă, plină cu cafea înspumată, câteva boabe de cafea pe farfurioară și purtând în partea dreaptă însemnul 56.
Pârâta s-a apărat arătând că la comercializarea produsului său folosește propria sa marcă, marcă asupra careia deține un titlu de protecție, ori în acest context nu poate subzista acuzația de contrafacere.
Verificând modalitatea de expunere a mărcii de către pârâtă s-a reținut că aceasta reproduce elementele grafice ale mărcii reclamantei, alături de elementul verbal, acesta din urmă nefiind a distinge, pentru consumatorul mediu, produsele pentru care se aplică, determinând astfel riscul de confuzie.
de confuzie este determinat atât de identitatea produselor cărora li se aplică mărcile, prin reproducerea de către pârâtă a unor elemente grafice ale mărcii rec1amantei, cât și prin vechimea mărcii rec1amantei, spre deosebire de cea a pârâtei și nivelul de cunoaștere în rândul consumatorului, aria largă a consumatorilor, rețelele comune de distribuție a produselor.
Un element suplimentar în aprecierea riscului de confuzie, s-a apreciat că il constituie în opinia tribunalului, și conduita pârâtei, care a înțeles să-și comercializeze produsele într-o formă similară cu cele ale rec1amantei, atât din punct de vedere al ambalajului cât și al inscripțiilor pe care acesta le poartă.
Astfel, pârâta folosește același ambalaj - cutie metalică cilindrică cu detașabil, având aceeași dimensiune și culoare cu cel al reclamantei și în mod asemănător purtând ștanțată marca verbală.
Eticheta produsului este similară cu cea a reclamantei, elementul grafic central fiind copiat - ceașca cu cafea plină, farfurioara de culoare albă, plasată în aceeași zonă a etichetei, elemente suplimentare identice cele - câteva boabe de cafea pe farfurioară și cafeaua înspumată din ceașcă, însemnul 56.
Totodată se remarcă faptul că elementul verbal al mărcii este amplasat în partea superioară a etichetei asemănător produsului rec1amantei, logo-ul INSTANT precum și mentiunea referitoare la proveniența cafelei- dose regăsesc, de asemenea, amplasate în mod identic.
Toate aceste elemente sunt apte a crea confuzie pentru consumatorul mediu, care percepe marca ca pe un întreg, fără a reține detaliile, ci numai anumite elemente pe care le consideră esențiale.
Conduita pârâtei se abate de la regulile unei concurențe loiale între comercianți, urmărind inducerea în eroare a consumatorului cu privire la proveniența produsului comercializat.
Marca este definită ca un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la diferențierea de către public a produselor și serviciilor unui comerciant de produsele și serviciile similare ale altor comercianți, marca indicând așadar originea comercială a produsului.
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a subliniat la rândul său, prin hotărârile pronunțate, că funcția esențială a mărcii este aceea de a garanta consumatorului sau utilizatorului date privind identitatea de origine a produsului sau serviciului desemnat de marcă, permițându-i să distingă fără confuzie acest produs sau serviciu de cele ce au o altă proveniență.
O alta funcție a mărcii o reprezintă și funcția de concurență, ce garanteaza că toate produsele și serviciile ce o poartă provin de sub controlul unei singure întreprinderi.
Cele doua funcții esențiale ale mărcii determină scopul legal al folosirii mărcii constând în utilizarea sa exclusivă pentru indicarea originii comerciale a produselor și serviciilor și nu pentru alte scopuri, cum ar fi inducerea în eroare a consumatorului cu privire la originea produsului, crearea impresiei că produsul aparține unui comerciant de renume.
În acest context, reproducerea de către pârâtă a tuturor elementelor grafice ale mărcii reclamantei constituie încălcări ale dreptului la marcă, ambalajul identic al produsului și modalitatea similară de inscripționare a etichetei reprezentând acte de concurență neloială, iar copierea întocmai a mesajului adresat de reclamantă consumatorului - ocafea savuroasa, 100% traditional braziliana, deliciul clipelor tale de relaxare- contravine dreptului de autor al reclamantei instituit prin art. 1 al Legii 8/1996 modificată.
Tribunalul a dispus admiterea acțiunii in temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998, art. 3 din Legea nr. 11/1991, obligând pârâta să retragă din rețelele circuitelor comerciale produsul cafea solubila -cutie 100 gr. comercializat sub eticheta similară cu marca rec1amantei ce conține următoarele elemente grafice - ceașcă plină de cafea înspumată, farfurioara A, plasate in partea dreapta a ambalajului, boabe de cafea, însemnul 56.
In virtutea dreptului de autor deținut de rec1amantă asupra mesajului cuprins de eticheta produsului, a interzis pârâtei să folosească pe ambalajul produsului comercializat sub marca logo-ul - ocafea savuroasa, 100% traditional braziliana, deliciul clipelor tale de relaxare.
In ceea ce privește daunele interese pretinse de rec1amantă, tribunalul a retinut că acestea au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin 2 ale OUG 100/2005, reprezentând beneficiile realizate în mod injust de către pârâtă prin comercializarea produsului, începând cu luna octombrie 2005 și sunt echivalente cu beneficiul nerealizat de rec1amantă, cuantumul acestora fiind calculat de expertul contabil desemnat în cauză la suma de 23.431,95 lei.
Tribunalul a avut in vedere această variantă a raportului de expertiză - varianta II din raport - având in vedere că modalitatea de calcul efectuată de expert în conformitate cu reglementarile emise în aplicarea Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiul fiind calculat prin scaderea din veniturile realizate din vânzarea produselor, cât și a cheltuielilor indirecte care au fost repartizate produsului în cauză, în funcție de costul de achiziție al acestuia și a înlăturat celelalte variante din raport întrucât nu respectă prevederile legale citate.
În consecință, tribunalul a obligat pârâta să plătească rec1amantei suma de 23.431,95 lei reprezentând beneficiu nerealizat în perioada octombrie 2005 - octombrie 2006.
In temeiul dispozițiilor art. 16 din OUG 100/2005 tribunalul a obligat pârâta să publice într-un ziar de largă circulație, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta, criticând-o ca fiind vădit nelegală și netemeinică
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a susținut următoarele:
În mod greșit instanța de fond a reținut existența unui risc de confuzie între cele două produse.
Pentru analiza acestui aspect esențial în cauză, este unanim acceptat că trebuie să ne raportăm la așa-numitul cumpărător mediu, care este suficient
- să aibă o vedere bună
- să știe să citească
- să deosebească culorile, sau, cel puțin, să le deosebească pe cele închise de cele deschise.
Comparând cele două produse din această perspectivă, se constată că este exclus riscul de confuzie între produsele comercializate de reclamantă și cele pe care le comercializează apelanta.
Astfel, pornind de la ipoteza expusă de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, relevanță prezintă numai partea frontală a etichetei, așa cum produsele sunt expuse în raft.
Or, din acest punct de vedere, se constată diferențe esențiale:
1. diferă în mod clar, atât din punct de vedere al numărului de litere, al numărului de silabe, cât și fonetic sau al formei literelor.
Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de fond, ca și element verbal, este suficient pentru a realiza distincția față de marca,cu atât mai mult cu cât cele două denumiri sunt înscrise pe fonduri total diferite din punct de vedere cromatic.
În plus, marca este marcă protejată, astfel încât este exclus a se reține ca element similar de natură a induce riscul de confuzie.
2. produsului este înscrisă pe un fond deschis, culoarea untului, pe când denumirea produsului este înscrisă pe un fond închis de maro.
3. Partea inferioară a etichetei este reprezentată de un fond uni, închis, de culoare gri-petrol, pe când partea inferioară a etichetei produsului redă un peisaj în culorile galben, roșu și maro, reieșind în ansamblu o imagine de culoare deschisă.
4. Conținutul cutiei, cafea instant, este redat în cazul produsului cu caractere de culoare roșie, pe când în cazul produsului este redat cu litere de culoare albă.
5. de proveniență este indicată în limba română, cu caractere mici, în cazul, pe când în cazul,este indicată în limba engleză, cu caractere mari.
6. Faptul că pe cele două etichete se regăsește câte o ceașcă de cafea nu reprezintă un aspect de natură a induce confuzie între cele 2 produse.
de cafea de pe un ambalaj de cafea nu poate în niciun caz să reprezinte un element distinctiv prin el însuși, în condițiile în care pe 99 % din ambalajele de cafea se regăsește o ceașcă de cafea.
Același considerent este valabil și pentru boabele de cafea ce se regăsesc pe etichetă, prezența lor intrând deja la categoria clișeu de prezentare.
Luând în considerare și faptul că cele două cești au forme diferite, conținutul lor este redat diferit ( în cazul, spumă în cazul ), boabele de cafea sunt diferit așezate pe farfurioară ( răspândite în cazul, grupate în cazul ), reiese că acest element, în ansamblul vizual al etichetei, nu este de natură a induce confuzie.
Față de această situație rezultă cu evidență caracterul eronat al considerentelor instanței de fond care reține copierea elementului grafic central.
7. Forma cutiei propriu-zise, materialul din care este confecționată și culoarea acestuia nu pot fi luate în considerare în cadrul discuției privind riscul de confuzie, cât timp ele nici măcar nu reprezintă elemente protejate ale mărcii reclamantei.
Aceste elemente, alături de ștanțarea numelui pe capacul superior nu pot fi relevante în analiza riscului de confuzie, cât timp cumpărătorul care este suficient de diligent pentru a analiza aceste aspecte (ascunse la prima privire) va putea în mod cert să facă distincția între produsul și cel.
8. Semnul grafic înfățișând numărul 56 nu reprezintă nimic altceva decât numărul de cești de cafea se ce pot obține dintr-o cutie de cafea solubilă, fiind evident că și din 100g de și din 100g de se va obține același număr de cești.
În ceea ce privește partea din spate a etichetelor, se constată că analiza eventualelor similitudini este lipsită de relevanță, cât timp riscul de confuzie poate apărea numai în cazul unei analize relativ superficiale a produsului.
În cazul în care cumpărătorul este suficient de diligent pentru a analiza și partea din spate a etichetei produsului, este evident că avem de-a face cu un cumpărător avizat, în cazul căruia este exclus să vorbim de eroare în alegerea produsului de pe raft.
Dacă un client alege să citească și informațiile scrise cu litere mici pe spatele cutiei, este evident că acesta va identifica denumirea produsului, importatorul și producătorul, riscul de confuzie fiind astfel exclus.
Textul înscris pe spatele etichetei nu face obiectul protecției Legii nr.8/1996, astfel încât, cu atât mai mult, acest element nu poate fi reținut ca potențial generator de confuzie.
Se constată astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut riscul de confuzie și implicit actele de concurență neloială ale apelantei.
II. În mod greșit a reținut instanța de fond că expresia "O cafea savuroasă 100% tradițional braziliană, deliciul clipelor tale de relaxare", ar face obiectul protecției Legii nr.8/1996.
1. Procedând astfel, instanța a încălcat dispozițiile art. 129 alin.6 proc.civ. acordând mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care nu există un petit distinct de cerere prin care să se solicite interzicerea folosirii de către apelantă a textului respectiv.
Toate referirile reclamantei referitoare la reproducerea expresiei respective se constituie în simple argumente în cadrul primului capăt de cerere vizând retragerea produselor comercializate sub eticheta incriminată care cuprinde textul menționat, fără însă a se constitui într-un capăt distinct de cerere.
2. Conform prevederilor art.7 din Legea nr.8/1996, obiect al drepturilor de autor pot fioperele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic ori științific.
Or, expresia analizată nu se încadrează în definiția legală, fiind evident că nu este vorba de o creație literară și cu atât mai puțin artistică sau științifică.
O simplă referire la originea și calitățile unui produs înscrisă pe ambalajul acestuia în scop de reclamă nu poate constitui o operă de creație intelectuală, lipsind, de asemenea, gradul de originalitate care să îi confere protecție în temeiul Legii nr.8/1996.
3. Obligarea apelantei să nu mai folosească expresia respectivă la data de 12.06.2007, ca de altfel și obligarea la retragerea din circuitele comerciale a produsului cafea solubilă 100 comercializat sub vechea etichetă în condițiile în care, a susținut aceasta, încetase încă din martie 2005 folosirea etichetei care cuprindea expresia, se dovedește neîntemeiată, cât timp la momentul pronunțării sentinței acest capăt de cerere rămăsese oricum fără obiect.
Operațiunea retragerii unui produs de pe piață implică ipoteza că acesta este și comercializat pe piață. Or, dacă la momentul pronunțării hotărârii acesta nu mai este comercializat, în mod evident nu se mai poate pune problema retragerii acestuia.
III. În mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata de daune materiale.
1. Prin sentința atacată, s-au încălcat dispozițiile art. 129 alin.6 proc.civ. instanța acordând mai mult decât s-a cerut, astfel cum rezultă din coroborarea cererii de chemare în judecată cu precizările tăcute ulterior:
Prin cererea precizatoare formulată la termenul din 04.04.2006, reclamanta a solicitat obligarea la plata daunelor reprezentând beneficiu realizat în mod injust pentru perioada octombrie-2005 - martie 2006, după cum rezultă din obiectivul propus pentru expertiza contabilă prin aceeași cerere ( fila nr. 87).
Ulterior, prin precizarea de la termenul din 30.05.2006 s-a indicat și cuantumul acestui prejudiciu ipotetic la 93.472 RON ( fila nr. 99 ).
Deși ulterior, prin precizarea formulată la termenul din 12.09.2006 ( fila nr. 104 ), reclamanta a solicitat ca experta contabilă să efectueze calculul și pentru intervalul octombrie 2005 - data efectuării expertizei, instanța admițând cererea, iar experta efectuând raportul și în această variantă ( respectiv, octombrie 2005- octombrie 2006 ), reclamanta nu a mai formulat vreo cerere precizatoare sau de mărire a câtimii obiectului cererii raportat la acest ultim interval.
Prin urmare, instanța putea și trebuia să analizeze capătul 2 de cerere exclusiv în limitele în care a fost învestită, respectiv pretențiile cu titlu de daune interese constând în beneficiul realizat de apelantă prin comercializarea produsului în intervalul octombrie 2005 - martie 2006.
Pronunțându-se și asupra unor ipotetice daune suferite de reclamantă în intervalul aprilie 2006-octombrie 2006 instanța de fond a depășit limitele învestirii, încălcând astfel prevederile imperative ale art.129 alin.6 proc.civ.
2. Soluția de acordare a daunele-interese pretinse de reclamantă este nelegală.
2.1. și în ipoteza specială a solicitării de daune ca urmare a unei pretinse încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a fi acordate astfel de despăgubiri se impune, între altele, probarea prejudiciului suferit.
Or, în cauză, reclamanta nu a adus absolut nicio probă în sensul că ar fi suferit vreun prejudiciu ca urmare a comercializării produsului.
Astfel, nici măcar nu se invocă scăderea vânzărilor produsului în perioada respectivă, ori realizarea unui beneficiu inferior celui pe care l-ar fi obținut în lipsa comercializării produsului.
În aceste condiții, este evident că nu se putea acorda reclamantei niciun fel de sumă cu titlu de daune-interese, cât timp nu se face dovada unui element esențial în cadrul răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul.
2.2 Nu există vreun prejudiciu suferit de reclamantă cât timp apelanta a înregistrat pierderi în urma comercializări produsului, și nicidecum beneficiu, aspect confirmat de concluziile expertei contabile expuse prin suplimentul la raportul de expertiză, ultimul paragraf, în sumă de 24.435,34 RON.
expertei cu privire la eliminarea unei anumite cheltuieli din cadrul calculului efectuat urmează a fi îndepărtate în faza de apel, cât timp nu au la bază vreun argument de ordin contabil, științific, fiind contrazise de calculele efectuate de expertă însăși.
Astfel, inițial, în mod cu totul nejustificat, cu ocazia deducerii cheltuielilor directe aferente comercializării produsului cafea solubilă 100, experta a eliminat cheltuielile de consultantă externă și intermediere făcute în baza contractului nr.20/01.07.2005 încheiat cu, care este în același timp și furnizorul cafelei solubile pe care o comercializează apelanta.
Astfel, serviciile partenerului său de afaceri au vizat în perioada respectivă, octombrie 2005 - 2005, exact comercializarea produsului cafea solubilă 100g, aspect ce rezultă în mod clar din evidențele contabile cercetate de expert.
Cheltuielile aferente acestor servicii vin strict în legătură cu comercializarea produsului ce face obiectul cauzei, impunându-se luarea lor în calcul.
Experta a apreciat căeste rațional a fi eliminatedin calcul aceste cheltuieli, pe motiv cănu sunt aferente numai perioadei de referință și respectiv produsului,rgument care este în mod vădit lipsit de temei.
E lipsit de relevanță faptul că aceste cheltuieli privesc și un alt interval decât cel vizat de obiectivele expertizei ori și alte produse în afara celui în discuție, respectiv 100g.
Experta era datoare să ia în calcul cota-parte din aceste cheltuieli aferentă produsului 100g, exact așa cum a procedat și în cazul celorlalte cheltuieli luate în calcul. Toate celelalte cheltuieli directe ( taxe de listare, taxe de raft, etc. ) privesc nu numai produsul 100g ci și alte produse ale apelantei, motiv pentru care experta a calculat cota-parte din cuantumul acestora aferentă acestui produs, prin raportare la costul său de achiziție.
Or, cât timp această plată se constituie într-o cheltuială directă aferentă inclusiv produsului 100g. nimic nu împiedică calculul cuantumului aferent acestuia prin același procedeu de calcul folosit și în cazul tuturor celorlalte cheltuieli și care se regăsește în cadrul suplimentului la raportul de expertiză și în anexa la acesta.
Experta a reluat aceeași observație și în cadrul suplimentului la raport, arătând chiar că nu ar exista documente doveditoare sau că astfel de cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.
Or, simplul fapt că experta a putut determina cota-parte din această cheltuială directă aferentă produsului 100g probează pe deplin că există documente contabile doveditoare (inclusiv acordul comercial d e la fila nr. 149 ) și că efectuarea calcului solicitat ( similar cu al tuturor celorlalte cheltuieli) este cât se poate de posibil.
În ceea ce privește deductibilitatea fiscală a anumitor cheltuieli, acest aspect nu are absolut nicio relevanță în ceea ce privește calculul beneficiului realizat. Faptul că există obligația de a face anumite cheltuieli care nu sunt deductibile fiscal, va face ca apelanta să plătească un impozit pe profit mai mare, neputând duce așadar decât eventual la scăderea și mai mare a beneficiului.
Instanța de fond a ignorat însă susținerile apelantei asupra acestui aspect, luând în considerare varianta a II-a raportului de expertiză.
Or, în condițiile în care nu există nici un temei justificat pentru a exclude din calcul cheltuielile de consultanță externă și intermediere efectuate în directă legătură inclusiv cu produsul 100g, se solicită să fie luate în considerare concluziile suplimentului la raportul de expertiză (ultimul paragraf ), care confirmă că aceasta a avut o pierdere de 24.435, 34 lei aferentă comercializării produsului respectiv, acest calcul având în vedere toate cheltuielile efectuate de ea, în cota-parte corespunzătoare aferentă produsului în cauză.
Nepunându-se problema obținerii unui beneficiu din comercializarea produsului, nu se mai pune nici problema echivalării sale cu ipoteticul prejudiciu suferit de reclamantă.
2.3 Acordarea de daune - interese și pentru intervalul aprilie 2006-octombrie 2006 fost criticată ca fiind neîntemeiată, cât timp începând cu luna martie 2005 (deci implicit și în intervalul respectiv ) apelanta a susținut că a comercializat produsul cu noua etichetă.
Reclamanta trebuia să probeze faptul că a comercializat produsul sub o etichetă care îi aduce atingere drepturilor pe toată perioada respectivă.
Or, apelanta a recunoscut faptul că a comercializat produsul sub vechea etichetă numai până în luna martie 2006, moment de la care a folosit o nouă etichetă.
Or, susținerile reclamantei în sensul că pârâta a folosit vechea etichetă până în luna octombrie 2006 nu sunt susținute de absolut nicio probă.
III. Având în vedere caracterul accesoriu al ultimului capăt de cerere, precum și faptul că produsul nu se mai comercializează sub vechea etichetă de peste 2 ani, apelanta a solicitat a fi respins și acest petit, a cărui punere în aplicare nu se mai justifică prin prisma scopului pe care legiuitorul l-a avut în vedere la instituirea obligației de publicare a unei hotărâri de condamnare în materie civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele de apel, Curtea constată apelul ca nefiind fondat.
Esențial în analiza cauzei este aprecierea asupra elementelor protejate din marca înregistrată a reclamantei intimate, încercarea apelantei de a separa aceste elemente, pentru a le putea analiza distinct reprezentând o apărare ce nu poate fi primită, în considerarea modului în care se impune a fi verificată similaritatea semnelor folosite de aceasta, comparativ cu marca, potrivit analizei făcute de prima instanță, în mod corect din perspectiva normelor legale incidente, respectiv a art. 35 alin.2 lit. b din Legea nr. 84/1998.
Marca intimatei reclamante este, potrivit certificatului de înregistrare nr. 58265 (fila 13 dosar fond), o marcă verbală combinată cu elemente figurative în cadrul cărora se situează în prim plan o ceașcă de cafea pe farfurioara pe care se află câteva boabe de cafea și care poartă înscris în partea din dreapta cifra 56, cifră situată într-un chenar reprezentând o formă stilizată a unei cești de cafea aburinde.
Ca element puternic distinctiv al mărcii înregistrate, acesta a fost reprodus aproape identic pe etichetele produselor comercializate de pârâta apelantă, diferențele fiind absolut nesemnificative, scăpând atenției oricărui cumpărător, cu atât mai mult cumpărătorului mediu avizat a cărui percepție se analizează în ipoteza similarității produselor și similarității semnelor - numărul diferit al boabelor de cafea, forma oarecum modificată a ceștii, consistența spumei (ului) cafelei aflate în ceașcă.
Și elementele grafice secundare, planta de cafea stilizată sub care se afla înscris logo-ul " DO " sunt copiate identic pe etichetele produselor comercializate de către apelantă, astfel încât impresia generală creată cumpărătorului mediu avizat poate fi rezultatul unui risc de confuzie între produsul purtând marca înregistrată și cel purtând semnele identice/similare cu care se confruntă la momentul alegerii.
În acest context, elementul verbal conținând elemente de asemănare constând în vocale identice la început și sfârșit precum și o silabă identică - MI-, nu este prin el însuși suficient de distinctiv pentru a elimina riscul de confuzie ce poate fi indus în mintea consumatorilor, tot astfel cum nici culorile aflate pe fundalul etichetei nu pot fi avute în vedere ca elemente care să confere produselor apelantei un caracter distinctiv în raport de cele ale intimatei.
La aceste elemente, astfel cum în mod corect a analizat și prima instanță, se adaugă celelalte însemne aflate pe eticheta produselor comercializate de câtre apelantă care, contrar susținerilor acesteia, reprezintă o reproducere identică a conținutului mențiunilor aflate pe eticheta produselor comercializate de intimată.
Dacă unele din aceste elemente se înscriu în cadrul acelor indicații și mențiuni ce sunt obligatorii a fi înscrise pe etichetele de produse, nu același lucru se poate susține cu privire la logo-ul de prezentare a produsului, reprodus identic de către apelantă, fără o justificare în planul procesului de comercializare loială:, solubilă/ O cafea savuroasă, 100% tradițional braziliană, deliciul clipelor tale de relaxare".
Concluziile apelantei sunt eronate în privința elementelor în raport de care prima instanță a apreciat existența riscului de confuzie, incluzând și riscul de asociere.
Aprecierea gradului de similaritate, în strânsă legătură cu riscul de confuzie se face nu numai în raport de elementul verbal al mărcii reclamantei intimate ci de totalitatea elementelor grafice protejate, precum și a celorlalte elemente care, fără a fi protejate în temeiul dreptului la marcă, sunt menite să individualizeze produsele acesteia în raport cu produse din aceeași clasă, aparținând altor producători.
Pentru ipoteza în care semnele conflictuale sunt utilizate de către apelantă identic pe ambalaje având aceeași formă cu cele folosite de către intimată, modul însuși de utilizare a semnelor se constituie într-un factor pertinent de apreciere a gradului de similaritate vizuală în percepția de ansamblu asupra produsului, în strânsă legătură cu riscul de confuzie, incluzând și riscul de asociere a semnului cu marca.
II. Ca și reclamă a produsului, slogan sub care este comercializat, textul menționat constituie obiect al dreptului de autor, astfel cum este definit prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 8/1996, republicată, reprezentând o operă originală de creație intelectuală, legea protejând în mod egal,oricare modalitate de creație, indiferent de modul sau forma de exprimare".
Deși apelanta această apreciere, ca și operă protejată, a reclamei analizate, Curtea nu împărtășește acest punct de vedere, câtă vreme se reține caracterul original al textului, mesajul transmis publicului, într-o formă succintă dar elocventă, fiind menit să creeze un impact direct asupra acestuia, ca de altfel orice reclamă a cărei stereotipie acționează în mod direct asupra cumpărătorilor.
Asemenea reclame intră în categoria operelor de creație intelectuală, fiind rezultatul unei asemenea activități.
Faptul că legea nu menționează ca atare, în art. 7, apartenența unor asemenea creații la categoria de opere protejate nu prezintă nici o semnificație, enumerarea din cadrul acestui articol neavând caracter limitativ, cum nici nu poate fi limitată sfera creației artistice, științifice, în general.
Incălcarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra acestui slogan a fost reclamată de către intimată prin chiar cererea de chemare în judecată, fără a se putea reține, astfel cum a pretins apelanta, o nesocotire, de către prima instanță, a dispozițiilor art. 129 alin.6 Cod procedură civilă.
Câtă vreme obiectul principal al cererii de chemare în judecată l-a constituit obligarea pârâtei la retragerea și scoaterea definitivă din rețelele circuitelor comerciale a produsului cafea solubilă, cutie de 100 gr, comercializat sub eticheta prezentată în anexă,care încalcă în mod flagrant drepturile la marca ale reclamantei, precum șidrepturile de autor asupra textului înscris pe această cutie - creație a reclamantei", iar sub aspectul temeiului de drept au fost indicate prin cerere dispozițiile art. 1, 13 și 139 din Legea nr. 8/1996, este evident că prima instanță, reținând încălcarea drepturilor de autor cu privire la logo-ul analizat și dispunând încetarea actelor de încălcare, nu a depășit cu nimic limitele investirii, critica apelantei fiind nefondată.
În ce privește susținerea potrivit căreia la momentul pronunțării sentinței, cererea principală nu ar mai fi avut obiect, deoarece apelanta ar fi retras de pe piață produsele purtând eticheta care conținea reclama utilizată de către reclamantă încă din anul 2005, Curtea reține că atâta vreme cât încălcarea s-a produs și este posibil să se mai producă și pe viitor, în absența unei hotărâri care să constate aceste fapte, hotărârea apelată este legală și temeinică, retragerea la un moment dat de pe piață a produselor purtând semne identice sau similare, menite să creeze confuzie în rândul publicului consumator fiind necesar a fi dispusă în cadrul judecății pe fondul cauzei.
de acest argument ținând de dreptul subiectiv ce a intrat sub protecția juridică, odată ce a fost dedus judecății, probele administrate în cauză contrazic susținerile apelantei.
Astfel, raportul de expertiză tehnică a stabilit beneficii realizate de apelanta pârâtă, din comercializarea produsului și după data menționată.
În plus, așa cum actele de livrare se dovedesc prin înscrisuri, tot astfel, în susținerea acestor afirmații și apărări, apelanta ar fi fost necesar să depună la dosarul cauzei documente care să ateste scoaterea din circuitul comercial al produselor deja livrate, care altfel continuă să fie comercializate pe aceeași piață, în absența unor fapte pozitive menite să pună capăt actelor de comercializare aflate în curs de derulare. Ori, asemenea dovezi nu au fost făcute nici în fața primei instanțe și nici în apel.
Dimpotrivă, intimata este cea care a depus la dosar, în apel, o factură eisă la data de 22.08.2008 care atestă posibilitatea de a achiziționa din magazinul METRO - Tg. M, a cafelei "", sub aceeași etichetă, prezentată în fotografia standului pe care se afla produsul (fila 49).
III. Critica privitoare la încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.6 Cod procedură civilă sub aspectul cuantumului daunelor materiale acordate reclamantei intimate este de asemenea nefondată.
Potrivit cererii introductive și a celei precizatoare, depuse la data de 4.04.2006, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la daune, prin indicarea modalității de cuantificare a acestora, pe baza unei expertize ce urma a fi efectuată în cauză și care s-a și efectuat ulterior.
Prin concluziile orale și scrise, depuse la dosar, reclamanta a solicitat plata cu titlu de daune a sumelor evidențiate în raportul de expertiză, în forma pe care urma aoo mologa instanța.
Așa fiind, obligarea pârâtei apelante la suma cuprinsă în varianta II la raportul de expertiză s-a circumscris obiectului cererii de chemare în judecată, fără a se putea pune în discuție încălcarea limitelor investirii, sub aspect valoric, în considerarea dispozițiilor art. 132 alin.2 pct. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea nu se socotește modificată (și cu atât mai puțin inadmisibilă), când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului ei.
În ce privește modalitatea de evaluare a daunelor, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 14 alin.2 din OUG nr. 100/2005, potrivit cu care la stabilirea daunelor interese, se iau în considerare,a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate intelectuală protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat".
Aplicând aceste dispoziții, Tribunalul a reținut că beneficiile pârâtei sunt echivalente beneficiului nerealizat de reclamantă, suma astfel stabilită de expert fiind de 23.431,95 lei, criteriul de apreciere a daunelor fiind chiar cel propus de reclamantă prin cererea precizatoare.
Acest criteriu propus de reclamantă este un criteriu legal și obiectiv de apreciere a daunelor cauzate prin încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală protejate, aplicabil unor asemenea raporturi juridice, în condițiile în care există, pe de o parte, o imposibilitate obiectivă de cuantificare a daunelor ce se pot traduce în scăderea vânzărilor dar și în pierderea clientelei, diluarea mărcii în percepția consumatorului, din perspectiva funcției de garanție a calității produselor marcate, precum și o imposibilitate obiectivă de reparare integrală a prejudiciului, dat fiind caracterul succesiv al actelor abuzive, posibilității de amplificare a prejudiciului.
În analiza beneficiului realizat, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 82/1991, republicată, calculul rezultând din scăderea din veniturile realizate din vânzarea produselor, a cheltuielilor directe care au fost repartizate produsului în cauză și costul de achiziție.
În ce privește neluarea în calcul de către instanță, a cheltuielilor rezultate din contractul de consultanță încheiat cu, Curtea reține că, potrivit răspunsului expertei la obiecțiunile formulate în fața primei instanțe, pârâta apelantă nu a prezentat documente care să justifice efectuarea cheltuielilor în baza acestui contract de consultanță.
Justificarea unor asemenea cheltuieli, dincolo de evidențierea lor contabilă, trebuia să acopere, din punctul de vedere al obiectului contractului, categoria produsul respectiv, aceasta cu atât mai mult cu cât, reținându-se că vânzătorul extern al apelantei este același cu consultantul din contractul menționat, nu există nici o rațiune pentru a se putea accepta ideea apelantei, conform căreia, distinct de prețul de achiziție al produselor s-a mai plătit și un preț al consultanței în legătură cu același produs.
Faptul că asemenea cheltuieli sunt nedeductibile fiscal a fost reținut de expertă nu în contextul analizat de apelantă, al lipsei de efort din partea expertei de a calcula cota-parte din această cheltuială directă aferentă produsului, ci din perspectiva faptului că o asemenea cheltuială nu a fost dovedită prin acte contabile care să ateste efectuarea ei.
Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea apreciază criticile formulate în calea apelului ca nefondate, apelul urmând a fi respins în baza art. 296 Cod procedură civilă.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la plata sumei de 3501,63 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SCB. L, cu sediul în I și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la & Asociații, în B, Calea nr. 141,. 3, apartamentul. 14, sect.6 împotriva sentinței civile nr. 881/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata DE cu sediul ales la & Asociații, în B, str. -.- nr. 8, sector 5.
Obligă apelanta la 3.501,63 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Th.red.//4 ex.
10.12.2008
Tribunalul București S. a IV-
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
