Decizia 81/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 81A
Ședința publică din data de: 23.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanții - pârâți și împotriva sentinței civile nr. 1469/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul - pârât, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/21.03.2009, aflată la fila nr. 41 din dosar, intimata - reclamantă prin avocat I, cu împuternicire avocațială nr. 47833/25.02.2009, aflată la fila nr. 18 din dosar și avocat cu împuternicire avocațială nr. 20193/23.03.2009, aflată la fila nr. 42 din dosar și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, reprezentat de consilier juridic, care depune, în ședință publică, delegație, lipsind apelantul - pârât. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost comunicată apelanților întâmpinarea formulată de către intimata - reclamantă, iar motivele de apel formulate de către apelantul - pârât au fost comunicate intimatului - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Reprezentantul intimatei - reclamante, avocat I, solicită rectificarea încheierii de ședință din data de 26.03.2009, în sensul de a se menționa în mod corect împrejurarea că la data de 25.03.2009 au fost depuse motivele de apel formulate de către apelantul - pârât și nu o completare a motivelor de apel.
Curtea, deliberând, după verificarea documentelor dosarului, dispune îndreptarea erorii de consemnare de la termenul de judecată anterior, în sensul că la fila nr. 31 din dosar, nu a fost depusă o completare a motivelor de apel d e către apelantul - pârât, ci s-au depus propriile motive de apel, care sunt diferite de cele formulate de către apelantul - pârât și care se află la fila nr. 16 din dosar.
Reprezentantul intimatei - reclamante, avocat I, invocă excepția tardivități depunerii motivelor de apel d e către apelantul - pârât și, în raport de dispozițiile art. 287 alin. 2 și art. 292 Cod procedură civilă, solicită decăderea apelantului - pârât din dreptul de a solicita mijloace de apărare sau de a invoca motive noi, cu excepția celor formulate în fața primei instanțe.
Reprezentantul apelantului - pârât, în raport de dispozițiile art. 287 Cod procedură civilă, apreciază că se poate realiza complinirea cerințelor impuse de normele legale invocate până la primul termen de judecată la care părțile legal citate pot formula concluzii.
Pe de altă parte, învederează că partea adversă nu a formulat întâmpinare cu privire la apelul promovat de către apelantul - pârât și prin urmare nu poate invoca această excepție.
Apreciază că dispozițiile art. 287 alin. 3 Cod procedură civilă sunt îndeplinite în cauza de față.
Concluzionând, solicită respingerea excepției tardivității depunerii motivelor de apel d e către partea pe care o reprezintă, invocată de intimata - reclamantă și susținută verbal, în condițiile în care aceasta nu este o excepție de ordine publică, ci una procesuală, ce trebuie să fie invocată prin întâmpinare.
Subliniază că excepția tardivității depunerii motivelor de apel formulate de către clientul său, nu a fost invocată de către intimata - reclamantă prin întâmpinare și, prin urmare, excepția nu poate fi primită.
Reprezentantul intimatei - reclamante, avocat I, învederează că excepția a fost invocată la termenul de judecată anterior, iar, în opinia sa, prima zi de înfățișare a fost la termenul de judecată din data de 26.02.2009.
Reprezentantul apelantului - pârât apreciază că excepția invocată de către partea adversă este inadmisibilă și învederează că după expirarea termenului de apel, partea care are interes poate adera la apelul declarat, aceasta nemaifiind în termenul de aderare la apel numai în situația în care s-ar constata nulitatea apelului principal.
Reprezentantul intimatului - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI lasă la aprecierea instanței incidentele procedurale invocate de către celelalte părți.
Curtea, deliberând, constată că ordinea de soluționare a incidentelor de procedură invocate de către părți, impune pronunțarea cu prioritate asupra inadmisibilității, invocată pe cale de excepție de către apelantul - pârât, inadmisibilitate în ceea ce privește posibilitatea formulării excepție de tardivitate a motivării apelului său de către intimata - reclamantă, în absența formulării unei întâmpinări la motivele de apel pe care acesta le apreciază ca fiind tardiv depuse.
Curtea apreciază că excepția tardivității motivelor de apel formulate de către apelantul - pârât este de ordine publică, întrucât privește termenul și formele declarării căii de atac a apelului, reglementate de dispozițiile art. 282 - 293 Cod procedură civilă, așa încât partea adversă o poate susține în orice etapă a judecății, așadar și în absența formulării unei întâmpinări, neoperând decăderea din dreptul de aoi nvoca.
În ceea ce privește excepția tardivității motivării apelului declarat de către apelantul - pârât, reținând dispozițiile art. 287 Cod procedură civilă, o respinge ca neîntemeiată, dată fiind împrejurarea că termenul de judecată din data de 26.03.2009 reprezintă prima zi de înfățișare în apel, acesta fiind termenul la care părțile legal citate ar fi putut pune concluzii potrivit dispozițiilor art. 134 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din 26.02.2009 nefiind comunicate motivele de apel ale celuilalt apelant către toate părțile.
Reprezentantul intimatei - reclamante, avocat I, referitor la excepția lipsei de interesului reclamante în promovarea acțiunii, invocată de către apelantul - pârât, prim motivele de apel d epuse în scris, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv acte din care să rezulte stadiul procesual al celorlalte procese aflate pe rolul instanțelor și care se desfășoară între aceleași părți.
Reprezentantul apelantului - pârât învederează că partea adversă nu a depus întâmpinare cu privire la apelul promovat de către clientul său și, prin urmare, nu poate propune probe cu privire la acest apel.
Precizează că o astfel de probă nu a fost solicitată în scris de către intimata - reclamantă
Apreciază că această solicitare de probe este inadmisibilă în absența existenței unei întâmpinări cu privire la apelul declarat de către apelantul - pârât și a unei formulări în scris a acesteia.
Reprezentantul intimatei - reclamante, avocat I, învederează că partea pe care o reprezintă a formulat întâmpinare la apelul promovat de către apelantul - pârât, întâmpinare prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Precizează că are în vedere înscrisuri completatoare în susținerea evoluției dosarelor aflate pe rolul instanțelor, în legătură cu marca în discuție.
Reprezentantul apelantului - pârât apreciază că proba solicitată de către partea adversă excede cadrului procesual al prezentei cauze, având legătură cu alte pricini și nu cu cea dedusă judecății în fața acestei instanțe.
Reprezentantul intimatului - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI lasă la aprecierea instanței proba cu înscrisuri solicitată de către intimata - reclamantă, prin avocat.
Curtea, deliberând, constată că în raport de solicitarea de probe formulată de către intimata - reclamantă, prin avocat, apelantul - pârât, prin apărător, invocă decăderea părții din dreptul de a mai propune probe în combaterea apelului său, întrucât excepția lipsei de interes a fost invocată ca motiv de apel în calea de atac declarat de către acest apelant - pârât, motive de apel ce au fost aduse în timp util la cunoștința intimatei - reclamante, prin comunicare, și împotriva cărora nu a fost formulată întâmpinare.
Drept urmare, Curtea constată decăderea intimatei - reclamante din dreptul de a administra probe în combaterea excepției invocate de către apelantul - pârât, excepție absolută invocată prin motivele de apel, de al cărui conținut a avut cunoștință.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererile de apel.
Reprezentantul apelantului - pârât, cu privire la lipsa interesului legitim al reclamantei în promovarea acțiunii, învederează că o hotărâre pronunțată de către o instanță civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.
Mai arată că prevederea din art. 83 alin. 5 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, conform căreia acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate a fost abrogată prin nr.OUG 190/2005, astfel încât acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
De asemenea, apreciază că, în condițiile în care intimata - reclamantă nu este parte în contractul a cărui nulitate a invocat-o, iar prin anularea transferului dreptului de proprietate intelectuală între părți, aceasta nu obține realizarea niciunui interes, partea adversă nu are calitate procesuală activă.
Menționează că prin constatarea nulității absolute a contractului de concesiune s-ar determina întoarcerea dreptului în patrimoniul părții pe care o reprezintă, iar anulându-se marca nu are relevanță în patrimoniul cui se află.
Totodată, învederează că în prezenta cauză nu au relevanță probe din alte dosare, în care apelantul - pârât nu este parte.
Continuând, arată că intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI a invocat, prin întâmpinarea depusă în faza procesuală a fondului, excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de marcă, în condițiile neexercitării acțiunii prealabile prevăzute de art. 80 alin. 2 din Legea nr. 84/1998.
Față de aspectul învederat, apreciază că această excepție a fost corect invocată de către intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, dar instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la această excepție.
Mai arată că acțiunea introdusă de către intimata - reclamantă apare ca prematur introdusă și subliniază că aceasta avea la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
De asemenea, învederează că partea pe care o reprezintă a înțeles să formuleze și un al treilea motiv de apel, ce vizează netemeinicia acțiunii.
Precizează că dispozițiile Legii nr. 84/1998 pomenesc despre cesiunea mărcii, recunoscând implicit caracterul comercial al acestei transmisiuni a unui drept real patrimonial, scopul protecției oferite de lege nefiind imaginea unei persoane, ci protejarea unui interes patrimonial constând, în speța de față, într-o marcă.
Apreciază că în mod eronat s-a interpretat acest act ca fiind o donație.
Mai învederează că dispozițiile legale în materie nu fac nicio mențiune cu privire la existența unei anumite formulead validitatema contractelor prin care se transmite proprietatea asupra unei mărci, singura cerințăad validitatemfiind înregistrarea cesiunii la OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI și publicarea acestei cesiuni în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.
Subliniază că au fost îndeplinite cerințele de formă.
Concluzionând, solicită admiterea excepțiilor inovate, admiterea apelului promovat de către apelantul - pârât și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul promovat de către apelantul - pârât învederează că acesta cuprinde și aspecte ce nu au legătură cu cauza de față și formulează concluzii de admitere a acestuia.
Reprezentantul intimatei - reclamante, avocat I, solicită respingerea apelului declarat de către apelantul - pârât și de asemenea, a excepție lipsei de interes în formularea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de cesiune a mărcii, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei de interes a părții pe care o reprezintă în formularea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de cesiune, apreciază că intimata - reclamantă justifică un interes legitim, personal, născut și actual.
Menționează că există o plângere penală formulată de către apelantul - pârât împotriva domnului, care este unicul asociat al intimatei - pârâte, plângere întemeiată tocmai pe drepturile exclusive asupra mărcii " " nr. 56435 invocate de către apelantul - pârât.
Apreciază că intimata - reclamantă justifică un interes și în raport de cele învederate anterior, întrucât, atâta timp cât nu există o sesizare a organelor penale, acțiunea penală poate fi paralizată, iar legea penală mai favorabilă profită părții.
De asemenea, învederează că respectivul contract de cesiune în baza căruia apelantul - pârât a devenit titularul mărcii este nul absolut.
Totodată, arată că partea pe care o reprezintă a solicitat anularea înregistrării mărcii " " aparținând apelantului - pârât și precizează că acțiunea în anularea mărcii nu putea fi îndreptată decât împotriva titularului mărcii care apare în evidențele OSIM.
Subliniază că intimata - reclamantă nu a avut cunoștință de conținutul și de forma contractului de cesiune a cărui nulitate a invocat-o, până la momentul depunerii documentație care a stat la baza înscrierii cesiunii de către OSIM, în cadrul administrării de probatorii în procesul de anulare a mărcii.
Precizează că interesul intimatei - reclamante în promovarea prezentei acțiuni este justificat de necesitatea reglementări calității procesuale pasive și în cadrul dosarului de anulare a mărcii, pentru a se pronunța o deciziei în contradictoriu cu adevăratul titular al mărcii.
Mai arată că tot în baza mărcii " " nr. 56435, apelantul - pârât a formula opoziție și ulterior, contestație împotriva înregistrării mărcii părții pe care o reprezintă și este necesar și pentru această procedură administrativă a fi stabilită calitatea procesuală activă a oponentului - contestator.
Subliniază că interesul intimatei - reclamante rezultă tocmai din dorința de a ști cu cine se judecă, atâta timp cât actul de cesiune nu se publică și menționează.
Reiterează susținerea potrivit căreia intimata - reclamantă justifică un interes legitim, personal, născut și actual și solicită respingerea ca neîntemeiată a excepție lipsei de interes invocată de către partea adversă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că există o procedură administrativă ce trebuie parcursă, precizează că intimata - reclamantă nu putea uza de această procedură administrativă, întrucât nu avea cunoștință de contractul de cesiune.
Totodată, apreciază că excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită și subliniază că acel contract de cesiune nu se publică.
Pe fondul cauzei, învederează că, potrivit doctrinei în materie, dispozițiile Legii nr. 84/1998 referitoare la contractul de cesiune și licență se completează cu dispozițiile Codului civil.
Apreciază că nulitatea absolută a contractului nu poate fi complinită prin confirmare.
Concluzionând, solicită respingerea apelului formulat de către apelantul - pârât, cu cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
În ceea ce privește apelul promovat de către apelantul - pârât, solicită respingerea acestuia având în vedere că nu au fost dovedite susținerile formulate prin motivele de apel.
Reprezentantul intimate - pârâte, avocat, apreciază că au o deosebită importanță relațiile dintre părți, care sunt implicate în șapte procese.
Subliniază că intimata - pârâtă dorește să clarifice aspectul dacă acest contract este sau nu valid și precizează că în doctrină cesiunea este asimilată vânzării, iar licența este asimilată închirierii.
De asemenea, învederează că intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI nu are oameni pregătiți pentru verificarea contractelor de cesiune și nu are obligația instituțională să efectueze această verificare.
Concluzionând, solicită respingerea apelurilor promovate de către apelanții - pârâți și.
Reprezentantul intimatului - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI lasă la aprecierea instanței apelurile formulate în cauză și precizează că partea pe care o reprezintă nu are competența de a aprecia condițiile încheierii contractelor.
Reprezentantul apelantului - pârât solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de apelanții - pârâți și împotriva sentinței civile nr. 1469/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr- la data de 27.06.2008, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENTII SI MARCI (OSIM) ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune a mărcii " " nr. 56435 încheiat la data de 23.11.2005 între în calitate de cedent și - în calitate de cesionar; obligarea OSIM la radierea înscrierii cesiunii contractului de cesiune a mărcii " " nr. 56435 din Registrul Național al.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că interesul său în promovarea cererii său este motivat pe de o parte de existența unei plângeri penale formulate de domnul - (actualul titular al mărcii "Opinia " nr. 56435) împotriva d-ului, asociat unic al reclamantei - - SRL.
Plângerea penală formulată de - are ca obiect săvârșirea infracțiunii de "punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare" și este întemeiată tocmai pe drepturile exclusive asupra mărcii " " nr. 56435 invocate de - în susținerea plângerii penale, cesionarul mărcii.
Reclamanta susține că actul juridic de cesiune în baza căruia - a devenit titularul mărcii "Opinia " este nul absolut.
Pe de altă parte, reclamanta - SRL mai învederează că la data de 27.02.2007 a formulat cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr- prin care s-a solicitat anularea înregistrării mărcii "Opinia " aparținând pârâtului (pentru motivele de anulare prevăzute de dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. b, c, e: anterioritatea mărcii notorii "Opinia " aparținând reclamantei, reaua credință la înregistrarea mărcii "Opinia " aparținând pârâtului, anterioritatea unui drept de autor asupra denumirii "Opinia " ca și anterioritatea numelui comercial al reclamantei). Acțiunea în anularea înregistrării mărcii "Opinia " nu putea fi îndreptată decât împotriva titularului de marcă care apare în evidențele OSIM în urma publicării și înregistrării cesiunii în Registrul Național al.
Aceeași reclamantă a menționat că nu a avut cunoștință de conținutul contractului de cesiune a cărui nulitate o invocă prin prezenta cerere, până la momentul depunerii documentației care a stat la baza înscrierii cesiunii de către OSIM în cadrul administrării de probatorii în dosarul de anulare al mărcii "Opinia ".
Interesul în promovarea prezentei acțiuni este justificat prin urmare, de necesitatea reglementării calității procesuale pasive și în cadrul dosarului de anulare a mărcii " " nr. 56435 promovată de reclamantă, pentru a se pronunța o decizie în contradictoriu cu adevăratul titular și nu una a cărei opozabilitate ar putea fi contestată oricând de către pârâții - și, sau chiar de eventuali terți interesați.
S-a învederat totodată, că la data de 23.11.2005 a fost depusă la OSIM sub numărul -, cererea de înregistrare a cesiunii mărcii " " nr. - făcută de către -.
Cesiunea are la bază, după cum reiese din dosarul de înregistrare a mărcii " " nr. 56435 (depus în dosarul de anulare nr-) contractul de cesiune încheiat la data de 23.11.2005 între în calitate de cedent și - în calitate de cesionar. După cum reiese din articolul 1, obiectul contractului îl reprezintă transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii "Opinia " de la cedent către cesionar, pentru toate clasele de produse pentru care s-a realizat înregistrarea mărcii la OSIM.
Contractul de cesiune de marcă este contractul prin care titularul mărcii, în calitate de cedent, transmite cesionarului, în tot sau în parte, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul exclusiv de exploatare a mărcii. Așadar, contractul de cesiune de marcă este o specie a contractului de vânzare cumpărare sau, după caz, a contractului de donație (după cum cesiunea este făcută cu titlu oneros sau cu titlu gratuit), specific cesiunii de marcă fiind obiectul său, care constă în însăși transmiterea dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii. După scopul urmărit de părți la încheierea contractului, cesiunea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
În cazul contractului ce face obiectul prezentei cereri, scopul cesiunii rezultă din prima clauză a contractului, anterior reprodusă. Contractul de cesiune fiind cu titlu gratuit, are natura juridică a unui contract de donație și în consecință, este supus regulilor de formă prevăzute de Codul Civil, anume trebuie să respecte forma autentică, cerințăad validitatema contractului de donație, conform art. 813 Cod civil; norma este imperativă, iar nerespectarea ei este sancționată cu nulitatea absolută.
După cum rezultă din actul de cesiune a mărcii " " nr. -, acesta a fost încheiat fără a fi respectată forma autentică impusă de lege și drept urmare e nul absolut, conchide reclamanta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 813 Cod civil, art. 40 și 41 din Legea nr. 84/1998 și Regulile 25, 26 și 27 din HG 833/1998.
Prin întâmpinarea formulată la data de 17.09.2008, pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) a arătat că obiectul acțiunii formulate de reclamanta - SRL, este constatarea nulității contractului de cesiune a mărcii " " nr. 56435 și obligarea OSIM la radierea din Registrul Național al a înscrierii cesiunii mărcii " " nr. 56435.
În temeiul art. 82 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice Map rezentat situația juridică a mărcii " " nr. de înregistrare -: OSIM a examinat cererea depusă sub nr. M 2003/- din 16.12.2003 de către pentru înregistrarea mărcii individuale, combinate " " și a admis prin decizia nr. l - din 12.01.2004, cererea de constituire a depozitului reglementar al mărcii, dispunându-se înscrierea acesteia în registrul mărcilor depuse sub nr. M 2003 07573 pentru următoarele clase de produse și/sau servicii: Cl 16: Publicații periodice; Cl 35: Publicitate, tratamentul taxelor (servicii de redactare). Cl 39: publicații și CI 41: Servicii de publicare.
Prin decizia nr. - din 02.02.2004, OSIM a admis cererea formulată de de înregistrare a mărcii cu nr. de depozit M 2003 07573, pentru clasele solicitate și a atribuit mărcii " " nr. 56435; durata de protecției mărcii este de zece ani, cu începere de la data de 16.12.2003.
Pe data de 23.11.2005, în calitate de cedent a depus la OSIM cererea cu nr. - prin care a solicitat înregistrarea cesiunii mărcii nr. - către, în calitate de cesionar.
Constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 40 și 41 din Legea nr. 84/1998 și a 25, 26 și 27 din HG nr. 833/1998, OSIM a dispus înscrierea în Registrul Național al a cesiunii totale a mărcii nr. -.
Pe cale de excepție, OSIM a arătat că față de cererea de chemare în judecată, al cărei obiect este constatarea nulității contractului de cesiune a mărcii, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe de altă parte, OSIM a opinat că în mod greșit reclamanta Laf ormulat o cerere de chemare în judecată pentru anularea contractului de cesiune încheiat între și, când aceasta avea la îndemână o cale oferită de legea specială, respectiv de 80 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 în care se prevede că: Deciziile Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci privind înscrierea cesiunii sau licenței în Registrul Național al, pot fi contestate la Oficiu de persoane interesate, în termen de 3 luni de la comunicare sau, după caz, de la publicarea acestora.
Contestațiile formulate conform alin. 1 și 2, vor fi soluționate de către o comisie de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.
Dar pentru că la acest moment o astfel de contestație ar fi fost tardiv formulată, reclamantul în mod intenționat a optat pentru această cale greșită, formulând o acțiune direct în instanță.
Prin sentința civilă nr. 1469/30.09.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a admis în parte, a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat la data de 23.11.2005 între, în calitate de cedent și -, în calitate de cesionar, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea OSIM la radierea înscrierii cesiunii, dispunându-se și obligarea pârâților la 39 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la 23.11.2005 OSIM, prin decizia nr. -, a admis cererea formulată de de înregistrare a cesiunii mărcii "Opinia " nr. - către -.
Cererea s-a întemeiat pe contractul de cesiune încheiat la 23.11.2005, între, în calitate de cedent și -, în calitate de cesionar, obiectul contractului reprezentându-l transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii "Opinia " de la cedent către cesionar, pentru toate clasele de produse pentru care s-a făcut înregistrarea sau depozitul reglementar la OSIM.
Așa cum în mod întemeiat a arătat reclamantul, contractul de cesiune de marcă este contractul prin care titularul mărcii, în calitate de cedent, transmite cesionarului, în tot sau în parte, cu titlu oneros sau gratuit, dreptul exclusiv de exploatare a mărcii.
După scopul urmărit de părți la încheierea contractului, cesiunea poate fi cu titlu oneros - specie a contractului de vânzare-cumpărare, sau cu titlu gratuit, având natura juridică a unui contract de donație.
În acest context, contractul de cesiune fiind perfectat de părți cu titlu gratuit este supus regulilor de formă prevăzute de Codul civil pentru contractul de donație, caz în care, pentru însăși validitatea convenției, sub sancțiunea nulității, este cerută forma autentică a actului încheiat.
Lipsa formei autentice a contractului de cesiune cu titlu gratuit, asemenea contractului de donație, este sancționată cu nulitatea absolută.
Având în vedere că actul juridic încheiat de părți nu a îmbrăcat forma autentică, s-a apreciat că acesta nu este un act valid de cesiune a mărcii, motiv pentru care tribunalul a constatat nulitatea absolută a acestuia.
În ceea ce privește capătul de cerere privind radierea înscrierii cesiunii, acesta a fost respins ca neîntemeiat, având în vedere dispozițiile Legii nr. 84/1998, ce prevăd că hotărârea definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat nulitatea contractului de cesiune, urmează a fi publicată de OSIM la cererea părții interesate.
În termen legal, împotriva acestei sentințe ambii pârâți au formulat apel, fiecare criticând în mod individual soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând argumente proprii.
Apelantul pârât, prin motivele sale de apel a invocat ipsa interesului legitim al reclamantei în promovarea acțiunii vizând constatarea nulității actului prin care s-a transmis un drept real de proprietate intelectuală asupra unei mărci între pârâți.
În condițiile în care intimata reclamantă nu este parte în contractul a cărui nulitate a solictat-o, iar prin anularea transferului dreptului de proprietate intelectuală între pârâți, acesta nu obține niciun beneficiu din eveentualitatea admiterii acțiunii, rezultă că acesta nu are un interes născut, actual, personal și legitim și ca atare, nu are calitatea procesuală activă.
Existența unei plângeri penale aflate pe rolul instanțelor de judecată nu constituie dovada unui interes în primul rând prin prisma dispozițiilor art. 22 din Codul d e procedură penală, text de lege conform căruia "hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia."
n aceste condiții, mai menționează apelantul, promovarea unei acțiuni civile cum este cazul celei de față nu poate afecta desfășurarea procesului penal și nici justifica interesul unui infractor în producerea unei probe în apărare în fața unei instanțe penale prin mijlocirea unei instanțe civile.
Anularea transferului dreptului de proprietate intelectuală asupra mărci nu afectează protecția conferită acestei mărci de legea română, astfel încât persoana care a încălcat un astfel de drept protejat, va fi trasă la răspundere penală, indiferent de titularul acesteia, întrucât dispozițiile art. 83 alin. 5 a Legii 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, conform cărora acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, a fost abrogată prin art. XIII din nr.OUG 190/2005, referitoare la realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, astfel încât, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, organul de urmărire penală putând fi sesizat în oricare din modurile prevăzute de art. 221 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Nici existența pe rolul altei instanțe civile a unui dosar vizând anularea înregistrării mărcii nu poate constitui o dovadă a interesului legitim, reclamanta având la dispoziție calea prevăzută de art. 57 Cod procedură civilă, atunci când constată că în respectiva acțiune pârâtul nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Se mai arată de către apelant că în urma verificării evidențelor oficiale și publice ale instanțelor de judecată a rezultat că dosarul - a fost soluționat în fond de către Tribunalul București, Secția a III-a Civilă la data de 23.11.2007 prin respingerea acțiunii, hotărâre menținută de Curtea de Apel București, Secția a IX- a Civilă și de proprietate intelectuală prin decizia din 24.06.2008, în prezent, pricina fiind pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs.
Într-un al doilea motiv de apel, același apelant pârât a susținut inadmisibilitatea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de marcă, în condițiile neexercitării acțiunii prealabile prevăzute de arte 80 alin. 2 din Legea 84/1998.
Această excepție a fost invocată de pârâta OSIM prin întâmpinare, menționată, fără însă ca tribunalul să se pronunțe în vreun fel asupra acesteia.
Față de dispozițiile legale menționate, apelantul apreciază că întrucât intimata nu a respectat această procedură cererea de față apare ca prematur introdusă și în același timp conturează și inadmisibilitatea acțiunii promovate în instanță.
Apelantul pârât formulează critici și cu privire la fondul cauzei.
Legea 84/1998 prevede posibilitatea cesiunii mărcii, recunoscând implicit caracterul comercial al acestei transmisiuni a unui drept real patrimonial, în timp ce scopul protecției oferite de lege nu este imaginea unei persoane, ci protejarea unui interes patrimonial constând în acest caz în dreptul asupra mărcii. Ca atare, contractul dintre părți are caracterul convenit de acestea, conform art. 969 Cod civil, instanța neputând interpreta caracterul actului juridic decât în conformitate cu voința părților.
Cum legea specială nu face nicio mențiune cu privire la existența unei anumite formead validitatema contractelor referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra unei mărci, aceasta urmează regimul prevăzut pentru orice tranzacție comercială, respectiv forma scrisă. Singura condițiead validitaiem, constă în înregistrarea cesiunii la OSIM și publicarea acestei cesiunii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, condiție legală îndeplinită de părțile convenției la data de 23.11.2005, aspect recunoscut de către intimată încă prin motivarea cererii de chemare în judecată.
Apelantul mai arată că în susținerea caracterului netemeinic al acțiunii depune în copie certificată și actul autentificat sub nr. 281/ 11.03.2009 la notar Public prin care semnatarii contractului de cesiune, ratifică în formă autentică contractul dintre ei a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată și dovada înregistrării acestuia la OSIM pentru susținerea contractului de cesiune depus anterior.
Apelantul pârât prin motivele sale de apel, a susținut de asemenea, că soluția este nelegală și netemeinică, întrucât concomitent cu contractul de cesiune între părți s-a încheiat și un contract de licență a aceleiași mărci, ambele acte juridice născând în mod valabil drepturi și obligații în patrimoniul contractanților.
Astfel, din conținutul contractului de licență reise că licențiatul are obligații cu conținut patrimonial, întrucât acesta s-a obligat ca pe cheltuiala sa să editeze și să distribuie publicația "Opinia studențească", ceea ce conduce la calificarea actului juridic drept un contract bilateral, iar nu unilateral.
În opinia apelantului pârât -, contractele ce au stat la baza transmiterii dreptului asupra mărcii (cel de licență, dar și cel de cesiune) nu pot fi considerate contracte de donație.
Apelantul pârât nu a depus nici deodată cu motivele de apel și nici ulterior în fața Curții, contractul de licență a cărei existență a fost menționată prin motivele sale de apel, acesta neprezentându-se la vreunul dintre termenele de judecată în această etapă procesuală.
Ambele apeluri formulate sunt nefondate.
Analizând materialul probator al cauzei, văzând criticile formulate prin motivele de apel și examinând sentința sub toate aspectele, în limitele devoluțiunii fixate prin acestea, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Prin motivele de apel, apelantul pârât invocă excepția lipsei de interes a intimatei reclamante în formularea cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității cererii, acestea fiind invocate și la prima instanță, însă tribunalul nu s-a pronunțat explicit asupra lor.
Obiectul pricinii de față îl constituie constatarea nulității contractului de cesiune a mărcii nr. 56435 încheiat între în calitate de cedent și - în calitate de cesionar, pentru lipsa formei autentice a contractului, în condițiile în care cesiunea s-a realizat cu titlu gratuit; schimbarea titularului mărcii în baza cesiunii a fost înscrisă în Registrul Național al, potrivit deciziei OSIM nr -/2006.
Pentru verificarea calității procesuale active în cauză și a interesului procesual pentru formularea cererii de chemare în judecată, este necesar a se porni de la regimul juridic al nulității absolute care presupune că ea poate fi invocată de orice persoană are un interes; prin urmare, constatându-se interesul procesual, se stabilește și concluzia calității procesuale active a celui ce inițiază demersul judiciar cu un atare obiect.
În combaterea acestei excepții, intimata a invocat împrejurarea că apelantul - a formulat plângere penală împotriva asociatului său unic, pentru folosirea fără drept a mărcii al cărui titular este ca urmare a dobândirii drepturilor exclusive asupra mărcii prin contractul de cesiune (existența unei cercetări penale în curs decurge din înscrisurile de la filele 10 și 11 dosar fond); pe de altă parte, s-a invocat și existența pe rolul instanțelor judecătorești a cererii de chemare în judecată pe care a formulat-o în contradictoriu cu pârâtul - prin care a solicitat anularea înregistrării mărcii Opinia nr. -/16.12.2003, acțiunea nefiind soluționată definitiv la acest moment, deoarece potrivit susținerilor ambelor părți din ședința publică de azi cu privire la acest aspect, în dosarul nr- s-a dispus casarea soluției ce se pronunțase în apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală; în cel din urmă context, intimata reclamantă a susținut că are interes să obțină pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu titularul real al mărcii.
Aceste dispute judiciare ale părților fie în materia proprietății intelectuale, fie de natură penală, coroborate cu afirmațiile intimatei de a se considera îndreptățită prioritar la aproprierea semnului Opinia cu titlu de marcă, vocație pe care și-a susținut-o, după cum rezultă din motivarea cererii de anulare a mărcii (fila 15 dosar fond) prin folosirea anterioară a acestui semn ca și prin anterioritatea propriului său nume comercial, protejat deopotrivă ca drept de proprietatea industrială precum marca, potrivit prevederilor art. 8 din Convenția d l Paris pentru protecția proprietății industriale din 1883, revizuită la la 14.07.1967, ratificată de România prin Decretul 1167 din 28.12.1967, sunt tot atâtea împrejurări de natură a contura interesul său procesual în formularea cererii de față, interes care este unul născut, actual și legitim.
La cele anterior menționate se adaugă și intenția sa de a obține dreptul legal de folosire a semnului, astfel cum reiese din notificarea adresată apelantului pârât - la 25.08.2006 prin care solicita transferul dreptului de proprietate intelectuală în baza unui act juridic legal pe care părțile îl vor identifica, după negocierile la care îl invita pe apelant (fila 34 dosar fond).
Apelantul a susținut că demersul intimatei este unul lipsit de finalitate întrucât dispozițiile art. 22 din Codul d e procedură penală prevăd că "hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.", astfel că în planul cercetărilor penale ce se desfășoară în baza art. 83 din Legea 84/1998, lipsește folosul practic al eventualei constatări a nulității contractului de cesiune.
Curtea va înlătura aceste susțineri ca nefondate, întrucât norma procesuală penală anterior citată, stabilește că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive a instanței civile de soluționare a acțiunii civile este inoperantă, atunci când hotărârea civilă ar dezlega aspecte cu privire laexistența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, anume chiar elementele constitutive ale infracțiunii, ceea ce nu reprezintă obiectul cauzei de față.
Dimpotrivă, soluția dată prezenei pricini ar putea contribui la lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei, la cunoașterea titularului real și legal al mărcii reclamate ca încălcate, cu efecte în planul cercetării penale pentru determinarea corectă a calității de persoană vătămată, independent de împrejurare că acțiunea penală nu se mai pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ci funcționează și în acest caz oficialitatea procesului penal, ca urmare a abrogării art. 83 alin. 5 din Legea 84/1998 care prevedea plângerea prealabilă a persoanei vătămate drept condiție de pedepsibilitate și procedibilitate.
Prin urmare, Curtea apreciază că intimata reclamantă are interes și calitate procesuală activă pentru promovarea cererii de chemare în judecată, interes ce îndeplinește toate însușirile legale pentru a nu pune în mișcare în mod inutil aparatul judiciar, aceasta urmărind lămurirea situației juridice reale, actuale a mărcii "Opinia ", situație ce a înregistrat o dinamică accentuată.
Nici excepțiile prematurității și inadmisibilității cererii de chemare în judecată nu sunt fondate.
Pentru a susține aceste excepții apelantul invocă necesitatea ca intimata să fi urmat prioritar procedura contestației prevăzute de art. 80 alin. 2 și 3 din Legea 84/1998, iar alegerea unei alte căi procesuale (precum cererea de chemare în judecată) ar fi inadmisibilă, dar și prematură de vreme ce s-a făcu uz de ea înainte de procedura reglementată de legea în materie.
OSIM a emis într-adevăr decizia nr. -/2006 în soluționarea cererii nr. 10284/23.11.2005 pentru înscrierea cesiunii mărcii Opinia de la cedentul la cesionarul -, dispunându-se publicarea în a acesteia, decizie emisă în conformitate cu art. 41 alin. 2 din Legea 84/1998 și cu aplicarea 25 și 27 din HG 833/1998.
Calea indicată de apelant nu era obligatoriu de urmat de către intimată deoarece examinarea realizată de OSIM cu prilejul înscrierii cesiunii mărcii presupune verificarea anumitor condiții de formă pentru a se lua act de transmiterea drepturilor asupra mărcii (Regula art. 27 alin. 3 rap. la Regula 25 alin. 1 din HG 833/1998), iar nu o analiză cu privire la condițiile de valabilitate a actului juridic în temeiul căreia se solicită a se face formalitățile de publicitate cu privire la noul titular al mărcii, astfel că nevalabilitatea cesiunii cu titlu gratuit pentru nerespectarea formei autentice a contractului, era o chestiune ce nu putea fi analizată în procedura indicată de apelant care ar fi fost total ineficientă din acest punct de vedere.
De vreme ce s-a stabilit că nu era obligatorie formularea contestației în condițiile art. 80 alin. 2 din Legea 84/1998, rezultă că această omisiune a intimatei nu constituie un fine de neprimire în pricina de față și nici nu atrage prematuritatea cererii de chemare în judecată.
Cererea de chemare în judecată a fost corect soluționată pe fondul ei de către tribunal.
Într-adevăr, legea permite transmiterea drepturilor exclusive a asupra unei mărci de la un titular la altul pe calea cesiunii, conform art. 39 alin. 1 și 40 alin. 1 din Legea 84/1998.
Cesiunea poate fi cu titlu oneros, caz în care ar fi avut natura juridică a unui contract de vânzare cumpărare, fiind suficientă forma scrisă ad porbationem și simplul lor acord de voință în sensul art. 1294 Cod civil, dar poate fi și cu titlu gratuit, caz în care are natura juridică a unei liberalități prin actevivos,deci a unei donații, pentru care legea (art. 813 Cod civil), prevede forma autentică drept condițiead validitatem.
Nerespectarea formei autentice prevăzute prin norme imperative atrage sancțiunea nulității actului juridic astfel încheiat, cum corect a stabilit prima instanță, dispozițiile dreptului comun în materia donațiilor fiind pe deplin aplicabile întrucât legea specială nu conține norme în acest sens.
O cauză de nulitate absolută poate fi valorificat, așa cum deja s-a arătat, de orice persoană interesată, astfel că va fi respinsă și critica apelantului cu privire la lipsa calității initmatei de parte în convenția a cărei nulitate s-a cerut a se constata, apărarea fiind susceptibilă de susținut cu succes în cazul în care s-ar fi afirmat o cauză de nulitate relativă a contractului.
De asemenea, regimul juridic al nulității absolute presupune că o cauză de nulitate nu se poate confirma, astfel că se va înlătura ca lipsit de relevanță înscrisul depus de apelant în această etapă procesuală (fila 38 dosar apel) prin care s-a considerat ca valabil actul juridic din 23.11.2005 printr-o declarație aut. sub nr. 281/11.03.2009 la BNP, dată de către ambele părți ale cesiunii gratuite înscrise de OSIM.
Și apelul formulat de pârâtul - va fi respins ca nefondat, având în vedere cele anterior redate cu privire la motivele de fond invocate de cedentul - (lipsa formei autentice).
Cu privire la afirmațiile acestuia referitoare la presupusa încheiere concomitentă cu contractul de cesiune și a unui contract de licență, Curtea constată că asemenea dovezi nu s-au produs în cauză, astfel că acestea rămân fără suport probator și prin urmare nu se pot face evaluări cu privire la ele.
Nedovedindu-se existența și a unei astfel de operațiuni juridice, celelalte motive de apel ale apelantului -, actualul titular al mărcii, în legătură cu acest aspect sunt lipsite de obiect.
Având în vedere cele anterior expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se vor respinge ca nefondate ambele apeluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții - pârâți domiciliat în I,-, județul I și domiciliat în B,-, sectorul 1, împotriva sentinței civile nr. 1469/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu sediul în I,-,. 325,. C, etaj 4,. 18, județul I și cu sediul ales la Cabinet de Avocat " ", cu sediul în B,-,. 25, sectorul 4 și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI cu sediul în B,-, Sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. CN
.red.
6 ex./29.06.2009
Jud Fond Secția a IV-a Civilă
I
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru
