Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 4 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Vasile

JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă

GREFIER - - -

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 229/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - pârâtă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 87124/26.05.2009, aflată la fila nr. 27 din dosar și de reprezentantul societății și intimata - reclamantă, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială din data de 21.09.2009, aflată la fila nr. 28 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 03.02.2010 s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de apelanta - pârâtă și s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în 4 rate lunare egale, începând cu data de 15.02.2010.

Reprezentantul apelantei - pârâte formulează cerere de suspendare a cauzei a cauzei, în temeiul disp. art.244 Cod procedură civilă, pe care o depune în scris, însoțită de procesele - verbale nr. - și nr. - din data de 12.06.2008 emise de - Serviciul Cercetări Penale și comunică un exemplar al acesteia reprezentantului intimata - reclamantă

În susținerea cererii, arată că solicită suspendarea cauzei, motivat de faptul că există dosarele penale nr. 5013/P/2005 și nr. 925/P/2007, care se află în faza de cercetare la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Precizează că în aceste dosare penale se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, prev. și ped. de art.83 alin.1 lit.b din Legea nr. 84/1998, dosare în care - și/sau LA, prin SC & s-au constituit parte civilă.

De asemenea, arată că în aceste dosare penale apelanta este cercetată pentru aceleași fapte pentru care reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată în cauza de față.

Reprezentantul intimatei - reclamante arată că din adresele nu rezultă informații referitoare la începerea urmăririi penale și nu este dovedită punerea în mișcare a acțiunii penale și precizează că a făcut primele cercetări la Poliție în anul 2006.

Totodată, susține că sunt dovezi clare în privința începerii urmăririi penale, iar dosarul penale nu este influențat de cursul dosarului civil. Astfel, solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată, pentru a dovedi dacă s-a început urmărirea penală.

Reprezentantul apelantei - pârâte arată că nu se opune amânării cauzei pentru a se face demersuri de către intimata - reclamantă cu privire la urmărirea penală. Susține însă, că va exista soluție și în cauza civilă și în cauza penală.

Curtea deliberând cu privire la cererea de suspendare a cauzei în temeiul art.244 alin. 2 Cod procedură civilă, constată din conținutul celor două adrese atașate cererii de suspendare, că față de calitatea de învinuiți și față de constituirea de părți civile făcute în cadrul acestui dosar penal, rezultă că s-a început urmărirea penală, dar nu a fost pusă în mișcare urmărirea penală.

Cu toate acestea, Curtea constată că nu s-a dovedit existența unei influențe covârșitoare a modului de soluționare a urmăririi penale asupra dosarului de față, având în vedere, pe de o parte, motivele de apel și limitele devoluțiunii în cadrul apelului, iar pe de altă parte, vechimea dosarelor penale, față de care se solicită suspendarea judecății apelului. Prin urmare, Curtea respinge cererea de suspendare a cauzei ca neîntemeiată.

Curtea reține faptul că nu este întemeiat argumentul eventualei duble obligări a apelantei la același prejudiciu, întrucât oricare ar fi instanța, această împrejurare poate fi adusă la cunoștința acesteia.

Reprezentantul apelantei - pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriu, precum și prorogarea probei cu expertiză. Precizează că dorește să depună înscrisuri din contabilitatea societății pe care o reprezintă, prin care să dovedească faptul că nu s-a creat nici un prejudiciu intimatei

De asemenea, solicită încuviințarea probei cu interogatoriu, întrucât, pe de o parte, reclamanta recunoaște că nu există o culpă a apelantei, pentru ca apoi să se contrazică.

Mai că prin proba cu expertiză contabilă dorește să lămurească aspectul privind ponderea ce a fost aplicată la totalul parfumurilor achiziționate de pârâtă, respectiv dacă se poate aprecia această pondere.

Reprezentantul intimatei - reclamante se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de apelanta - pârâtă, pentru a se face dovada faptului că nu s-au vândut produse purtând însemnul, întrucât din expertiza contabilă rezultă că din actele contabilității societății - pârâte nu rezultă acest aspect.

Referitor la proba cu interogatoriu solicitată de apelanta - pârâtă, arată că nu înțelege care este faptul personal al părții pe care o reprezintă.

Totodată, arată că se opune încuviințării probei cu expertiza contabilă, arătând că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Reprezentantul apelantei - pârâte precizează că nu a contestat expertiza contabilă efectuată în cauză, însă dorește să lămurească aspectul privind aplicarea ponderii.

Curtea deliberând cu privire la proba cu înscrisuri și cu expertiză contabilă, urmează să le respingă ca nefiind utile soluționării apelului pentru următoarele considerente:

Având în vedere faptul că rațiunea și considerentele instanței de fond în pronunțarea sentinței nu pot fi verificate aspectele legalității și temeiniciei prin administrarea probei cu înscrisuri și expertizei contabile, întrucât rațiunile instanței de fond nu s-au întemeiat pe astfel de probe.

Astfel că, față de limitele devoluțiunii în apel și de motivele de apel, proba cu înscrisuri și expertiză contabilă nu sunt utile.

În ceeace privește proba cu interogatoriu solicitată de apelanta - pârâtă, Curtea constată că este inutilă soluționării cauzei, având în vedere teza probatorie, respectiv poziția intimatei, de recunoaștere sau nu a culpei, în condițiile în care este exprimată clar de intimata - reclamantă prin poziția sa și întâmpinarea depusă la dosar, astfel încât administrarea probei cu interogatoriu este inutilă.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.

Reprezentantul apelantei - pârâte solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 229/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, astfel cum a fost formulat și motivat. Precizează că s-a stabilit prejudiciul, însă suma aferentă fiecărui produs a fost stabilită ipotetic. Cu cheltuieli de judecată.

La interpelarea Curții cu privire la cererea privind obligarea intimatei - reclamante la plata diferenței taxei de timbru, reprezentantul apelantei - pârâte, arată că susține această cerere.

Reprezentantul intimatei - reclamante A solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 229/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate.

Totodată, arată că prețul mediu de comercializare a unui parfum purtând inclusiv mărcile este de aproximativ 0,4 lei, aspect ce rezultă din actele contabile ale societății apelante, ceeace nu poate fi verosimil.

CURTEA,

Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, urmează a dispune amânarea pronunțării asupra cererii de apel la data de 11.02.2010.

DISPUNE:

Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 11.02.2010.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - -

GREFIER

- -

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 44A

Ședința publică de la 11 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - - -

JUDECĂTOR - - - -

GREFIER - - -

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă. împotriva sentinței civile nr. 229/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11.02.2010, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a IV a Civilă la data de 13.09.2007, sub nr-, reclamanta LA a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că:

1.folosirea neautorizată a însemnelor și "" a încălcat drepturile de proprietate intelectuală asupra mărcilor internaționale înregistrate la prin certificatele de înregistrare nr. R -/ 25.04.1978, respectiv R -/ 25.04.1978, al căror titular este reclamanta;

2.să fie obligată pârâta să înceteze de îndată pe teritoriul României folosirea neautorizată a însemnelor și "", care încalcă drepturile de proprietate intelectuală asupra mărcilor internaționale înregistrate la prin certificatele menționate, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 Euro/zi de întârziere, iar în subsidiar, plata amenzii civile maxime /zi de întâriere prevăzută de art. 580 indice 3 din Codul d e procedură civilă.

3.să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri materiale estimate provizoriu la 15 000 Euro, precum și despăgubiri morale în valoare de 15 000 Euro, pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin actele de contrafacere;

4.să se dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii judecătorești, în două publicații de circulație națională;

5.să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin activitatea de comercializare de către societatea pârâtă a unor produse purtând însemnele și, fără acordul său, se aduce atingere drepturilor sale de proprietate intelectuală asupra mărcilor înregistrate la, mărci protejate și pe teritoriul României, pentru toate clasele de produse și servicii. Folosirea, fără acordul titularului, a unui însemn identic cu o marcă înregistrată, care beneficiază de protecție pe acel teritoriu, reprezintă un act de contrafacere în sensul Legii nr. 84/1998 și este sancționată ca atare pe tărâm delictual civil, dar și penal.

Astfel, fapta societății pârâte de a folosi în mod nejustificat semnele, prin comercializarea de produse purtând aceste însemne, folosire care aduce importante prejudicii reclamantei, se încadrează în dispozițiile legii și se impune a fi sancționată. Titularului mărcii trebuie să îi fie ocrotit dreptul exclusiv și absolut asupra unei mărci înregistrate, prin obligarea concurenților de a se abține de la acte care să încalce acest drept.

Compania - a fost înființată de, un respectat jucător de tenis, cunoscut în lumea sportului drept "crocodilul", poreclă căpătată în urma unui pariu și popularizată de către presă. În 1933, începe să comercializeze produse purtând însemnele și, pe care mai târziu le-a înregistrat și ca mărci, dedicate la început în exclusivitate sportivilor, dar care cu timpul se diversifica în ceea ce privește publicul-Ť. Astfel, mărcile și reprezintă astăzi nu doar haine, ci și accesorii de îmbrăcăminte, articole din piele, parfumuri, cu același impact asupra consumatorilor. Publicul a apreciat calitatea produselor, iar această percepție este confirmată de datele economice.

De asemenea, reclamanta a arătat că produsele comercializate de compania înființată de, respectiv calitatea acestora s-a păstrat de-a lungul timpului, astfel că cele mai renumite mărci aplicate pe produsele aparținând reclamantei, respectiv și, sunt asociate fără greș cu compania.

De asemenea, arată că este marca verbală înregistrată la prin certificatul de înregistrare nr. R -/ 25.04.1978, fiind protejată pentru toate clasele de servicii și produse.

"" este marcă înregistrată la prin certificatul de înregistrare nr. R -/ 25.04.1978, fiind protejată și pe teritoriul României pentru toate clasele de servicii și produse. Aceasta reprezintă un crocodil, privit din profil, cu botul deschis și ridicată.

și sunt cunoscute în România pentru toată gama de produse și servicii pentru care sunt folosite. Renumele dobândit aici este consolidat și prin deschiderea unei reprezentanțe în B, pe lângă prezența în magazinele cu specific din B și din țară, precum și prin publicitatea făcută, prin prezența în reviste și pe internet a tuturor mărcilor.

Pârâta oferă spre vânzare, prin punctul de lucru situat în Complexul Comercial, stand 772,--87, sector 2, produse de parfumerie, printre care au fost identificate produse purtând, printre alte mărci cu renume, și însemnele și. De asemenea, astfel de produse au fost identificate în depozitele societății, cantitățile găsite indicând intenția de comercializare. . sunt afișate în mod vizibil pe produse, respectiv pe ambalajul exterior al acestora, precum și în interior, pe sticla de parfum propriu-zisă. Pârâta comercializează astfel de produse cel puțin din 2005, fiind controlată de organele de poliție în mai multe rânduri, de fiecare dată fiind găsite la comercializare produse purtând aceste însemne.

Astfel, prin adresa nr. - /03.02.2006, Direcția Generală de Poliție a Municipiului B-Serviciul Investigare a Fraudelor i-a adus la cunoștință faptul că, în urma controlului efectuat la data de 21.11.2005, la punctul de lucru al societății pârâte, în Complexul Comercial, 772, identificat 86 de flacoane apă de toaletă purtând însemnele și.

De asemenea, prin adresa nr. -/ 23.03.2006, Sectorul 2 Poliție-Serviciul de Investigare a Fraudelor a informat-o că a efectuat o altă verificare în data de 21.03.2006 la același punct al societății pârâte, și au fost identificate 10 flacoane apă de toaletă purtând cele două însemne.

Prin comercializarea de produse purtând cele două însemne de către pârâtă se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor înregistrate la prin certificatele de înregistrare nr. R -/ 25.04.1978, respectiv R -/ 25.04.1978.

Societatea pârâtă nu are acordul reclamantei pentru comercializarea produselor purtând însemne identice cu mărcile reclamantei. Reaua credință în ignorarea drepturilor lor este astfel cu atât mai evidentă, cu cât aceasta a continuat să comercializeze aceste produse în ciuda controalelor la care a fost supusă, care s-au soldat cu confiscarea produselor și cercetări penale.

Reclamanta apreciază că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, care le permite să compenseze pierderile suferite ca urmare a actelor de contrafacere ale pârâtei prin primirea unor despăgubiri, drept prevăzut expres și în legislația specifică în materie de proprietate intelectuală, respectiv OUG nr. 100/2005.

În drept, au fost invocate prev. art. 35 din Legea nr. 84/1998, art. 998-999 din Codul civil, art. 5, art. 14 din OUG nr. 100/2005, art. 580 indice 3 din Codul d e procedură civilă.

Pârâta SC SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în România mărcile sunt protejate prin înregistrarea lor la OSIM în temeiul Legii nr. 84/1998, preucm și al OG nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale. Astfel, pentru aop utea trage la răspundere pe pârâtă, reclamanta trebuie să înregistreze marca și pe teritoriul României. În cazul de față, reclamanta nu a făcut dovada că marca sa este înregistrată și că ar fi proprietarul ei, or numai proprietarul poate solicita pretenții de la terți și se poate considera lezat în interese de către terți.

Prin cererea depusă la dosar, reclamanta a arătat că numele său este -, în loc de La.

La data de 10.02.2009, reclamanta a depus cerere precizatoare privind prejudiciul material și moral, prin care arată că prejudiciul material este de 41 126 Euro și prejudiciul moral de 41 126 Euro.

Prin sentința civilă nr. 229/ 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă în dosar nr-, a fost admisă cererea precizată; s-a constatat că folosirea neautorizată a semnelor și "", identice mărcilor ""-marca verbală nr. R -/ 25.04.1978 și ""-marca figurativă nr. R -/25.04.1978, conform certificatelor emise de încalcă drepturile de proprietate intelectuală asupra mărcilor reclamantei; a fost obligată pârâta să înceteze de îndată pe teritoriul României folosirea neautorizată a semnelor și "", care încalcă drepturile de proprietate intelectuală asupra mărcilor internaționale înregistrate cu nr. R -/25.04.1978, respectiv R -/25.04.1978, conform certificatelor emise de, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 Euro/zi de întârziere; a fost obligată pârâta la plata de despăgubiri materiale și morale în valoare de 82 252 Euro, echivalent în lei la cursul BNR valabil la data de 10.02.2009, respectiv 348 748,48 lei, reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă; s-a dispus publicarea în presă pe cheltuiala pârâtei a dispozitivului hotărârii judecătorești, în două publicații de circulație națională; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4 051 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert.

În motivarea sentinței, s-a reținut că reclamanta, în temeiul celor două certificate de înregistrare, emise de, deține drepturi exclusive asupra mărcii și pe teritoriul României.

În calitate de titular al dreptului asupra acestor mărci, reclamanta exercită toate drepturile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 84/1998, inclusiv acela de a interzice importul sau exportul sub acest semn.

Cum în speță, însemnele folosite de pârâtă sunt identice cu mărcile reclamantei, iar produsele comercializate de pârâtă fac parte din clasele de produse și servicii pentru care mărcile reclamantei au fost înregistrate, rezultă că faptele pârâtei reprezintă o încălcare a mărcilor reclamantei, urmând a se dispune interzicerea comercializării acestora sub sancțiunea plății unor amenzi cominatorii.

Prin permiterea comercializării de produse purtând fără drept însemne identice cu mărcile înregistrate, care pot să nu aibă întotdeauna calitatea produselor reclamantei, se aduce atingere imaginii și prestigiului acesteia.

unui prejudiciu devine astfel cu atat mai importantă, titularul mărcii fiind pus în situația de a acoperi o eventuală neîncredere a consumatorilor în calitatea produselor sale.

Forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta este intenția și rezultă atât din faptul că pârâta, concurent pe aceeași piață, este familiarizată cu legislația în materie de proprietate intelectuală, cât și din faptul că a fost verificată în repetate rânduri de către organele de poliție, care au identificat de fiecare dată produse purtând fără drept diferite mărci, printre ele aflându-se și cele aparținând reclamantei.

Prejudiciul este și el evident, rezultând din folosirea unor însemne identice cu mărcile înregistrate, ceea ce nu numai că îi oferă pârâtei un profit nejustificat, dar în egală măsură, lipsește reclamanta de un câștig pe care l-ar fi avut în condițiile în care nu ar fi avut loc faptele ilicite. Mai mult, renumele societății are de suferit ca urmare a activităților pârâtei, care direcționează în mod greșit consumatorii reclamantei spre alte produse, care nu corespund întotdeauna din punct de vedere calitativ cu produsele comercializate de către aceasta. Între părți nu există niciun fel de legătură care să îi permită pârâtei să folosească mărcile înregistrate în orice mod, iar astfel de legături create în mintea consumatorilor aduc atingere reputației reclamantei.

Mai mult, folosirea unui însemn identic cu o marcă înregistrată, fără acordul titularului acesteia, îi creează celui din urmă prejudicii materiale și morale însemnate, care urmează să fie recuperate de la persoanele responsabile de faptele ilicite săvârșite. Aceste prejudicii sunt cu atât mai mari cu cât prezența pe piață este mai importantă, fiind afectat beneficiul titularului mărcii, atât prin câștigurile nejustificate ale celui care săvârșește actele care aduc atingere mărcii, cât și prin pierderile de imagine suferite în urma actelor ilicite.

Din cele 3 controale succesive ale organelor de poliție, au fost identificate 843 de parfumuri, 2029 parfumuri aflate la comercializare și confiscate. Aplicând ponderea parfumurilor la totalul parfumurilor comercializare de pârâtă, în număr de 197 972 bucăți, rezultă un număr de 82 252 parfumuri. Aplicând o valoare medie de vânzare a parfumurilor de 50 Euro/ bucată, la totalul parfumurilor comercializate, rezultă o valoare totală de 4 112 600 Euro. Potrivit cererii precizatoare, reclamanta a solicitat acordarea unui prejudiciu material minimal de 1% din prejudiciul calculat potrivit celor menționate, echivalent a 41 126 Euro și un prejudiciu moral de aceeași valoare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 06.06.2010 (data poștei) pârâta SC SRL, solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii.

În motivarea cererii de apel, se arată că hotărârea atacată este practic nemotivată, deoarece reia aproape integral motivarea din cererea de chemare în judecată, ceea ce contravine disp. art. 261 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.

Instanța de fond nu motivează temeiurile pentru care a fost admisă acțiunea, de unde rezultă cuantumul prejudiciului. Față de recunoașterile reclamantei la interogatoriu ( întrebarea nr. 4 și 6), instanța avea îndatorirea de a solicita probe suplimentare, pentru a verifica în ce măsură acțiunea reclamantei este întemeiată, nefăcându-se sub nici un aspect verificări cu privire la denumire, dacă între însemnele reclamantei și produsele găsite în depozitele pârâtei există identitate sau asemănări de natură de a induce în eroare un consumator mediu.

Instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, contrar disp. art. 129 pct. 4 și 5 din Codul d e procedură civilă.

Instanța a înlăturat nemotivat concluziile expertului, preferând să admită precizările reclamantei. Determinarea elementelor de calcul al cuantumului despăgubirilor poate fi solicitată numai prin cererea de chemare în judecată, iar nu relevate cu ocazia discutării probatoriului sau prin precizări depuse la termenul de judecată. Nu este suficient a se reține producerea unui prejudiciu material și/sau moral, ci trebuie dovedită și întinderea lui, ceea ce tribunalul a ignorat cu desăvârșire erau tocmai elementele ce ar fi putut fi avute în vedere la determinarea cuantumului despăgubirilor în cadrul acțiunii în contrafacere.

Pe de altă parte, instanța nu a analizat sub nicio formă similaritatea mărcilor5 având în vedere elementele extrinseci, ca modalitatea de folosire a semnului pe produse; nu analizat în ce măsură produsele erau identice, modalitatea în care a fost folosită marca de către pârâtă, particularitățile produsului confiscate acesteia. Instanța nu a analizat aprecierea globală a riscului de confuzie în ceea ce privește similaritatea vizuală, fonetică sau conceptuală a mărcilor aflate în conflict, nu a ținut seama de elementele lor distinctive sau dominante, instanța nu a avut în vedere factorii pertinenți în aprecierea percepției de ansamblu.

În drept, au fost invocate prev. art. 242 și urm. din Codul d e procedură civilă, Legea nr. 84/1998, OUG nr. 100/2005.

Pentru timbrarea cererii de apel, a fost stabilită suma de 3347 lei taxă judiciară de timbru și 5,3 lei timbru judiciar.

Prin încheierea de ședință din 03.02.2010, a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar și s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în 4 rate lunare egale, în sumă de 837 lei fiecare, începând cu data de 15.02.2010.

Intimata - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, se arată că instanța de fond a dezvoltat pe larg motivele care au stat la baza acordării despăgubirilor în cauză. Apelanta trebuia să probeze că beneficiază de protecție națională, comunitară sau internațională pentru semnele folosite în activitatea sa comercială.

Instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea textelor legale care instituie o prezumție legală absolută că se aduce o atingere mărcii înregistrate, nemaifiind necesară proba riscului de confuzie sau de asociere cu marca, în cazul în care există identitate atât între semnul folosit de către terț și cel înregistrat ca marcă, cât și între produsele terțului și cele ale titularului mărcii, iar între titularul mărcii și cel care folosește un însemn identic cu marca înregistrată nu există nici un acord.

Instanța a motivat și modul de acordare a despăgubirilor, iar răspunsurile la cele două întrebări de la interogatoriu nu prezintă nici un fel de relevanță pentru apelul în cauză. Faptul că intimata a recunoscut că produsele au fost găsite de organele de poliție atât în standurile magazinelor cât și în depozite, nu poate atrage concluzia că produsele din depozite nu erau destinate comercializării; dimpotrivă, cantitatea foarte mare de parfumuri găsite indică tocmai această intenție.

Simplul fapt că prejudiciul nu poate fi determinat pe baza expertizei contabile coroborat cu conduita ilicită a pârâtei, nu înseamnă că el nu există. Apelanta nu a considerat necesar să solicite vreun termen pentru a contesta modalitatea de calcul propusă de intimată.

În drept, au fost invocate prev. art. 35 din Legea nr. 84/1998, art. 998-999 din Codul civil, art. 5 și 14 din OUG nr. 100/2005, art. 289 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.

La termenul din 04.02.2010, apelanta a formulat o cerere de suspendare a judecării prezentului apel în temeiul art. 244 din Codul d e procedură civilă, față de existența dosarelor penale nr. 5013 /P/2005 și 925/P/2007, cerere care a fost respinsă ca nefondată față de considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.

Pentru dovedirea motivelor de apel, apelanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză contabilă, probe ce au fost respinse ca nefiind utile soluționării apelului, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de ședință de la data de 04.02.2010.

Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă, precum și a apărărilor formulate de intimată, față de ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:

În motivarea cererii de apel, se arată într-un prim motiv de apel că hotărârea atacată este practic nemotivată, deoarece se reia aproape integral motivarea din cererea de chemare în judecată, ceea ce contravine disp. art. 261 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.

Cu privire la aspectul nemotivării hotărârii, Curtea reține că o corectă motivare a unei hotărâri nu presupune o motivare exhaustivă sau foarte elaborată, fiind necesar doar a se răspunde tuturor capetelor de cerere și apărărilor formulate de părți, dar nu neapărat tuturor argumentelor subsumate unui motiv de drept sau de fapt invocat de reclamant sau unei apărări prezentate de pârât, ci este suficient a se răspunde motivelor esențiale de fapt sau de drept sau apărărilor esențiale invocate de părți.

Din studierea hotărârii apelate, Curtea constată că în nici un caz nu se poate reține o nemotivare a acesteia, aspectele invocate de apelantă urmând să fie analizate în continuare în cadrul celorlalte motive de apel formulate de aceasta.

Într-un al doilea motiv de apel, apelanta arată că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, contrar disp. art. 129 pct. 4 și 5 din Codul d e procedură civilă. Aceasta, pe de o parte, deoarece, față de recunoașterile reclamantei la interogatoriu ( întrebarea nr. 4 și 6), instanța avea îndatorirea de a solicita probe suplimentare, pentru a verifica în ce măsură acțiunea reclamantei este întemeiată, nefăcându-se sub nici un aspect verificări cu privire la denumire, dacă între însemnele reclamantei și produsele găsite în depozitele pârâtei există identitate sau asemănări de natură de a induce în eroare un consumator mediu. Pe de altă parte, instanța nu a analizat sub nicio formă similaritatea mărcilor având în vedere elementele extrinseci, ca modalitatea de folosire a semnului pe produse; nu a analizat în ce măsură produsele erau identice, modalitatea în care a fost folosită marca de către pârâtă, particularitățile produsului confiscate acesteia. Instanța nu a analizat aprecierea globală a riscului de confuzie în ceea ce privește similaritatea vizuală, fonetică sau conceptuală a mărcilor aflate în conflict, nu a ținut seama de elementele lor distinctive sau dominante, instanța nu a avut în vedere factorii pertinenți în aprecierea percepției de ansamblu.

Curtea reține că, în fapt, reclamanta -, în temeiul certificatelor de înregistrare R - din 25.04.1978 și R 437 001 din 25.04.1978, emise de, deține drepturi exclusive asupra mărcilor și "" pe teritoriul României.

Curtea constată că în mod corect a invocat prima instanță prevederile art. 35 alin. 2 lit. a din Legea nr. 84/1998, care se referă la folosirea de către un terț a unor mărci identice cu cele protejate pentru produse identice.

Cum în mod judicios a constatat prima instanță, riscul de confuzie este prezumat în ipoteza identității atât între semnul folosit de terț și cel înregistrat ca marcă de către reclamant, cât și între produsele sau serviciile terțului și cele ale reclamantului. Astfel, nu era necesară o analiză a existenței unui risc de confuzie, odată ce fusese constatată dubla identitate, între însemne și produse, deoarece acest risc este prezumat de lege.

Cât privește concluzia de existență a acestei duble identități, aceasta rezultă cu evidență din analiza fotocopiilor produselor comercializate de pârâtă, coroborat cu conținutul celor două adrese emise de poliție cu ocazia controalelor din 21.03.2006 și respectiv 21.02.2007 (filele 11 și 12 dosar fond). Identitatea de produse (în sensul că este vorba despre produse de parfumerie) rezultă din chiar răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriul propus de reclamantă pentru pârâtă, astfel încât Curtea constată că nu mai era necesară administrarea de probe suplimentare pe aspectul dublei identități, contrar celor susținute de apelantă, probele administrate fiind concludente în acest sens.

Se mai susține de către apelantă că instanța de fond nu motivează temeiurile pentru care a fost admisă acțiunea, și anume de unde rezultă cuantumul prejudiciului. Instanța a înlăturat nemotivat concluziile expertului, preferând să admită precizările reclamantei. Determinarea elementelor de calcul al cuantumului despăgubirilor poate fi solicitată numai prin cererea de chemare în judecată, iar nu relevate cu ocazia discutării probatoriului sau prin precizări depuse la termenul de judecată. Nu este suficient a se reține producerea unui prejudiciu material și/sau moral, ci trebuie dovedită și întinderea lui, ceea ce tribunalul a ignorat cu desăvârșire erau tocmai elementele ce ar fi putut fi avute în vedere la determinarea cuantumului despăgubirilor în cadrul acțiunii în contrafacere.

Cu privire la aspectul determinării cuantumului prejudiciului, Curtea reține că în esență nici apelanta nu contestă existența unui prejudiciu, dar cea ce contestă este modul de calcul folosit de prima instanță.

În mod corect a reținut tribunalul că prejudiciul rezultă din folosirea unor însemne identice cu mărcile înregistrate, ceea ce nu numai că îi oferă pârâtei un profit nejustificat, dar în egală măsură, lipsește reclamanta de un câștig pe care l-ar fi avut în condițiile în care nu ar fi avut loc faptele ilicite. Mai mult, renumele societății are de suferit ca urmare a activităților pârâtei, care direcționează în mod greșit consumatorii reclamantei spre alte produse, care nu corespund întotdeauna din punct de vedere calitativ cu produsele comercializate de către aceasta. Între părți nu există niciun fel de legătură care să îi permită pârâtei să folosească mărcile înregistrate în orice mod, iar astfel de legături create în mintea consumatorilor aduc atingere reputației reclamantei.

Proba cu expertiza contabilă administrată în cauză, a constatat, în baza actelor contabile ale pârâtei, un profit de 36,59 lei conform datelor din cele două adrese emise de poliție, dar lipsa unor vânzări de produse sub marca evidențiate în actele contabile ale pârâtei.

Or, este evident că nu se poate pretinde ca șiprobatio diabolica, reclamantei, să dovedească cu actele contabile ale pârâtei împrejurarea că aceasta din urmă comercializa produse contrafăcute sub marca reclamantei, ci această împrejurare de fapt rezultă din conținutul celor două adrese emise de poliție.

Dificultatea evaluării unui prejudiciu, care este deopotrivă material și moral, nu poate determina ștergerea existenței unui astfel de prejudiciu și cu atât mai puțin imputarea unei astfel de dificultăți, în temeiul principiului sarcinii probei, în dauna reclamantei.

Potrivit art. 14 din Ordonanța de urgență nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, la cererea părții vătămate, instanța judecătorească competentă va ordona persoanei care cu intenție a desfășurat o activitate de contrafacere să plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite. La stabilirea daunelor-interese instanța judecătorească va lua în considerare: a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau b) cu titlu de alternativă, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate în cauză. Când persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat a desfășurat o activitate de contrafacere, cu intenție, instanța judecătorească competentă poate să ordone acoperirea beneficiilor sau plata daunelor-interese susceptibile a fi prestabilite.

Rezultă că legiuitorul a prevăzut dificultatea evaluării unui astfel de prejudiciu, permițând folosirea unor criterii indicate de reclamant, care să fie supuse cenzurii instanței judecătorești.

Curtea constată că, față de principiul disponibilității procesului civil, criteriul indicat de reclamantă în prezenta cauză nu încalcă principii de ordine publică și nici alte norme de procedură civilă sau de drept material, justificând și o logică interioară dedusă din raportarea la volumul de vânzări al pârâtei. Astfel, însușirea acestui mod de calcul de către prima instanță nu este nici ilegal și nici netemeinic, în condițiile în care pârâta nu a indicat un alt mod de calcul și nu a adus critici concrete la adresa acestui mod de stabilire a prejudiciului, ținând cont de faptul că instanța este obligată să soluționeze cererea prin stabilirea în mod concret a unui cuantum al daunelor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

În ceea ce privește timbrajul aferent cererii de chemare în judecată, Curtea constată că, potrivit art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, " n situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare".

Astfel fiind, Curtea constată o diferență de taxă de timbru ce a rămas neachitată de către intimata-reclamantă, instanța de apel apreciind că taxa aferentă acestei cereri de chemare în judecată este o taxă variabilă, în funcție de cuantumul obiectului cererii iar nu o taxă fixă, aceeași taxă fiind stabilită și pentru timbrarea cererii de apel.

Astfel, Curtea o va obliga pe intimata-reclamantă să achite suma de 6694 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecății în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta - pârâtă cu sediul în P, Bd. - -. E,. 13, jud. A și cu domiciliu procesual ales la Cabinet de Avocat în B,-,. 6,. 72, sector 3 împotrivasentinței civile nr.229/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-,, în contradictoriu cu intimata - reclamantă-,cu sediul ales la & în B,-, sector 5, ca nefondat.

Obligă intimata-reclamantă să achite suma de 6694 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecății în primă instanță.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - -

GREFIER

- -

Red. AV

Tehnored. AP

5 ex./ Sentința civilă nr. 229/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-,

Jud. fond:

Președinte:Andreea Vasile
Judecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă

Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti