Decizia 45/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.45
Ședința publică de la 26.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulată de apelanții reclamanți, SC BANK SA împotriva sentinței civile nr.559/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă și apelanta pârâtă SC INDUSTRIAL SRL împotriva sentințelor civile nr.559/18.03.2008 și 1361/09.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât OFICIUL REGISTRUL COMERȚULUI
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți, SC BANK SA prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/24.02.2009, apelanta pârâtă SC INDUSTRIAL SRL prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind intimatul pârât OFICIUL REGISTRUL COMERȚULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererile de apel sunt netimbrate și că toate părțile au fost citate cu câte un exemplar al motivelor de apel. Totodată se arată că la data de 23.02.2009 apelanții reclamanți depun întâmpinare la apelul formulat de apelanta pârâtă în 3 exemplare, iar la data de 24.02.2009 intimatul pârât OFICIUL REGISTRUL COMERȚULUI B depune întâmpinare în 3 exemplare.
Reprezentantul apelanților reclamanți, SC BANK SA depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea comunică în ședință publică întâmpinarea formulată în cauză de către intimatul pârât OFICIUL REGISTRUL COMERȚULUI B către reprezentantul apelanților reclamanți.
Reprezentantul apelanților reclamanți, SC BANK învederează Curții că renunță la judecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr.559/18.03.2008.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită rectificarea citativului în sensul că denumirea corectă a apelantei reclamante este SC BANK SA iar nu SC BANK SA astfel cum a fost citată pentru termenul de judecată de astăzi.
Curtea, dispune rectificarea citativului în sensul că denumirea corectă a apelantei reclamante este SC BANK SA iar nu SC BANK SA. Dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către apelanta pârâtă.
La a doua strigare se prezintă apelanții reclamanți prin avocat, lipsind apelanta pârâtă și intimatul pârât.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea excepției de netimbrare în ceea ce privește apelul formulat de apelanta pârâtă. În subsidiar, cu privire la fondul apelului solicită a fi respins ca nefondat. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Se prezintă reprezentantul apelantei pârâte care depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul indicat.
Reprezentantul apelantelor reclamante arată că își menține concluziile cu privire la excepția de netimbrare a apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.559/18.03.2008, întrucât această taxă trebuia achitată la trezorerie.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită respingerea excepției de netimbrare, motivat de faptul că taxa de timbru a fost achitată la CEC Bank, la acest moment fiind singura modalitate de plată. Depune la dosar două decizii emise de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Reprezentantul apelantelor reclamante arată că nu se opune la depunerea acestor decizii și nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererilor de apel.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită admiterea apelurilor astfel cum au fost formulate, cu motivarea că marca SC INDUSTRIAL SRL are un alt obiect de activitate, altă clasă de înregistrare și nu aduce atingere dreptului exclusiv al reclamantei asupra mărcilor înregistrate ale acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantelor reclamante, solicită, pe apelul formulat împotriva sentinței civile nr.559/18.03.2008 respingerea ca nefondat și în subsidiar ca netimbrat. Cu privire la fondul cauzei solicită a se avea în vedere că în mod corect instanța a reținut că s-a încălcat dreptul asupra mărcilor, România a fost înființată în 2003 anterior înregistrării lui Industrial. Astfel că elementul principal vedetă fiind se creează stare de confuzie în rândul consumatorilor, iar acest grad mare de similaritate induce în eroare consumatorul. Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel este vorba de cererea de înregistrare a Industrial, însă a se avea în vedere că această marcă nu este înregistrată iar apelanta pârâtă a fost de rea credință. Concluzionând solicită a se menține sentința fondului ca fiind legală și temeinică. Cu privire la apelul formulat împotriva sentinței 1361/9.09.2008 a se respinge ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererilor de apel formulate de apelanții reclamanți, SC BANK SA împotriva sentinței civile nr.559/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă și apelanta pârâtă SC INDUSTRIAL SRL împotriva sentințelor civile nr.559/18.03.2008 și 1361/09.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât OFICIUL REGISTRUL COMERȚULUI
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV a Civilă sub nr-, reclamanta (""), și BANK A au solicitat în contradictoriu cu pârâții SC INDUSTRIAL SRL și Oficiul Registrului Comerțului B () ca, prin hotărârea ce o va pronunța:
1. să fie anulat numele comercial " Industrial" înregistrat la. în baza certificatului de înregistrare nr. - din data de 24 noiembrie 2005 și să fie obligată parata Industrial să-și schimbe numele comercial într-o denumire care să nu mai includă în nicio combinație mărcile înregistrate și numele comercial ale și/sau numele comercial al Credit Bank, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 1.000 Euro/zi de întârziere;
2. să se dispună publicarea în presa scrisă, pe cheltuiala pârâtei Industrial, a dispozitivului hotărârii, în cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a acesteia, câte o dată pe zi, în zilele de luni, miercuri și vineri ale aceleiași săptămâni, pe prima sau pe ultima pagină a ziarelor "Gândul" și "Ziarul Financiar".
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că la data de 27 iulie 2004, au introdus pe rolul Tribunalului București Secția a III a Civilă sub nr. 1385/2004, o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Leasing (în prezent Industrial) și:
(i) să se constate că folosirea de către pârâta Leasing a numelui comercial și a emblemei Leasing încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor și a numelui comercial ale, precum și asupra numelui comercial și a emblemei România;
(ii) să se dispună anularea numelui comercial și a emblemei Leasing și obligarea la radierea acestora din Oficiul Registrului Comerțului, precum și obligarea Leasing să își schimbe numele comercial și emblema;
(iii) să se constate că prin folosirea neautorizată a mărcilor și a numelui comercial ale, precum și a numelui comercial și a emblemei Romania, Leasing a săvârșit acte de concurență neloială împotriva reclamantelor și
(iv) publicarea în presa scrisă, pe cheltuiala Leasing, a dispozitivului hotărârii.
În motivarea acțiunii anterioare, aceleași reclamante au arătat că este titularul exclusiv al următoarelor mărci înregistrate pe cale internațională prin intermediul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (""), denumite în continuare " ", astfel:
(i), marca verbală cu element figurativ, înregistrată sub nr. - din data de 8 mai 2001, pentru clasele de produse și servicii 9, 16, 35, 36, 38, 39, 41 și 42, având ca arie de protecție, printre alte țări și România;
(ii), marca verbală cu element figurativ, înregistrată sub nr. - din data de 28 noiembrie 2002, pentru clasele de produse și servicii: 9, 16, 35, 36, 38, 39, 41 si 42, având ca arie de protecție, printre alte țări și România; și
(iii), marcă verbală cu element figurativ, înregistrată sub nr. - din data de 13 ianuarie 2003, pentru clasele de produse și servicii: 9, 16, 35, 36, 38, 39, 41 si 42, având ca arie de protecție, printre alte țări și România.
Potrivit Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, înregistrarea internațională a mărcilor, prin intermediul, cu protecție în România, îndreptățește nu numai să utilizeze mărcile sale pe teritoriul României, dar și să împiedice utilizarea în orice mod de către orice terț a acestora, fără acordul prealabil scris al.
De asemenea, reclamantele au arătat că este titularul exclusiv al numelor comerciale " " și "" înregistrate la Registrul Comerțului din Genova și la Registrul Băncilor din Italia in 1998, acestea fiind protejate și recunoscute pe teritoriul României în baza Convenției d l Paris pentru protecția proprietății industriale din 1883 în forma revizuită la la 14 iulie 1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968, fără ca titularul acestora să aibă obligația de a le înregistra la autoritățile române, protecția astfel conferită îndreptățind titularul numelor comerciale nu numai să le folosească în România, dar și să împiedice orice terț să le folosească ilegal în orice mod, fără acordul titularului.
În ceea ce o privește pe reclamanta Bank, s-a susținut că aceasta este titularul exclusiv al numelui comercial Credit Bank în baza certificatului de înregistrare nr. - din 1 iunie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului Ca urmare a înregistrării acestuia la Registrul Comerțului din România, numele comercial al reclamantei Credit Bank este recunoscut și protejat în baza Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului și a Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, Bank fiind singura entitate îndreptățită să utilizeze și să autorizeze folosirea acestui nume comercial sau oricărei părți din acesta în România.
În pricina anterioară, prin sentința civilă nr. 550/18.05.2005, Tribunalul București, Secția a III a civilă a admis în parte acțiunea reclamantelor, dispunând anularea numelui comercial și a emblemei pârâtei Leasing și obligarea acesteia să-și schimbe numele comercial, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
La data de 8 august 2005, pârâta Leasing a declarat apel împotriva sentinței menționate. Ulterior declarării apelului, prin Actul adițional la actul constitutiv din data de 3 octombrie 2005, acționarii Leasing au hotărât schimbarea denumirii societății din " Leasing" în " Industrial" și totodată au renunțat la folosirea emblemei " Leasing "
Conform Certificatului de înregistrare seria B nr. - din data de 24 noiembrie 2005 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, denumirea actuală a pârâtei este Industrial.
Pin Decizia civilă nr. 16A/02.02.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală a respins apelul formulat de pârâta Leasing ca fiind lipsit de interes, având în vedere susținerile pârâtei conform cărora "nu mai are interes în susținerea căii de atac" întrucât "s-a conformat hotărârii instanței de fond, în sensul că și-a schimbat denumirea în Industrial L".
Se mai arată de reclamante că prin modificarea denumirii comerciale din " Leasing" în " Industrial", pârâta continuă să încalce cu rea-credință drepturile de proprietate intelectuală ale reclamantelor asupra mărcilor și numelor lor comerciale și să săvârșească acte de concurență neloială împotriva acestora, având în vedere următoarele:
Prin sentința civilă nr. 550/18.05.2005 definitivă și irevocabilă, Tribunalul București Secția a III a civilă a statuat că, prin includerea elementului "" în denumirea comercială a pârâtei, "denumire identică cu mărcile reclamantei din Italia", pârâta încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcilor sale, prevăzute de art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Totodată, s-a statuat faptul că identitatea dintre mărcile reclamantei și numele comercial al pârâtei determină producerea unui risc de confuzie în percepția publicului și inducerea în eroare a consumatorilor prin asocierea ce se poate face între mărcile rec1amantei și produsele/serviciile pârâtei.
Prin urmare, faptul că pârâta a înlăturat din cuprinsul denumirii sale sufixul "Leasing", înlocuindu-l cu sufixul "Industrial" nu este de natură să înlăture cu nimic riscul de confuzie creat în percepția publicului, fiind evidentă intenția pârâtei de a menține și de a perpetua această stare de confuzie, atâta vreme cât pârâta continuă să folosească fără niciun drept mărcile în cuprinsul denumirii sale comerciale, cu încălcarea drepturilor exclusive ale rec1amantei.
Această situație este de natură să aducă prejudicii importante reclamantei, motiv pentru care s-a recurs la formularea acestei noi cereri de chemare în judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 84/1998, Legea nr. 11/1991, Legea nr. 26/1990, Convenția d l Paris privind protecția proprietății intelectuale, art. 16 (1) din Acordul; art. 16 din OUG nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială.
La 31.08.2007, pârâta SC Industrial SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantele ("") și Bank (" Bank") ca netemeinică și nelegală.
În motivare, aceasta a arătat că în cauză se opune autoritatea de lucru judecat, întrucât, printr-o acțiune identică cu cea prezentă în ceea ce privește părțile, obiectul și cauza, introdusă în luna iulie 2004 la Tribunalul București, Secția a III a Civilă, reclamantele și România (devenită în prezent Bank ) au solicitat în contradictoriu cu pârâta (la acel moment denumirea pârâtei era " Leasing") anularea numelui comercial și a emblemei Leasing, radierea acestora din Oficiul Registrului Comerțului, precum și obligarea Leasing la schimbarea numelui comercial și a emblemei.
Astfel, cu privire la identitatea între părțile ce au stat în procesul anterior și cele din cadrul cauzei actuale, pârâta a susținut că reclamantele din cadrul dosarului anterior au fost și România (actualmente Credit Bank SA), iar în cadrul actualului proces prima reclamantă este aceeași, iar cea de-a doua a devenit Bank SA, astfel încât condiția enunțată este îndeplinită.
În calitate de pârâtă în cadrul aceluiași dosar a figurat societatea comercială Leasing SRL, societate ce a fost denumită, în urma soluției pronunțate Industrial SRL.
Cu privire la identitatea de obiect, condiție necesară pentru existența autorității de lucru judecat, pârâta a învederat instanței faptul că obiectul primei acțiuni, soluționate în anul 2005, cuprins aceleași capete de cerere supuse judecății prin cererea de chemare în judecată formulată și în cauza prezentă.
Observând motivările și susținerile formulate prin cele două cereri succesive de chemare în judecată, reiese în mod evident faptul că reclamantele, atunci ca și prezent, consideră utilizarea de către pârâtă a numelui său comercial ca fiind abuzivă și nelegală, prevalându-se de același temei legal.
Pârâta mai arată că instanța de fond, prin sentința civilă nr. 550/18.05.2005 a admis în parte acțiunea reclamantelor și a obligat-o la schimbarea numelui comercial. Aceasta s-a conformat sentinței judecătorești și în cadrul apelului formulat, a procedat la schimbarea numelui comercial, acesta devenind Industrial; pe cale de consecință, apelul formulat a devenit lipsit de interes și a fost respins ca atare.
În urma acestei modificări, hotărârea definitivă din apel a devenit irevocabilă prin nerecurare, reclamantele fiind satisfăcute de modificarea denumirii. În cazul în care acestea nu ar fi fost mulțumite de noua denumire a societății, și în general, de soluția dată în apel, ar fi avut la dispoziție calea de atac a recursului, cale prin care ar fi putut să atace hotărârea din apel, câtă vreme ar fi considerat că pârâta nu s-a conformat hotărârii de fond. Or, reclamantele nu au promovat recurs, pentru ca după doi ani să introducă o nouă acțiune prin care solicită pentru a doua oară ca pârâta să își schimbe numele comercial.
Reclamantele solicită prin acțiunea introdusă pe rolul acestei instanțe anularea numelui comercial al pârâtei, invocând în susținerea cererii ca temei legal, art. 35 din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Pârâta susține totodată că reclamantele au ignorat cu rea credință sau din neștiință faptul produsele și serviciile sale nu coincid sub niciun aspect cu cele ale acestora, pârâta învederând instanței că niciunul dintre produsele și serviciile enunțate în Certificatele de înregistrare a mărcilor nu este identic cu produsele sau serviciile sale.
Sunt lipsite de orice temei și susținerile reclamantelor cu privire la aspecte de concurență neloială, cu privire la existența riscului de confuzie în percepția publicului și inducerea în eroare a consumatorilor prin asocierea ce se poate face între mărcile reclamantelor și produsele și serviciile sale, mai arată pârâta.
Prin încheierea de ședință de la data de 18.12.2007, tribunalul a respins ca nefondată excepția autorității lucrului judecat, constatând inexistența identității de cauză între spețele deduse judecății, precum și a lipsei identității părților, în primul litigiu pârâta având denumirea Leasing, în timp ce în prezentul litigiu, aceasta este Industrial.
Prin sentința civilă nr. 559/18.03.2008, Tribunalul București, Secția a IV- a civilă a admis acțiunea, a dispus anularea numelui comercial al pârâtei și obligarea acesteia să-și schimbe numele comercial într-o denumire care să nu aducă nicio atingere dreptului exclusiv al reclamantei asupra mărcilor înregistrate ale acesteia; s-a dispus publicarea pe cheltuiala pârâtei a dispozitivului hotărârii pronunțate, după rămânerea definitivă și irevocabilă a acesteia, într-un ziar de largă circulație; s-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin modificarea denumirii comerciale din " Leasing" în " Industrial", pârâta continuă să încalce cu rea-credință drepturile de proprietate intelectuală asupra mărcilor și asupra numelor comerciale ale reclamantelor și România.
În ceea ce privește încălcarea drepturilor de proprietate industrială ale reclamantelor asupra numelor comerciale, prin sentința civilă nr. 550/18.05.2005 definitivă și irevocabilă, Tribunalul Secția a III a civilă a statuat faptul că "numele comercial și emblema Leasing sunt similare numelui comercial și emblemei reclamantelor, efectul fiind riscul producerii confuziei cu societățile reclamante", având în vedere că "elementul adăugat de pârâtă în denumirea sa, respectiv denumirea Leasing, nu o diferențiază îndeajuns pentru a înlătura riscul confuziei, ținând cont de faptul că denumirea principală este, prezentă atât în denumirea reclamantelor, cât și a pârâtei".
Înlocuirea sufixului "Leasing", cu sufixul "Industrial" nu schimbă cu nimic considerentele reținute de instanța de judecată în procesul anterior dintre cele două părți, întrucât pârâta continuă să folosească fără niciun drept în cuprinsul denumirii sale numele comercial al, respectiv al România.
Astfel, sufixul "Industrial" adăugat numelui comercial nu diferențiază în nici un fel numele comercial Industrial de mărcile sau numele comercial ale sau de numele comercial al România, ci, mai degrabă menține confuzia creată, în virtutea considerentelor arătate și cu ocazia anulării numelui comercial anterior al pârâtei " Leasing". Numele comercial Industrial conține ca element principal cuvântul "", care este elementul principal al mărcilor si numelor comerciale ale și al numelui comercial România.
Reaua-credință a pârâtei Industrial este evidentă față de dispozitivul Sentinței civile nr. 550/18.05.2005 definitivă și irevocabilă, prin care Tribunalul București, constatând că numele comercial al acesteia încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale reclamantelor asupra mărcilor și numelor comerciale, a dispus anularea numelui comercial Leasing și obligarea pârâtei la schimbarea numelui comercial; soluția adoptată de pârâta de a-și schimba numele comercial în " Industrial" nu face decât să dovedească și în prezent reaua-credință a pârâtei, întrucât aceasta cunoștea că prin menținerea în cuprinsul numelui său comercial a denumirii "", continuă să încalce drepturile de proprietate industrială ale reclamantelor.
Prin menținerea în cuprinsul denumirii sale comerciale a elementului "", pârâta Industrial nu face decât să persiste în rea-credință, în speță fiind evidentă intenția ei de a profita cu orice preț de renumele și reputația dobândită de mărcile, prin identificarea numelui său comercial cu mărcile și produsele sau serviciile protejate de acestea.
Înregistrarea numelui comercial " Industrial" cu rea credință și prin exercitarea abuzivă a drepturilor conferite de legea civilă, tribunalul a apreciat că reprezintă și un act de concurență neloială care trebuie oprit definitiv de instanța de judecată prin anularea numelui comercial al pârâtei și obligarea acesteia la schimbarea lui într-o denumire care să nu mai includă în nicio combinație mărcile înregistrate și numele comercial ale și/sau numele comercial al România.
Pentru aceleași considerente, prima instanță a respins și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
În baza dipozițiilor art. 16 din nr.OUG 100/2005 și constatând existența în cauză a culpei și relei credințe a pârâtei, s-a admis și cererea reclamantelor de obligare a pârâtei, cu titlu de sancțiune, la publicarea dispozitivului hotărârii într-un cotidian de largă circulație - la nivel național.
La 22.07.2007, reclamantele au formulat cerere de lămurire și completare a dispozitivului sentinței civile nr. 559/18.03.2008 adresată promei instanțe.
Astfel, reclamantele au formulat, în temeiul art. 2811si art. 2812Cod procedură civilă, cerere de lămurire și de completare a dispozitivului sentinței civile prin care s-a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lămurirea înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 559/18.03.2008, în sensul de a stabili că obligația pârâtei de a-și schimba numele comercial într-o denumire care să nu aducă atingere dreptului exclusiv al reclamantelor asupra mărcilor înregistrate ale acestora, include și obligația de a-și schimba numele comercial într-o denumire care să nu mai includă în nicio combinație mărcile înregistrate și numele comercial ale și/sau numele comercial al Credit Bank; să se dispună completarea dispozitivul sentinței civile nr. 559/18.03.2008, în sensul de a soluționa și cererea de obligare a pârâtei Industrial să își schimbe numele comercial, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 1000 Euro/zi de întârziere.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamantele și Credit Bank au solicitat anularea numelui comercial Industrial înregistrat la în baza certificatului de înregistrare nr. - din data de 24 noiembrie 2005 și obligarea pârâtei Industrial să-și schimbe numele comercial într-o denumire care să nu mai includă în nicio combinație mărcile înregistrate și numele comercial ale și/sau numele comercial al Bank, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța, sub sancțiunea plătii unor daune cominatorii în cuantum de 1.000 Euro/zi de întârziere; publicarea în presa scrisă, pe cheltuiala pârâtei Industrial, a dispozitivului hotărârii care se va pronunța, în cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a acesteia, câte o dată pe zi, în zilele de luni, miercuri și vineri ale aceleiași săptămâni, pe prima sau pe ultima pagină a ziarelor "Gândul" și "Ziarul Financiar".
Prin sentința civilă nr. 1361/9.09.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a admis cererea și a dispus copmpletarea dispozitivului sentinței civile nr. 559/18.03.2008, în sensul solicitat.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că prin sentința nr. 559/18.03.2008, instanța a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea numelui comercial al pârâtei Industrial și a obligat pârâta să își schimbe numele comercial într-o denumire care să nu aducă nicio atingere dreptului exclusiv al reclamantei asupra mărcilor înregistrate ale acesteia; a dispus publicarea pe cheltuiala pârâtei a dispozitivului hotărârii pronunțate, după rămânerea definitivă și irevocabilă a acesteia, într-un ziar de largă circulație.
În ceea ce privește cererea de lămurire a dispozitivului sentinței, așa cum rezulta și din considerente, în dispozitiv trebuie avute în vedere drepturile ambelor reclamante: drepturile reclamantei asupra mărcilor înregistrate și asupra numelui său comercial, precum și drepturile reclamantei Bank (fosta Credit România) asupra numelui său comercial.
În dispozitivul sentinței pronunțate, nu s-a reținut obligația pârâtei ca prin noua denumire comercială să nu aducă nicio atingere și drepturilor celor două reclamante asupra numelor comerciale ale acestora, deși în cuprinsul considerentelor s-a menționat că "înregistrarea numelui comercial Industrial - reprezintă și un act de concurență neloială care trebuie oprit definitiv de instanța de judecată prin anularea numelui comercial al pârâtei și obligarea acesteia la schimbarea numelui comercial într-o denumire care să nu mai includă în nicio combinație mărcile înregistrate și numele comercial ale și/sau numele comercial al România".
Cu toate acestea, în dispozitiv s-a reținut "obligația pârâtei de a-și schimba numele comercial într-o denumire care să nu aducă nicio atingere dreptului exclusiv al reclamantei asupra mărcilor înregistrate ale acesteia".
Reclamantele au arătat că se impune lămurirea dispozitivului în sensul că pârâta are obligația ca prin noua denumire comercială pe care și-o va alege, să nu încalce drepturile reclamantelor și asupra numelor lor comerciale, respectiv și Bank, întrucât acesta a fost primul petit al cererii.
Or, prin sentința pronunțată, instanța a admis acțiunea în integralitate (aliniatul 1 din dispozitiv), iar în aliniatul 2 din dispozitiv, s-a consemnat în sarcina pârâtei doar obligația de a-și schimba numele comercial într-o denumire care să nu aducă nicio atingere dreptului exclusiv al reclamantei asupra mărcilor înregistrate ale acesteia.
Reclamantele au mai arătat că solicitarea lor din primul capăt de cerere a fost formulată tocmai pentru a se preveni o nouă încălcare a dispozițiilor instanței de către pârâtă care, nesocotind dispozițiile sentinței anterioare nr. 550/18.05.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă - prin care au fost anulate numele comercial și emblema pârâtei SC Leasing SA și a fost obligată să își schimbe numele comercial - și-a modificat cu rea-credință denumirea din " Leasing" în " Industrial".
Pârâta, urmând același comportament de care a dat dovadă și după pronunțarea primei sentințe, s-ar putea prevala cu rea-credință de formularea permisivă a dispozitivului și ar putea să-și schimbe a doua oară denumirea comercială într-o denumire care, în concepția acesteia, să nu "aducă nicio atingere dreptului exclusiv al reclamantelor asupra mărcilor" dar care, în realitate, să constituie o nouă încălcare a drepturilor lor asupra mărcilor și asupra numelor comerciale pe care acestea le dețin.
Or, prin lămurirea dispozitivului sentinței în sensul de a stabili că obligația impusă de instanță include și obligația ca noul nume comercial ce va fi adoptat de către pârâtă, să nu mai includă în nicio combinație mărcile înregistrate și numele comercial ale și/sau numele comercial al Credit Bank (astfel cum a fost formulat petitul acțiunii), s-ar clarifica indubitabil orice interpretare a dispozitivului, care astfel lămurit, nu va mai putea folosi pârâtei în orice tentativă de a uza de renumele mărcilor și numelui comercial ale, respectiv al numelui comercial al Bank.
Prin prezenta cererea formulată, au mai susținut reclamantele, nu se solicită modificarea dispozitivului, ci doar clarificarea și interpretarea măsurilor dispuse de instanță.
În ceea ce privește cererea de completare a dispozitivului sentinței, reclamantele au arătat că deși primul capăt de cerere a fost admis și pârâta a fost obligată să-și schimbe numele comercial, instanța nu s-a pronunțat cu privire la partea din acest prim capăt de cerere care privea solicitarea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000 euro/zi de întârziere.
În acest sens, s-a arătat că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX/12.12.2005 pronunțată de Secțiile Unite în recursul în interesul legii, s-a decis ca "cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803Cod de procedură civilă."
În aceste condiții, tribunalul a admis cererea de completare/precizare a dispozitivului, astfel cum a fost formulată, dând eficiență și executorialitate hotărârii prin obligarea pârâtei la daune cominatorii.
Împotriva sentinței civile nr. 559/18.03.2008 au promovat apel atât reclamantele cât și pârâta, însă, dată fiind admiterea cererii formulate de reclamante privind lămurirea și completarea dispozitivului acesteia prin sentința civilă nr. 1361/9.09.2008 pronunțată de aceeași instanță, reclamantele, în ședința publică de azi au renunțat la apelul formulat împotriva primei sentințe, cerere de care Curtea va lua act în virtutea principiului disponibilității părților în procesul civil.
Pârâta a formulat apel și împotriva sentinței de completare și lămurirea a dispozitivului sentinței nr. 1361/9.09.2008.
În ce privește apelul formulat pârâtă împotriva sentinței nr. 559/18.03.2008, apelantele reclamante au invocat în ședința publică de azi excepția netimbrării motivată pe argumentul necesității achitării acesteia la trezorerie, iar nu la CEC Bank, cum rezultă din chitatnța atașată la dosar.
Excepția urmează a fi respinsă ca neîntemeiată față de dispozițiile art. 19 teza a II-a din Legea 146/1997 care dispun în sensul că: " judiciare de timbru pot fi plătite și prin unități bancare în contul bugetului de stat, costurile operațiunilor de transfer fiind în sarcina debitorului taxei.", așa încât taxa este valabil achitată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta pârâtă a susținut că ambele sentințe ale primei instanțe sunt nelegale și netemeinice.
Astfel, s-a arătat că în motivarea acțiunii formulate de reclamante s-a arătat că Bank este titularul exclusiv al numelui comercial Bank în baza certificatului de înregistrare nr.- din 1 iunie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului B, susținându-se că astfel este recunoscut și protejat numele comercial al acestei reclamante, conform prevederilor Legii 26/1990.
Apelanta învederează că este întru totul de acord cu această afirmație, motiv pentru care, în baza aceluiași act normativ, susține că INDUSTRIAL este și ea titulară exclusivă a denumirii firmei conform Certificatului de Înregistrare seria B nr. - din 24 noiembrie 2005 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Data înregistrării denumirii firmei INDUSTRIAL L este anterioară datei înregistrării firmei Bank, însă chiar și în situația în care denumirea firmei Bank este rezultatul unui acord de fuziune între societăți comerciale care anterior au utilizat părți ale acestei firme/denumiri, se poate lesne observa că între cele două denumiri/firme actuale, Bank și, respectiv INDUSTRIAL, există diferențe semnificative. Mai mult decât atât, din denumire se poate deduce și domeniul comercial în care cele două societăți comerciale acționează: consultanță, servicii bancare în cazul Bank, și respectiv, industrial, pentru INDUSTRIAL, astfel încât sunt pe deplin respectate prevederile art. 38 alin. 1 și 2 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerțului (republicata).
Apelanta mai arată că susținerea reclamantei potrivit căreia poate utiliza și autoriza folosirea oricărei părți din numele comercial este lipsită de temei legal. Atât prevederile legale, cât și statutul reclamantei obligă la folosirea integrală a denumirii firmei, urmată de inițialele formei de organizare - acesta fiind și unul din singurele mijloace legale prin care se face deosebirea între societățile comerciale (folosirea integrală a denumirii firmei și nicidecum doar părți ale acesteia).
Având în vedere considerentele expuse mai sus, apelanta nu consideră că Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia comis vreo eroare în momentul în care a emis un act ce atestă că firma INDUSTRIAL respectă prevederile legale în ceea ce privește unicitatea denumirii.
În ceea ce privește susținerea reclamantei privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.84/1998, apelanata face următoarele precizări: "" este marcă înregistrată, verbală cu element figurativ, conferind protecție titularului ei pentru clasele de produse și servicii 9, 16, 35, 36, 38, 39, 41 și 42, protecție care este valabilă și în România.
Conform prevederilor coroborate ale art. 6 lit. a) și art. 35 alin. 2 lit. a) din Legea nr.84/1998, rezultă posibilitatea atât practică, dar și legală, ca aceeași denumire să fie înregistrată ca marcă pe alte clase de produse și servicii. Altfel spus, orice societate comerciala, indiferent care este denumirea comerciala a acesteia, poate înregistra o marca verbală "" pentru alte clase de produse și servicii decât 9, 16, 35, 36, 38, 39, 41 și 42. În situația în care o societate comercială dorește să beneficieze exclusiv de o marcă, poate să-și înregistreze respectiva marcă pentru toate clasele prevăzute în Clasificarea de la.
Totodată, apelanta învederează că la acest moment are admisă cererea de constituire a depozitului național pentru marca individuală, verbală INDUSTRIAL sub nr. M 2008 05061 în baza Deciziei nr.- din data de 17.06.2008 emisă de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând înregistrarea acesteia pentru clasa 11 de la - Aparate de iluminat, de încălzire, de producere a aburului, de gătit, frigorifice, de uscare, de ventilare, de distribuție a apei și instalații sanitare.
Or, această clasă asupra căreia apelanta intenționează să obțină protecția prin semnul menționat nu este una dintre clasele pentru care Bank are vreun drept, cu atât mai mult "un drept exclusiv". Totodată, se poate observa că, pe lângă faptul că fac parte din clase total diferite, între cele două mărci Bank și INDUSTRIAL, nici nu se poate pune problema de asemănare sau de confuzie.
Sunt două denumiri comerciale și două mărci total diferite ce activează în două domenii la fel de diferite, deoarece Bank activează în domeniul serviciilor financiar-bancare, INDUSTRIAL activează în domeniul fabricării de aparate de iluminat, respectiv becuri.
Motivele de apel formulate de aceeași apelantă împotriva sentinței civile nr. 1361/19.09.2008 de completare și lămurirea a dispozitivului primei sentințe sunt identice cu cele anterior redate, critici formulate împotriva sentinței civile nr. 559/18.03.2008.
Ambele apeluri formulate de pârâtă sunt nefondate.
Analizând materialul probator al cauzei, văzând criticile formulate prin motivele de apel și examinând sentințele apelate în limitele devoluțiunii fixate prin acestea, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că ambele soluții sunt legale și temeinice.
Intimatele reclamante au formulat cerearea de chemare în judecată împotriva apelantei pârâte pentru protejarea drepturilor exclusive anterior dobândite asupra mărcilor:, marcă combinată cu element figurativ, înregistrată sub nr. -/8.05.2001; marca combinată cu element figurativ, înregistrată sub nr. 79844/28.11.2002 și marca, de asemenea, marcă combinată cu element figurativ, înregistrată sub nr. -/13.01.2003, toate fiind mărci înregistrate internațional la, cu țară desemnată România pentru fiecare dintre ele, protecția fiind obținută pentru următoarele clase de produse și servicii: 9, 16, 35, 36, 38, 39, 41 și 42; reclamantele s-au prevalat din acest punct de vedere de dispozițiile art. 35 alin. 2 lit. a din Legea 84/1998.
De asemenea, intimatele au opus apelantei și anterioritatea numelor comerciale și, nume comerciale înregistrate la Registrul Comerțului din Genova și la Registrul Băncilor din Italia din 1998, acest drept de proprietate industrială fiind protejat și recunoscut și pe teritoriul României în baza dispozițiilor art. 8 din Convenția d l Paris din 1883, ratificată de România prin Decretul 1177/1968; numele comercial al reclamantei al celei de-a doua reclamante a fost înregistrat la 1.06.2007, conform certificatului nr. - emis de.
Apelanta pârâtă, care anterior se identifica între ceilalți comercianți prin SC Leasing SA, iar în prezent SC Industrial SRL, a obținut înregistrarea la la data de 2.06.2003, conform certificatului nr. -.
Intimatele reclamante au solicitat pentru protejarea ansamblului lor de drepturi de proprietate industrială anterior menționate, să se dispună să fie anulat numele comercial " Industrial" înregistrat la. în baza certificatului de înregistrare nr. - din data de 24 noiembrie 2005 și să fie obligată pârâta Industrial să-și schimbe numele comercial într-o denumire care să nu mai includă în nicio combinație mărcile înregistrate și numele comercial ale și/sau numele comercial al Bank.
Între părțile prezentei cauze s-a mai derulat anterior un litigiu așa cum au învederat fiecare dintre ele și cum a reținut și prima instanță, acela purtând asupra numelui comercial Leasing, prin care la vremea respectivă apelanta se identifica.
anterioară a fost soluționată prin sentința civilă nr. 550/18.05.2005 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantelor și România (succedată între timp de Bank SA), constatându-se că folosirea de către pârâta Leasing SA a numelui comercial și a emblemei Leasing, înregistrate la cu nr. -/2.06.2003, încalcă drepturile exclusive ale reclamantei r asupra mărcilor sale înregistrate și drepturile exclusive ale reclamantelor asupra numelor lor comerciale și asupra emblemei reclamantei România; s-a constatat că prin folosirea neautorizată a mărcilor și a numelui comercial al reclamantelor, pârâta a săvârșit acte de concurență neloială; s-a dispus obligarea pârâtei să-și schimbe numele comercial în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; s-a dispus anularea numelui comercial și a emblemei pârâtei, s-a respins capătul de cerere privind obligarea la radierea numnelui comercial și a emblemei pârâtei ca neîntemeiat; cu obligarea pârâtei la publicarea dispozitivului hotărârii definitive, timp de o săptămână într-un cotidian central, pe cheltuiala acesteia.
Soluția primei instanțe a rămas definitivă prin decizia civilă 16A/2.02.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, prin care apelul promovat de pârâta SC Leasing SA a fost respins ca lipsit de interes, întrucât apelanta a învederat că nu mai susține apelul deoarece s-a conformat dispozitivului sentinței de primă instanță și a procedat la schimbarea numelui său comercial din Leasing în Industrial; la acel moment, intimatele reclamante au pus la rândul lor concluzii de respingere a apelului ca fiind lipsit de interes. Niciuna dintre părți nu a promovat recurs, astfel că soluția a rămas irevocabilă prin nerecurare.
În fața tribunalului, prin întâmpinarea formulată de pârâtă în prezenta pricină, s-a invocat chiar excepția puterii de lucru judecat motivată de tripla identitate de părți, obiect și cauză între cea prezentă și cea soluționată prin sentința civilă nr. 550/18.05.2005 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă.
Excepția a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de ședință din 18.12.2007, reținându-se că obiectul acțiunii de față este diferit, dar și inexistența identității de cauză între cele două pricini, în considerentele sentinței apelate reținându-se chiar lipsa identității de părți.
Curtea constată că, în condițiile în care în pricina anterioară reclamante au fost și România, iar în cea de față aceeași calitate se verifică pentru și Bank SA, cerința identității de părți este întrunită în speță (cu privire la reclamanți), întrucât cea de-a doua reclamantă din prezenta pricină este actuala denumire socială după fuziunea dintre Banca Comercială SA și România care a avut calitatea de reclamantă în prima cauză, conform încheierii de la fila 13 dosar fond, coroborată cu mențiunile din sentința 550/18.05.2005.
Identitatea dintre SC Leasing SA și SC Industrial SA, este indiscutabilă, deoarece așa cum s-a arătat, SC Leasing SA, în urma pronunțării sentinței în discuție, și-a schimbat denumirea în SC Industrial SA, fiind vorba despre aceeași unică persoană juridică.
Obiectul celor două pricini este diferit, cel al cauzei prezente fiind mai amplu formulat, deoarece reclamantele au solicitat pe lângă anularea numelui comercial actual al apelantei pârâte Industrial SA, să se dispună obligarea acesteia să își schimbe numele comercial într-o denumire care să nu mai includă în nicio combinație mărcile înregistrate și numele comercial ale și/sau numele comercial al Bank, pe când obiectul dosarului anterior a privit anularea numelui comercial și a emblemei Leasing și obligarea să își schimbe numele comercial.
Cauza celor două cereri de chemare în judecată este însă aceeași (causa debendi), întrucât temeiurile juridice de care cele două reclamante s-au prevalat în formularea cererilor în comparație, sunt aceleași ca și drepturile lor anterioare de proprietate intelectuală pe care le-au invocat în motivarea cererilor.
Dată fiind lipsa identității de obiect constatate, Curtea apreciază că prima instanță în mod corect a reținut că în cererea de față operează efectul pozitiv al puterii de lucru judecat decurgând din judecata anterioară cu privire la dezlegările date de tribunal în sentința civilă 550/2005, asupra chestiunii estențiale, reafirmate și în pricina de față, anume: conflictul dintre mărcile și numele comerciale anterioare ale intimatelor reclamante și numele comercial al pârâtei apelante, astfel că, ceea ce deja s-a statuat cu privire la acest aspect, se impune în cauza prezentă ca o premisă deja demonstrată.
Asupra acestei probleme de drept deja soluționate judiciar printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă între aceleași părți, instanța ulterioară nu mai poate reaprecia sau a face alte evaluări și eventual, să rețină alte argumente ori să analizeze apărări diferite ale părților asupra aceleiași probleme de drept reiterate (cum sunt cele relative la clasele diferite din Clasificarea de la pentru care intimata deține mărcile înregistrate și domeniul în care își desfăsoară activitatea apelanta), întrucât s-ar realiza o nouă judecată, cu încălcarea prevederilor art. 1201 Cod civil, din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.
Or, asupra conflictului dintre mărcile și numele comerciale anterioare ale intimatelor reclamante (excluzând numele comercial Bank SA, dobândit ulterior, în 2007, deci nu numai după înregistrarea numelui comercial al apelantei în 2003, dar și ulterior schimbării denumirii sale în 2005, după pronunțarea primei sentințe, cum corect se suține prin motivele de apel) și numele comercial al apelantei, instanța anterioară a statuat că: numele comercial și emblema Leasing sunt similare numelui comercial și emblemei reclamantelor, efectul fiind riscul producerii confuziei cu societățile reclamante", având în vedere că "elementul adăugat de pârâtă în denumirea sa, respectiv denumirea Leasing, nu o diferențiază îndeajuns pentru a înlătura riscul confuziei, ținând cont de faptul că denumirea principală este, prezentă atât în denumirea reclamantelor, cât și a pârâtei".
În cauza prezentă, datele esențiale au rămas nechimbate din acest punct de vedere, deoarece după obligarea apelantei la schimbarea numelui său comercial aceasta a procedat doar la înlocuirea cuvântuui final Leasing cu Industrial, fără a proceda la o veritabilă schimbare de natură a avea efectul încetării conduitei sale abuzive constatate de instanță cu privire la partea principală din denumirea sa, respectiv, iar nu cu privire la Leasing, pentru ca renunțând la Leasing și înlocuindu-l cu Industrial, să poată susține cu real temei conformarea sa la hotărârea judecătorească.
Înlocuirea elementului descriptiv final "Leasing", cu sufixul "Industrial" nu schimbă cu nimic considerentele reținute de instanța de judecată în procesul anterior dintre cele două părți, întrucât apelanta pârâta continuă să folosească fără niciun drept în cuprinsul denumirii sale numele comercial, respectiv al România (devenită în urma fuziunii cu, Bank SA), ca și mărcile înregistrate ale primei reclamante.
În aceste condiții, în mod legal prima instanță a apreciat că elementul final "Industrial" adăugat numelui comercial (sau ) al apelantei, nu diferențiază în niciun fel numele comercial Industrial, de mărcile sau numele comercial ale sau de numele comercial al România, ci susține confuzia creată, potrivit considerentelor arătate cu ocazia anulării numelui comercial anterior al pârâtei " Leasing". Numele comercial Industrial conține ca element principal cuvântul "", care este elementul dominant al mărcilor și numelor comerciale ale și al numelui comercial România (de care se prevalează actuala succesoare în drepturi Bank SA).
O asemenea conduită este într-adevăr menită a contura reaua credință a apelantei, iar împrejurarea că la 5.06.2008 a depus la OSIM cerere de înregistrare ca marcă a semnului Indstrial, pentru clasa de produse 11 - aparate de iluminat, de încălzire, de producere a aburului, de gătit, frigorifice, de uscare, de ventilare, de distribuție a apei și instalații sanitare, este lipsită de relevanță în cauză, din perspectiva reclamată de intimatele reclamante, originea încălcării drepturilor exclusive ale acestora fiind la momentul anului 2003, când apelanta și-a înregistrat numele comercial Leasing; prin urmare, orice alte titluri pe care apelanta încearcă să le obținăpro causași, în mod necesar, situate în timp ulterior dobândirii drepturilor de proprietate industrială de către intimate, reclamate a fi încălcate, ar fi lipsite de orice eficiență și apte să dovedească persistența într-o conduită abuzivă, de rea credință.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 559/18.03.2008, în baza art. 296 Cod procedură civilă.
Argumentele deja prezentate sunt valabile mutatis mutandis și pentru respingerea apelului formulat de aceeași pârâtă împotriva sentinței de completare și lămurire a celei dintâi, sentința nr. 1361/9.09.2008, fiind pronunțată cu deplina respectare a prevederilor art. 2811și art. 2812Cod procedură civilă, iar modul explicit în care intimatele înțeleg să determine conduita ulterioară a apelantei este pe deplin justificat pentru că aceasta are semnificația că ar face imposibilă situația de reeditare a unui nou proces, cum a fost cel de față, datorită speculării impreciziei dispozitivului, determinată de insuficienta circumstanțiere a petitului primei acțiuni.
Astfel, dacă pârâtei i se stabilește obligația ca la momentul schimbării actualului nume comercial Industrial să nu mai adopte un alt nume comercial prin care să includă în vreo combinație mărcile înregistrate și numele comercial și/sau Bank (cum s-a dispus prin sentința de completare), aceasta nu ar mai putea să procedeze la o nouă înlăturare doar a cuvântului final Industrial și să păstreze în noua denumire, adică tocmai elemntul ce reprezintă încălcarea drepturilor anterioare ale intimatelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecarea apelului formulat de apelantele reclamante și Bank SA, ambele cu sediul ales la &, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 559/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu apalanta pârâtă SC INDUSTRIAL SA, cu sediul în B, nr. 224, - 5,. 1,. 10,. 38, sector 1 și initmatul pârât OFICIUL REGISTRUL COMERȚULUI B, cu sediul în B,-, sector 3.
Respinge ca neîntemeiată excepția netimbrării apelului formulat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 559/18.03.2008 a Tribunalului București, secția a IV-a Civilă.
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta pârâtă SC INDUSTRIAL SA, împotriva sentințelor civile nr. 559/18.03.2008 și nr. 1361/9.09.2008 ale Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Tehnored. CN
5 ex./9.04.2009
Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă
Judecător -
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru
